94 matches
-
între Dan Nuțu și Mariana Mihuț. Asistăm, iarăși în premieră, la o înmormântare cu preot și „Veșnica pomenire”. Era mult pentru vremurile acelea. Însă toate aceste libertăți pe care filmul le capătă față de schema propagandistică standard conduc la o rezolvare scenaristică mai nocivă chiar decât în primitivele Mândrie sau Omul de lângă tine. Romache (Ion Caramitru), tânărul moale, incapabil de decizii aspre, e un fel de bibliotecar. Neputința, ratarea sunt simbolizate de convingerea lui că viața („Tone de viață, bătrâne !”) e în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
În ziua de azi, fiecare e asuprit. Nu mai observăm că ne băgăm în rahat ca să câștigăm bani. Am bani, am foarte mulți bani, dar sunt mulți oameni care nu au deloc. Toată viața am jefuit !”. Ce spirit de economie scenaristică, să îndeși extremiștii în același personaj... În paralel cu deprimantele scene de viață capitalistă, revedem, în flashbackuri care o străbat nostalgic pe Doina, o Românie flower power, numai tineri plini de voioșie, făcând drumeții, cântând la chitară, mâncând cartofi prăjiți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lacrimă de fată vorbește despre efectele dezumanizante pe care minciuna ideologică comunistă le poate avea la nivelul masei. Încă un film care merita interzis, mult mai mult decât fumistericul Glissando, de pildă. Concurs (1982) sau Băgarea în simboală Reluând structura scenaristică a Croazierei lui Daneliuc - un grup de tovarăși scoși din câmpul muncii și puși să execute o activitate turistic-sportivă -, Pița preschimbă croaziera pe Dunăre într- un concurs de orientare turistică. Însă relațiile și chiar tipurile umane sunt, în linii mari
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
său caracteristic, Pița introduce „momente artistice”, filmări cu filtru și din unghiuri speciale pe muzica „spațială”, bună oriunde, a lui Adrian Enescu, care dizolvă mult din tensiunea morală pe care și-ar dori-o. Ultima parte a filmului este forțată scenaristic și complet ratată ca semnificații. Doctorul se duce, neverosimil, să-l caute pe Vasile după ce acesta a făcut pușcărie pentru ce nu făcuse. De ce ? Ca să- i ceară încă o dată să recunoască furtul. Astfel, ceea ce până atunci putea simboliza setea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
moarte antumă" a prins, bucurându-se de girul unor autorități în materie. Firește, și de reacția promptă a celor care refuză să admită că ar fi vorba de o "boală născocită", nedorind a-l înghesui pe suportul unei aberante imaginații scenaristice (cf. C. Stănescu) și pe T. Maiorescu pe lista harnicilor complotiști. Dar faptele rămân fapte și ele cer examinarea grijulie a contextului, exploziv în acei ani (reprofilarea politicii externe, presiunea Tratatului secret de alianță cu Puterile Centrale, complicitatea unor personaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
impecabil în termeni pur regizorali, nu trece la scenariu, prilejuindu-i chiar Irinei Petrescu unul dintre cele mai false roluri din cariera sa. Nici chiar Patul conjugal (deși Daneliuc are o ureche excelentă pentru dialog) nu este scutit de burți scenaristice, de momente în care te întrebi câte filme are totuși în cap regizorul Asta pentru că regizorul român (ca să revin la formula generică) nu se poate concepe pe sine decât sub forma autorului total ; or, obsesia aceasta este catastrofală atunci când vedem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Din cimitirul în care Luci (Alexandru Papadopol, la fel de bun ca-n Marfa și banii) primește o sticlă în cap, filmul se bifurcă în trei povești spuse alternativ, fiecare dintre ele aducând informații (și surprize) suplimentare. Este un tur de forță scenaristic ce ar putea părea o ”simplă” virtuozitate goală deși, pentru un debut, nu e de ici-colea ! , dacă Mungiu nu l ar umple cu personaje, replici și o atmosferă atât de convingătoare, încât, în ciuda numeroaselor întorsături de situație, una mai inventivă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la timp ca să întrezărească familia îndoliată a victimei, e o modalitate convențională de a semnala remușcările lui și, concomitent, de a-l umaniza retroactiv pe șmenar (avea o familie). Nici unul dintre lucrurile astea nu e greșit din punct de vedere scenaristic, dar nici unul nu e interesant. Tipul ăsta de scriitură nu spune niciodată nimic surprinzător, nu descoperă nimic, nu creează viață, ci animație mecanică. Astea fiind zise, e cu siguranță o scriitură de profesionist. Tudor Voican știe să anime lucrurile deși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de cool e impresia pe care o lasă și să spună o poveste pentru că-i arde, pentru că e ceva ce chiar le-a stat pe creier sau pe suflet. Nu cred că asta s-a întîmplat pînă acum. Supercontrolata deraiere scenaristică din Barton Fink (1991) mă dă pe spate, ca și ornamentația acelui film, dar nu sînt sigur că filmul chiar are ceva de spus pe temele lui nominale (artistul integru vs Hollywood-ul corupător, artistul vs masele populare) ; și ele sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o legătură cu ei. Dar contactul a fost făcut prin teatru, după aceea prin film, și cred că, la bază, este scriitorul meu, care mi-a marcat viața, care m-a învățat ce înseamnă actorie, ce înseamnă regie, ce înseamnă scenaristică Dostoievski. Și apoi, celălalt profesor... Cehov. A.V. E de observat în filmele românești realizate după 1989 de "valul" de regizori încă tineri, stilul de filmare cu cadre lungi, la fel ca în filmele sovietice din deceniile demult trecute, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
