170 matches
-
pe care le frigeau pe jar În curte. Ne cam luau de nas pe mine și pe Andrei fumul și mirosul de carne friptă. Aia era Însă În exclusivitate treaba lor. Câinii barem s-alegeau cu oasele. Se gudurau și schelălăiau excitați când Îl vedeau pe plutonier intrând pe poarta Unității. Îl recunoșteau după uniformă, Înainte ca părințelul să mă facă atent că iar a venit ăsta să-și ia dreptu’ de la moșu’. Era un țărănoi zdravăn și fălcos și roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lăsăm pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și noi stăm aici să-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se auzeau câinii schelălăind, gudurându-se parcă pe lângă cineva de-al casei. Andrei arăta Însă calm și foarte stăpân pe sine. — Stai aici În dormitor cu lumina aprinsă. Ies eu să văd, șopti, și o luă spre poartă prin Întuneric, cu țeava-n mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de câte ori dealul de lângă sat. Te rostogolești, Înoți prin omăt, te zbengui, te bucuri și uiți cum trece vremea, cum vine seara. Seara e liniște În sat. În seara unei sărbători e prea liniște În sat. Doar câte un cățel mai schelălăie prin cele depărtări. Ieși afară și vezi că ninsoarea a stat. Doar stelele pe cerul Înghețat. Întrebător, privești la ele, iar ele la tine. Încerci să deprinzi misterul spuselor lor. O ființă limitată și firavă, ce caută Înțelesuri În fața unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unii pacienți cu vechime. De multe ori se simte în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am început să simt mâncărimi puternice pe piele la încheieturile mâinilor și picioarelor. Scărpinatul a devenit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ce se întâmplă... Mulți îl știu fioros, îi știu de frică. Acum așteaptă deznodământul. Se așteaptă la ce e cel mai rău : o chemare în biroul dânsului și o externare fără nici un drept de apel. ( Până și dulăul de afară schelălăie, înțelege totul și îmi plânge de milă, la gândul că ceva grav trebuie să urmeze.) Am gluga hanoracului pe cap, halatul strâns bine cu un cordon improvizat, mâinile împreunate pe piept precum în rugăciunea unui veritabil preot budist. Am barba
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întoarce, constată furtul, se plânge. Câinii lui tineri nu spun nimic. Vine atunci încet, făcând ocoluri largi și cu urechile pleoștite, Dolca, o cățea bătrână și credincioasă. Ciobanul întreabă pe un ton de reproș: Unde mi-e averea mea?". Cățeaua schelălăie, se culcă la pământ și ridică laba rănită în lupta cu hoții. Costea o ia în brațe: "Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ajuta pe actori să se curețe de manierisme, să se purifice. L-a prețuit foarte tare pe actor, pe acela profesionist, împătimit de teatru. Știa cum să-l provoace și să-l acopere, în același timp, cu tandrețe. "Rutina urîțește, schelălăie, se strîmbă, face ca toți dracii în forme acute. În forme ascunse e mai periculoasă, căci ea pătrunde și în cel ce a venit să vadă, să simtă arta. Ea poate să pătrundă, să înceapă să placă, să-i atragă
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
de coana Săftica. Dacă vreun cîine se apropia de el gudurîndu-se cînd îl vedea cu plasa în mînă și se apropia mai mult, dl. Sache îi repezea un vîrf de bocanc sau de pantof în coasta, iar animalul o tulea schelălăia, - marș, javra, d-aici! * Pînă într-o bună zi... Atunci se produse revelația. Ori citise dumnealui niște tratate, pe care tot timpul le căra după el unul cîte unul. Ori văzuse ceva filme documentare despre planetă și animale. Cert e
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici, din cramă, plecăm zilnic). Mitul zeiesc decade într-unul tavernal, prozaic, de cotidiană folosință, de natură epocală, egalizatoare: Nu alcoolul ci frontiera ultimului pahar/ prevestește Nordul. Ești între ceilalți, la/ mesele lunge ale veacului" (Pieziș, Nordul stă
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
cal și-l strunea, dureros pesemne, trăgându-l de urechi ca s-o ia la dreapta sau la stânga. "Măi, să nu te muște!", glăsuiau bunicii, cam speriați de cavalcadele mele pe spinarea dulăului. Nu m-a mușcat niciodată, deși uneori schelălăia, bietul, dacă mai și primea călcâie în burtă. Am înțeles atunci că nicicând un câine bun nu-i mușcă pe copii, mai ales dacă îi consideră stăpâni. Bob era bun cu noi și o fiară față de oamenii străini, sau de
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Oriunde privesc Faptele care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
conduci find condus mă duceam la creditul minier la colega mea de bancă să învățăm la chimie urcam șapte etaje pe jos mă temeam liftul o să cadă în puț sau o să iasă prin acoperiș tocmai acum s-a găsit să schelălăie parcă nu mi-ar ajunge potopul ăsta și l-am mîngîiat aseară așa sînt eu cînd vin din germania și intru în delir ca’n baia de plante i se recomandase tatei cînd avea cancer la os delirul e necesar
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
