733 matches
-
Casa Presei, către centrul marelui oraș. Au fost atenționate, de către organizatori, ca, astăzi, să nu fie acolo, la înjosita, dar, neânțeleasa lor îndeletnicire, de către cei mai mulți dintre oameni. Au fost receptive, cum sunt, totdeauna frumos și curat îmbrăcate și încălțate, cu scăunelul și băncuța după ele, iar pe băncuță cu tingiruca pe care, cine dovedește că are suflet de creștin în piept, își lasă,prinosul de milă. Le cunoaște, de multă vreme, o lume.Acasă, în minuscula cămăruță, ele sunt gospodarul, bucătarul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
candidatul lui decrepit, neluînd În seamă opțiunea electorală a orașului de munte). Bune parantezele Sistemului : conțin idei regizoral/scenografice ( „Ics caută cu privirea, apoi străbate labirintul pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și augmentează teza lucrării. Interesant mi se pare Încă un lucru : În acest labirint, În care solicitantul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și augmentează teza lucrării. Interesant mi se pare Încă un lucru : În acest labirint, În care solicitantul n-are niciodată cum să ajungă unde trebuie (deși, culmea, primește și o călăuză!), sentîmplă, la un moment dat, o inversare de roluri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avem, numai tu mai lipseai d-acia. Asta să fie pentru ultima oară, da?". Nu-i dăduse niciun răspuns. Se mulțumise doar să ridice niște ochi lăcrimoși către ea și să ofteze amar. Ce altceva putea să facă? Se așeză pe scăunelul pus strategic lângă grilajul metalic al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă, dar nici declarațiile selecționerului de la naționala de fotbal nu-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de reacție. Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă erau vorbiți - hodinea câte un deț de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
carte... Abia ce au sfârșit vorba, că au intrat și cărăușii. Ce ne dai de mâncare în seara asta? - a întrebat Hliboceanu. Îi taină mare. Duceți-vă la locurile voastre și îndată vine Măriuța... Până să se așeze fiecare pe scăunel, rachiul era pus dinaintea lor. Spre deosebire însă de celelalte seri, când țoiul cu rachiu al lui Pâcu nu avea de așteptat nici o clipită până să fie întrebat de sănătate, de astă dată cărăușii nu s-au atins de băutură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de n-o venit acasă ca toți oamenii? Păi...Apoi Vasile... n-o putut să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în portul Ismail știind cămi aduce ciocolată care-mi plăcea foarte mult la acea vreme. Am avut și un accident cu trăsura. Pentru mine, copil fiind, mai neastâmpărat decât fratele meu, era o plăcere plimbarea cu trăsura, în special pe scăunelul din față. Din nu știu ce motiv, la un moment dat, caii s-au cabrat și eu de la locul meu am căzut în cap. Ulterior am aflat că m-a vindecat un medic rus, care mi-a aranjat la loc oasele capului
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce feminină la celălalt capăt al firului. Avea în glas acel automatism verbal al persoanelor pentru care fișa postului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa: așezați pe scăunele într-un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să vă spun povestea. Sunteți așa de tâmpiți când așteptați: cu mâinile la spate, cum v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care lumea se plictisește și face gălăgie, iar tovarășa îl trimite marș la loc Coșuță!, și Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu răbdare până și amintirea blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Să nu le spui niciodată celor trei fete că sunt iubite în secret, pentru că rușine mai mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei rațe de plastic). Să nu ții cu Steaua. Să nu fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
este că, atunci când m-am trezit, și, credeți-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
învăț să citesc instrumentele meteorologice, în care caz avea să mă învețe. Nu i-am răspuns nici da, nici ba, sau cel puțin nu am avut intenția să-i dau nici un răspuns precis, dar m-am trezit lângă el, pe scăunel, în timp ce-mi explica cum se stabilește maxima și minima, mersul presiunii, cantitatea precipitațiilor, viteza vânturilor. Pe scurt, aproape fără să-mi dau seama, mi-a încredințat sarcina de a-l înlocui în zilele următoare, începând de mâine Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cioc, cioc, spuse Mma Makutsi politicoasă, folosind expresia care înlocuia un ciocănit atunci când nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]