După care banii încep să curgă, indiferent de ce se întîmplă sau nu se întîmplă cu textele-mai-mult-pretexte care s-au ivit din grămadă anonimă. În cvasitotalitatea cazurilor, nu sînt și de regulă nici n-ar putea fi din capul locului partituri scenaristice propriu-zise, ci mai degrabă o preliminară "materie epică" (după expresia președintelui în funcție la O.N.C.). În "a doua etapă" a finanțărilor, decisivă, cînd "epica" în cauză ar urma să fie judecată ca script filmic, evaluarea calitativă nu mai funcționează
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
secretarei”. Neștiind nimic despre viața, problemele, situația de familie, clasa socială din care provine asistenta, e foarte ușor să o includem rapid în categoria „lachei” și să râdem de ea. Exact din acest motiv este atât de periculoasă această diviziune scenaristică, prin care Conradi și fiica sa sunt investiți cu biografii complexe și trăiri emoționale contradictorii, în timp ce personajele locale sunt schematice și tratate superficial. Ne poate face să uităm cu totul complexitatea raporturilor de putere, bazate pe clasă socială, poziție imperială
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
asupra acestei melodrame în care un accident de muncă e anchetat tocmai de procurorul întâlnit la raliu, iar medicul (M. Constantinescu-Govora) care tratează victima, e tocmai cel pe care l-a abandonat amanta eroului. Distribuția e incapabilă să salveze neantul scenaristic și regizoral al acestei demonstrații didacticiste, cu atât mai mult cu cât personajele sunt maniheiste până și în vestimentație: Beligan, în negru, apare mereu ca un înger al morții care vine să constate cât de pregătit pentru confruntarea cu justiția
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
acțiune care au apărut de ceva timp". Roger Ebert a dat filmului două stele (din patru), spunând că el "s-a bucurat de film", dar a considerat că acesta "exploatează [povestea lui Philip K. Dick] pentru acțiunea și potențialul său scenaristic, dar nu o dezvoltă în realitate." K. J. Doughton de la Film Threat a numit filmul "realizarea slabă a lui John Woo" și o "variație neinspirată după realizările sale anterioare, superioare." James Berardinelli a dat filmului o stea și jumătate din
Cecul sau viața () [Corola-website/Science/325175_a_326504]
-
fiind schimbat în cel de 1983. Povestea originală este o relatare fictivă a excursiei ghinioniste a propriei sale familii la Disneyland (schimbat în Walley World pentru film) atunci când Hughes era un copil. Succesul filmului l-a ajutat în cariera lui scenaristică. Clark Griswold (Chase), dorind să petreacă mai mult timp cu soția sa Ellen (D'Angelo) și cu copiii Rusty și Audrey (Hall și Barron), decide să meargă împreună cu familia într-o expediție de traversare a țării de la Chicago, la parcul
O vacanță de tot râsul () [Corola-website/Science/326394_a_327723]
-
din Bacău. Născut din părinți agricultori (tatăl său, Johan Ghel, fiind etnic neamț), a absolvit în 1949 Institutul de Artă din Iași, facultatea de teatru, clasa de actori; iar în 1950 a absolvit Institutul de Artă Cinematografică din București - secția scenaristică. Între 1951-1956 a fost actor la Teatrul de Stat Bacău și Metodist Principal în cadrul Secției de Învățământ și Cultură a Regiunii Bacău. Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. În
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
gata să sacrifice viața personală pentru aflarea unui adevăr mai degrabă de natură polițienească. Nu aș spune că este chiar „un spanac din Liège", cum susține un cronicar francez. Poate mai degrabă o probă la rece a unei indubitabile tehnici scenaristice care cred că și-a epuizat potențialul. Mereu în căutarea unor actrițe de împrumut din țara vecină, Franța (anul trecut colaborase cu Marion Cotillard) în La fille inconnue o propune atenției pe foarte tânăra Adèle Haenel, cu o seriozitate prea
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
temele sale se află în film. El a refăcut și extins ulterior povestirea, încă în limba cehă, ca un scenariu literar-narativ publicat în 1964 sub titlul „” ("Obchod na korze"), care conținea deja intriga principală a filmului, deși nu în formatul scenaristic obișnuit. Scenariul a fost refăcut apoi cu dialoguri în limba slovacă în cooperare cu regizorii desemnați ai filmului Ján Kadár și Elmar Klos. Singura limbă vorbită în film, în afară de slovacă, este limba idiș (identificată uneori în mod greșit ca limba
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
i-a fost oferită regizorului de arhiepiscopul de New York, Paul Moore, la sfârșitul anilor 1980. Obsedat de această carte, lui Martin Scorsese i-au trebuit aproape 30 de ani ca s-o transpună pe ecran, în pofida multor obstacole legale, financiare, scenaristice... „Comunitatea hollywoodiană mă descuraja fără încetare. De-a lungul încercărilor, actorii la care mă gândeam deveneau prea bătrâni pentru rol sau ajungeau să-mi spună că nu se vedeau în rolurile respective”, își amintește el. Martin Scorsese afirmă că pelicula
Martin Scorsese revine pe marile ecrane cu filmul său de suflet ”Silence”, o peliculă despre păcat și mântuire by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105702_a_106994]