132 matches
-
a fost ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut nevoia noastră veșnică de tutelă, precum copilul acela, care vrea să aibă în orice moment pe cineva căruia să-i poată spune tată, chiar dacă primește zilnic scatoalce și cucuie, de la un asemenea părinte. Câtă vreme UE și NATO, ne-au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
trezi bănuielile. — Excelentă idee, am răspuns plină de respect. Acum, tot ce mai trebuie să fac e să iau la rând depozitele din Londra, până ce-l găsesc pe Brian Îmbrăcat ca un pinguin. — Toanto, zise ea și-mi dădu o scatoalcă ușoară peste ceafă. El pune Întotdeauna fluturași la avizier. Hai să mergem să ne uităm. — Nimănui nu-i plac cei care fac pe deștepții, Rachel, i-am reproșat eu. O s-o Încasezi și tu În pauza de prânz. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
măcar nițel porumb de cel boieresc, să-mi satur copilașii, că greu am mai dus-o iarna asta! oftă Toader Strîmbu. ― Ba eu parcă m-aș lipsi de toate, dar tare mi-e sete să-i dau șefului numai două scatoalce, știi, românești, să le ție minte și-n groapă! făcu Serafim printre dinți, întunecîndu-se la față, parc-ar fi băut otravă. Uite-atîta poftesc, Toadere, și pe urmă poate să-mi taie capul! Trăsura cea bună cu caii cei buni stătea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În sticlă? Mai fă-i vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu caporal. Ovidiu tace pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului De-a Bâzza, cât și două-trei demonstrații pe viu, adică pe aproape leșinatul Șuță. Ultima scatoalcă, cel puțin, inundă arcada corespondentului cu toate cercurile europene comunitare, inclusiv majoritatea stelelor de pe steagul american. La fel de lin și senin ca la Apariție, Vestitorul Luminos dispăru lăsând în urmă miros de ambră și de ceapă coaptă din ceapa pusă sub
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
161 bisbis, Zaston Anibal relevă asistenței entuziasmate Regulamentul Jocului De-a Bâzza spre fericirea bufetierei care, datorită vârstei și modestiei, încă nu reușise să-și ofere mâna nici unui pretendent. Bufetiera priimi cu recunoștință și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în șase vieți trăite alături de Lache Karabulea, birjar autorizat și singurul care îndrăznise s-o strângă la pieptul său larg spunându-I, după ce o trăsese din fața tramvaiului: “Tâmpito, lasă tramvaiul că e averea poporului!”. Fericiți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic. Domnul Macrae luă un bici cu mai multe fîșii din piele și le zise: — întindeți palmele. Fiecare își întinse palma și încasă o scatoalcă al naibii de dureroasă. — încă o dată! încă o dată! încă o dată! zise domnul Macrae. Apoi: Dacă mai aud că vă mai bateți, o să aveți parte de același tratament, dar dublu. Acum duceți-vă în clasă. Fiecare își plecă fruntea pentru a-și ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le stricam, spărgeam bordul, tăiam scaune, să-i fac rău lui. Pentru că, fiind în fața blocului, m-am bătut cu un băiat din bloc, i-am umflat ochii și nu știam că sectoristul e rudă cu el. Și am luat câteva scatoalce și... de atunci l-am ținut minte și am căutat să mă răzbun. Și răzbunându-mă am ajuns la concluzia că pot să câștig și ceva pentru mine, și răzbunare, și beneficiu. Aveam mai multe metode, la început pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am crezut că o să se întoarcă și o să se uite la mine, și atunci am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pielea aia a ei, că atunci când ăla o bate, când îi prinde ca o fiară palma în ușă și strânge, că pielea, oricât ar fi de catifelată și de elastică, se strică. Umbla cu pielea stricată peste tot, de câte scatoalce, în față și la dos, căpătase și mai și susțineau amândoi că ăla o iubește. Păi, cum s-o iubească dacă o ținea atârnată de lustră cu capul în jos, când nu-i găsea Carpați fără filtru și-o lăsa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
călător ? Ca întotdeauna când venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele se ridicau ca niște aburi, adunându-se într-un vis mult mai mare ce acoperea tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să trebuiască să sufere de dureri. Asemenea oameni se mângâie unul pe altul și sunt triști, pentru că sunt atât de fericiți, sau se pupă, pentru că știu exact, că tristețea este cea mai bună prietenă a norocului. (Karli îi dă o scatoalcă peste frunte și-i clatină capul) SCHWEINDI (zelos): Oamenii ăstia sunt oameni fără băgare de seamă, oamni rari, dar fini și plini cu cârpe prețioase peste tot corpul. O piele mult prea prețioasă, ceva rupt de lume sub formă de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un tort de ziua de naștere pentru a suta aniversare. ȚĂRANUL BĂTRÂN: Trebuie să mâncați mai mult, mai mult și mai mult să mâncați. Și după ce mâncați... (scoate limba și simulează mișcările de copulare) COMPOZITORUL (îi dă curios idiotului o scatoalcă): Na, hai, zii ceva. Zii odată, hai. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... PIANISTA: Tot ce poate funcționa e respingător: știuleții, aerul ca miros. COMPOZITORUL: Lapte din pământ, balegă de vaci zburătoare, vin răsuflat. IMPRESARUL (nu se mai poate abține
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un craniu totuși craniul are un război Războiul valvelor inimii Care sunt cântate ca o bucată nocturnă gata afumată Zahăr, metal, muzică. PIANISTA (îl pune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie să fii, pentru că ai fost atât de minunat ordonată... (ea îi scoate limba) O victorie mare și îngrozitoare trebuie să fie acasă când te împăroșești. Sub păroșenia ta cu siguranță că cineva ar fi mândru. (ea îi dă o scatoalcă peste frunte) Ai putea să strângi o mai mare simpatie în fața demnității strânsă de simpatia mea corporală. COMPOZITORUL: Ăsta are o țicneală din când în când cu carnea omenească și cât a fost o operă de lungă a înghețat Veritabilitatea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mine cu toate ingredientele politice și electorale. Am mai vorbit apoi circa 10 minute cât l-am dus la elicopter, după interviurile obținute de presa locală. Ca om, Tăriceanu e un tip stilat, politicos, reținut în laude, deprins să încaseze scatoalce politice. M-a întrebat ce are Marian cu mine și i-am spus că se teme să nu-i iau locul, că grefa Acțiunii Populare n-a prins la PNL. Și n-ai găsit cum să te înțelegi cu idiotul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
soclu. Talentul se cultivă în liniște, caracterul în taifunurile vieții. Tranziția ne-a procopsit cu un lumpen tineret școlar. Copilul trebuie să învețe doar mecanismele decodării vieții. Datele vor fi mereu altele. Între generații, se mai practică vechea pedagogie a scatoalcelor. Și pe părinți îi cunoaștem mai profund tot în postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
partid însă nu am știut noi și acum sunt mândru că îmi este coleg! Normal, nu a mai vrut nimeni să adauge ceva despre Lică... se pare că epuizase subiectul. Când a părăsit sala i-a tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele de polițist de la Arestări și am emis un mandat general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tu, care stai smirnă fără să scoți un cuvânt. Taică-tu Îți trage una după ceafă. Începi să plângi. Plânge și mama, plânge și tata. A murit Stalin. E nenorocire mare, jale de necuprins. Dar nu durează mult. Două, trei scatoalce și ai scăpat. Alergi deja pe stradă și te așezi la coada de la găzărie. Acolo toată lumea cumpără gaz plângând. Mai plângi și tu o dată, dar fără să-ți tragă după ceafă. Plângi ca prostul. Un chior se laudă că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]