1,144 matches
-
cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în steaua frunții. Ce vrei să-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i ajuți... Bărzăunul rămase puțin descumpănit. Era prieten bun cu nea Petrică, dar nu se așteptase la un asemenea răspuns. Însă nu era el omul care să rămînă dator. Se scarpină după ureche și-i răspunse actorului la fel de serios: Ai dreptate, nea Petrică... Dar eu cred că-i mai bine să te urci mata acolo și să le spui "La cireșe", de Ion Creangă, ca să nu se mai trezească niciodată. Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine că-i așa cum zic eu! În ochii Bărzăunului se aprinseră două steluțe de aur. Vlad se scărpină după cap, Virgil mușcă zgomotos dintr-o pară, iar Ilinca sări cît putu strigînd: Bravo, Bărzăune!... Extraordinar!... Măcar și pentru faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar dacă într-adevăr va fi așa cum zici... ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l intimidezi. Fața lui nu exprimă nimic. Absolut nimic. Asta-i bună! Se scarpină în creștet. L ai plictisit suficient, acum el ar cam trebui să plece. Iar o să se piardă în spatele ușii ăleia batante ca în barurile din Vestul Sălbatic. Vei cere nota de plată când vei fi ajuns deja la limitele răbdării
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Când receptorul era aproape în furcă, auzi o voce de femeie spunând timid „bună dimineața“. Hm..., căzu el pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el însuși la telefon? Cu voce de femeie? Îngăimă o propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încearcă să gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor de nenorocire. Actorul cască ochii, îi rostogolește în orbite, se ridică cu greu și privește lung trupul masiv al redactorului-șef înfipt în podea. Se scarpină în creștet și, brusc animat, se întoarce pe călcâie și iese în stradă, spălând putina cu gesturi feline. Pompierul se întoarce și își ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Își lăsa perdeaua peste chipurile lor contor sionate, stupefiate. „Vasile, ai Încurcat-o“, părea că ar zice privirile lor. Tovarășul Rogoz rămăsese cu gura căscată, cu ochii holbați și cu mâna dreaptă pe piept, cred că avusese intenția să se scarpine, dar acum ai fi zis că arată presimțirea infarctului. Vasile citise privind-o insistent pe Ionela, care se uita la el cu ochii În lacrimi, cu o recunoștință mai mult decât vizibilă. Știa că pentru ea scrisese Vasile proza asta
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tare. Da` ce să aibă mă-ta cu mine, Dumnezeu s-o ierte, că nici la ea nu m-am dat și din coana Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche și trage cu ochiul către stufărișul care foșnește într-o limbă necunoscută, trimițând murmure către cei doi. Vezi să nu te slobozești pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le duci la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a fost înlocuită de limba civilizată a țării care a achiziționat și distribuie filmul; limba este parte integrantă a filmului, o înlocuiești, este ca și cum ai amputa o mînă normală pentru a o înlocui cu o proteză, încercînd apoi să te scarpini cît mai natural cu ea). Nu Gibson a descoperit procedeul, să spunem că el se regăsește și într-o mai veche punere în scenă a unei piese de teatru de către Peter Brook. De asemenea, trebuie să facem abstracție de licențele
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cangur. Pe de altă parte, cred că cea dintâi are abilitatea de a comunica idei și chiar de a ne salva, discret, conștiințele, în timp ce cealaltă categorie de muzici doar ne gâdilă sufletele și, mai ales, pielea, obligându-ne să ne scărpinăm cu hărnicie. Dacă spiritul uman mai poate fi uneori transformat într-o marfă, ei bine, spiritul artei culte rămâne invariabil solidar cu puritatea Universului. Unde în altă parte, decât în câmpul muzicii contemporane, mai găsim o atât de pasionată implicare
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
severe. Șarja doctorului Colonaș îi lasă consolarea, chiar și necioplitului de bine, că parcă "chiar așa" nu face. Capitolul X e pentru diferite alte împrejurări. Îndrumările sînt date pe "intrări", ca în dicționare. Citez, la întîmplare, cîteva fraze-titlu: "a te scărpina în public", "a nu respecta timpul altora", "a mirosi o floare", "a ceti o scrisoare", "a muta pălăria ori paltonul cuiva", "a muia degetul în gură", "a bate la ușă". Vizitele, oferirea cărții de vizită și ținuta la felurite evenimente
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
la cale altă poznă. Noii cărăuși, pedeștri, au făcut ochii mari, în care se citea întrebarea: „Ce au mai pus la cale oamenii iștia, că în năzdrăvănii nu-i întrece nimeni?” Pâcu trăgea din lulea, indiferent parcă. Moș Dumitru se scărpina după ceafă... Măi băieți! Stiți la ce ne-am gândit noi tot drumul? La ce v-ați gândit, moș Dumitre? Tineți-vă bine, să nu cădeți! Mâine seară - adică la primul vostru drum spre târg - știți bine că poposim la Crâșma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin cu celălalt picior...Si... ridic piciorul cu mare băgare de seamă și încep să frec locul cu mâncărimea...Da’ când îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin cu celălalt picior...Si... ridic piciorul cu mare băgare de seamă și încep să frec locul cu mâncărimea...Da’ când îi să dai de belea...Dai și gata. Tocmai când am terminat treaba și voiam să întind piciorul, nu știu cum l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să dorm când tu te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să dorm când tu te întorci cu spatele la mine și sforăi de se cutremură patul, iar eu stau...și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]