168 matches
-
pentru fastuosul ”mâine” când omenirea n-are viitor Să ne-așezăm cuminți la umbra - timpului trecut și să visăm cum „azi” - ia forma efemeră a ne-nceputei pâini ... Și îngrozit de nesfârșite mâini ce lacom se întind voi alerga și eu schelălăind spre margini de hotar și câine credincios - voi sta de pază lângă stârvul unui „mâine” ... Dă-ne, Doamne, pâine... Referință Bibliografică: Mâine ... un timp ce nu-mi aparține / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1214, Anul IV, 28
MÂINE ... UN TIMP CE NU-MI APARŢINE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347980_a_349309]
-
cu bici, că e mai interesant. Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s a repezit drept între spițele de la bicicleta mea. Probabil s-a lovit că schelălăia așa de tare că sculase tot cartierul din amorțeală și toate babele stăteau acum sprijinite de gard, să l vadă pe ăla al Reghinei venită de la București. Simida se uita acum strâmb la mine, găsindu mă vinovat probabil și precis
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
dacă ai intrat ca orbetele în groapa asta! Bietului Mototolea îi venea să plângă, dar și să le tragă o înjurătură de mamă acestor derbedei. Însă, pricepu că nu poate reacționa așa, în starea în care se afla. De aceea schelălăi, ca o jigodie trasă de coadă: --Ajutați-mă, bă, flăcăi, ajutați-mă, că vă dau cât cereți! Îi scăpase prostia. Cum să le dea „cât cer”? Pentru că „flăcăii” au remarcat „oferta”. Cel cu bască și pufoaica unsuroasă se grăbi să o
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
munca de jos, răcni Marele Tartor! Coada bietului Aghiuță se îmbârligă de bucurie. La ei asta era o promovare. În consecință, se trânti pe podea și se retrase lingând-o umil. Abia la ușă primi un șut în bot și schelălăi de plăcere. Rămas singur în birou Lucică se duse la oglinda de aur și începu să se scuipe și să-și de cu pumnii în cap. - Sunt ultimul bou din univers, cine dracu’ mă pune să fac ce-mi spun
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
o dementă, deși nu cânta nimeni. Dar lăutarii nu întârziară și o muzică stranie o acompanie din văzduh. În pat Elena se întoarse cu fața la fereastră și zări prin perdea o lumină care se mișca în continuu prin curte. Instantaneu câinii schelălăiră, iar animalele mugiră a groază. - Pătrule! Pătrule, trezește-te! - zise în șoaptă. - Dormi, că acum se face ziuă. - Trezește-te! În curte s-a aprins un foc. - Poftim? - sări bărbatul în mijlocul camerei și prin geam văzu o vâlvătaie care se
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
ne privea cu ochi sticloși. Jur că era căpetenia, Lupul Sur. Amirosind carnea încă proaspătă, lupul a început să urle prelung, chemând, astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului bătrân și au început să schelălăie, scoțând sunete înfricoșătoare, nepământene...mi se părea că purtai un dialog cu ei, vorbindu-le în limba lor. Deja amețisem, cred că eram în transă...Din acel moment, n-am mai știut nimic...M-am trezit când mă strigai, spunându
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
audă unchiul ,că îți compune melodii ! ” . Dar el ...n-a mai cântat . Stătea și se uita ca prostul ,o imensă rușine îi suprima gâtul ,a scos până la urmă un sunet ,mai mult de gura lor,ceva nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
lui bucurie va fi acest copil, iar Bobby îi va apăra pe amândoi de primejdii. Coliba adăpostea acum un suflet în plus, unchiul Stump avea de întreținut un suflet în plus. Se așeză din nou în balansoar și adormi. Bobby schelălăi încet și adormi și el. În munți seara se lăsa din ce în ce mai mult, liniștea era acum pretutindeni. Doar ici, colo, păsările mari, de pradă, de noapte spărgeau liniștea din când în când. Coliba rămase în întuneric, dar zorii veseliei o așteptau
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
de câte ori dealul de lângă sat. Te rostogolești, Înoți prin omăt, te zbengui, te bucuri și uiți cum trece vremea, cum vine seara. Seara e liniște În sat. În seara unei sărbători e prea liniște În sat. Doar câte un cățel mai schelălăie prin cele depărtări. Ieși afară și vezi că ninsoarea a stat. Doar stelele pe cerul Înghețat. Întrebător, privești la ele, iar ele la tine. Încerci să deprinzi misterul spuselor lor. O ființă limitată și firavă, ce caută Înțelesuri În fața unei
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a văzut cazuri mult mai grave și că măcar eu nu sînt o drogată care și-a pierdut mințile de la cocaină. Și nici n-am Întîrziat șase ore. Și, cel puțin, n-am adus cu mine cine știe ce cîine să ne schelălăie la cap (am sentimentul că nu se prea omoară după modele.) Părul meu e acum strălucitor și fabulos, și mi-au adus cele mai fantastice haine, Într-un trailer parcat afară. Iar acum mă aflu În picioare pe scara spiralată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de Măceș, Rosa canina, Rozalia:/ nu începeam bine să o descriu,/ afurisita îmi apuca mâna, gura, capul.// Vinerea trecută:/ descriu un cocoș, cocoșul nu mai cântă,/ se face hârtie mototolită, cade sub masă;/ descriu un câine, câinele nu mai latră, schelălăie,/ se duce dracului.// pe masa de scris, roșu, alb, verde, măceșul./ Îl privesc cu poftă, îl mângâi nebun./ Mărețul descriptor reîncepe descrierea./ Scriu: Floarea de Măceș.../ Florile de Măceș - scrum!// Nici bucurie, nici spaimă, cu capul pe masă,/ hotărăsc autodescrierea