acest vers nu are altă noapte decât aceea care vine dintr-o copilărie nemiloasă 3. ,vă implor nu pronunțați un cuvânt sincer fiindcă sângele tatei pe care mama îl ține în brațe ca pe o minge uriașă ar începe să schelălăie îngrozitor" Temperament ortografie hazard - rugby la prințesă ,Luna urmează soarele ca o traducere franceză dintr-un poet rus" Eu nu fumez nu beau nu sunt nerușinat zice dracul zice rățoiul flașnetă nu fumez și beau zice orașul zice pisica cerului
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
ca pe moaștele sfântului... Nu! Ca pe un fragment din Columna lui... Nu! Nici așa... Renunțăm la scena asta; Haralampy se plimbă prin sufragerie, nervos, gesticulând și mormăind ceva într-un dialect enigmatic... Se aude din nou un fel de schelălăit din zona soacrei prietenului... - Ce-i, mamă-soacră?, o întreabă el. Ai vreo moștenire și vrei să...? - Haralampy!, îi strig. Oprește-te... Sunet de clopoțel, intră un colindător întârziat care începe să cânte: Pruncu-n somn se mișcă lin - I-a ajuns
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
o urau cu ură de moarte, doi dintre paznici de la sanatoriu, Cozorici Bănel și Falău Gheorghe au apărut din noapte, hotărîți și fără nici un fel de explicație i-au spart vioara lui Fotache, în picioare i-au jucat-o de schelălăia sărmana ca un motan spînzurat de coadă. Unul a apucat-o apoi de partea mai subțire și icnind a aruncat-o într-un copac, unde a și rămas agățată. Și apoi i-au împuns acordeonul cu baioneta de la armă, încît
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
potca, să vă bată, poganilor! De unde eram ca roiul de albine la fagurii cu miere, ne-am împrăștiat ca puii zogoniți de ciori sau de ulii și-n goana noastră nebună-nebună, m-am împiedicat, am căzut și am început a schelălăi la lună. Curcubeul de care fusesem atât de mândră era hăt, plin de imală, crăpat în patru, în două sau în nouă, lumânarea făcută din osânză de oaie se stinse, iar eu eram julită la genunchi și fleașcă de sânge
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
replicat, menționând numele Mikey: "nu uita un singur lucru: ai acceptat ceva ce eu am refuzat, profesional, să fac". Mircea Badea l-a susținut pe Mikey Hash și a scris: "Îl rog pe disidentu' 'libertății de exprimare' să nu mai schelălăie: e dizgrațios. Nu l-a săpat/dat nimeni afară, el a ales să-și bage picioarele". "Poate cu aceasta ediție (una singura pentru mine!) se prinde si el ca umorul nu înseamnă o scălămbăială la fiecare trei secunde, ci replica
Badea, în prima ediție iComedy cu Mickey. Ce-i transmite lui Bendeac by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/61387_a_62712]
-
cum acest vers/ nu are altă noapte/ decât aceea care vine/ dintr-o copilărie nemiloasă/ 3. «vă implor/ nu pronunțați un cuvânt sincer/ fiindcă sângele tatei/ pe care mama îl ține în brațe/ ca pe o minge uriașă/ începe să schelălăie îngrozitor» (pp. 17 - 18). Dovada că Eugen Suciu scrie acum (mai) lung nu pentru că n-ar fi avut timp să scrie scurt, ci pentru că, pur și simplu, acaparat de poezie (de starea poetică) refuză să mai facă vreo deosebire între
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
făcut în fel și chip, ați spus că am distrus țara, domne', nu mai avem ce discuta, avem drumuri diferite, ori noi, ori voi>. Cum e posibil ca astăzi să te înjure și a doua zi, aceeași armată de oameni schelălăie la ușa ta <Ce bun e PNL-ul, cum am face noi alianță cu PNL-ul, numai nenorocitul de Antonescu, de nu-l mai calcă pe-ăsta tramvaiul să scăpăm odată>. Este jenant, este o chestiune de onoare. După cum, lipsa
Crin Antonescu, celor care vorbesc de refacerea Alianţei DA: Terminaţi, e jenant, aveţi puţină onoare! () [Corola-journal/Journalistic/47915_a_49240]
-
s-a terminat cu viciile de procedură în justiție - gata!... - Cory, dragă, îi zice nevastă-sa, Claustrina, e un amărât de maidanez - nici măcar nu are coteț... - N-are! Lasă, zice prietenul, că am mai văzut eu maidanezi din ăștia, doamnă! Schelălăie toată ziua și când se ia DNA-ul de ei... Cotețe suprapuse, (z)gărzi de apărare... Foarte bine că domnul Prim-ministru Tăriceanu ne-a liniștit spunând răspicat în fața domnului Franco Frattini, vicepreședintele Comisiei Europene (în 13.03), cum că
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de 7 imagini "saphice": "Lăutarii schelălăiau pe sub balcoanele curtezanelor pre limba lui Ienăchiță Văcărescu: "Tu ești puișor canar / Ce te hrănești cu zahar"..." (Corect: "Nu te hrănești cu zahar" - dar ce mi-i una, ce mi-i alta?) Din articolul Insula în care fugim în vacanță
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de câini (pp. 10-14), și mai ales la un moment de grație: „Am stat în fața lor/ încremenit ca o statuie,/ schimbându-mi din când în când greutatea/ de pe un picior pe altul;/ am strigat cuțucuț u,/ am strigat ham-ham/ am schelălăit, am lătrat, am urlat:/ m-am târât în jurul lor în patru labe./ Câinii însă își vedeau liniștiți de nunta lor,/ ignorându-mi cu desăvârșire prezența:/ Era ca și cum n-aș fi existat pentru ei” (p. 11). Încă un poem foarte bun
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]