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
grasă termină pe o parte, Helga o Întoarse pe partea cealaltă. Tessie și cu mine stăteam pe scaunele noastre, ascultând cum ceara era Îndepărtată violent. ― Auleu! strigă femeia grasă. ― Hai că nu-i nimic, o Îmbună Helga. Sunt maestră. ― Uii! schelălăi una dintre fetele cu epilatul inghinal. Iar Helga, adoptând o postură feministă ciudată: ― Vede ce faceți pentru bărbații? Suferire. Nu merită. Acum Helga se apropie de mine. Mă apucă de bărbie și Îmi trase capul dintr-o parte În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva cu degetul - și acolo, În fața lor, mare cât lumea, grozav, Înalt și incredibil de alb În bătaia soarelui, se vedea vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă soldatul privea spre casă. Romanul urmări acea privire și rămase împietrit de groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii. La picioarele sale schelălăia un mic câine ciobănesc, care nu se mișcă de-acolo la venirea soldaților. Din mâinile tinerei fete sângele cursese în dâre lungi pe lemnul vechi și ros în mai multe locuri, pentru a se închega apoi în picături pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
boierul. Unde mi-ai fost, ticălosule?... Strecurându-se ca o șopârlă printre tufe, ieși în cărare și cățeaua pădurarului, slabă de i se vedeau coastele prin piele. Vasile ridică mâna și se plecă asupra ei. Frișca se lipi la pământ schelălăind, apoi prinse a bate din coadă. —De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm tot înainte... Ș-apoi la poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dacă primisem vreun mail de la o anumită persoană și nu era printre ei. — Citește-le. Nu e nevoie. O să le vină rândul. Acum, îmi pare rău, fetelor, am nevoie să mă odihnesc, dimineață mă duc la lucru. Ce face?! a schelălăit Rachel. Ești nebună de legat. În nici un caz nu te-ai refăcut îndeajuns, fizic sau emoțional, ca să te poți întoarce la lucru. Refuzi cu desăvârșire să accepți ceea ce ți s-a întâmplat. Ai nevoie de ajutor specializat. Cu adevărat specializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prea speriat de cutremure sau de pericolul nuclear sau de invazia extraterestră sau de Ziua Judecății de Apoi, care mă va despărți de ceea ce mi se cuvine. Tot ceea ce veți avea de la John Self va fi bârfă, lingușire și cereri schelălăite de și mai multă băutură. După tăriile care mi-au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mort și îngropat, iar Danny se îndreptă spre Bunker Hill. *** Numărul 343 de pe South Corondelet era o casă cu frontoane, în stil victorian, între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor. Cuștile cu acoperișuri din metal zincat era aranjate în formă de L, câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îți datorezi un timp în care să te gândești la ce-a spus Luke. Pentru că s-ar putea să descoperi că, de fapt, totul e adevărat... M-am holbat la el cu gura căscată, în timp ce o voce din interiorul meu schelălăia am crezut că ești prietenul meu. Chris s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu știu câta oară, să se folosească o pompă. Un inspector de poliție și un șef de la pompieri se holbau îndelung în puț. — Sunteți sigur că ați văzut corpul unei femei acolo jos? întrebă inspectorul. Sunteți absolut convins? — Absolut convins? schelălăi șeful de echipă. Desigur că sunt absolut convins! Doar nu credeți că...Spune-le, Barney! Uite, și el a văzut-o! Barney îi povesti inspectorului chiar mai plastic decât înainte. Avea părul așa, vedeți, și mâna-i era ridicată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care le-am petrecut la Chowder Inn, despre gândurile pe care le-am gândit și visurile pe care le-am visat pe coama aceea de deal din sudul Vermontului. Vreau să-mi amintesc amurgurile azurii, zorii trandafirii și languroși, urșii schelălăind în pădure noaptea. Vreau să îmi amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar satisfacția lui părea să se proiecteze pe fața lui Milică, ascultându-și frazele sorbite, la rându-i, din ochi de nevastă-sa. Ea asculta stând în picioare, rezemată de ușorul ușii, în timp ce câinele încerca zadarnic să-i atragă atenția, schelălăind la cratiță. Nimic n-ar fi distras-o din momentul acela de răgaz, rezervat adorației senine. Bătăile, schingiuirile, arestările, crimele, abuzurile de tot felul, disimulate în măsuri pentru apărarea instituțiilor statului de drept democratic... Bravo, Milică-tată, și asta-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]