350 matches
-
copilului, iar la 8-9 ani perspectiva vizuală este una particulară 75. Primului stadiu (nivelul 1, al ,,mâzgăliturii"), Osterrieth (1976) îi adaugă alte trei niveluri, dintre care doar cel de-al doilea este avut în vedere în capitolul de față: stadiul schematismului (3-9 ani)76, când copilul își construiește un fel de ,,vocabular grafic", își creează anumite ,,structuri grafice" scheme (Osterrieth) sau ideograme (Lurçat77). Aceste elemente se constituie, de altfel, în alternative ale exprimării copiilor preșcolari ca emițători de mesaje (scriind/desenând
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în sine, dar este obiectiv relativ la fenomen, adică prin raportare la orice obiect care ar putea fi dat în experiența noastră. El apare, de asemenea, ca reper pentru schematismul imaginației, prin care este posibilă sinteza categorială, adică subsumarea materialului sensibil anumitor categorii. "Timpul spune Petre Botezatu, referindu-se la timpul kantian este acela care permite lui Kant să treacă din domeniul logico-metafizic al transcendentalului în câmpul logico-psihologic al cunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
s-au documentat serios, dar, cu toate că Viața minunată a lui Anton Pann (1929) a fost lăudată la apariție, ea nu izbutește să resusciteze cu adevărat eroul și timpul său. Fraza este fluentă, arhaismele sunt relativ puține, iar umorul compensează întrucâtva schematismul narațiunii. O formulă mai potrivită firii sale găsește scriitorul în primul său roman. Adorata (1984) împletește relatarea la persoana întâi, autobiografică (scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Geo Vasile, Eseul cu putere de ficțiune, „Viața medicală”, 2000, 11; Cornelia Ștefănescu, Despărțirea de Borges, JL, 2000, 19-24; Ion Stoiciu, Scriind de pe locul doi, CL, 2001, 5; Octavian Soviany, Carnea și sângele narațiunii, LCF, 2001, 33; A. I. Bogdan, Exagerarea schematismului, LCF, 2001, 34; Constantin Virgil Negoiță, „Hearst II”, CNT, 2001, 44; Catrinel Popa, „Nedespărțirea de Borges”, OC, 2001, 44-46; Adrian Dinu Rachieru, Citindu-l pe Como, LCF, 2002, 1; Dorin Ștefănescu, Textura timpului, VTRA, 2002, 3-4. C.Ș.
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
Groșan, Bedros Horasangian, Mircea Nedelciu ș.a.: ecuațiile în care se plasează scrisul și viața, scrisul și insul, scrisul și scrisul ș.a.m.d. Sub lupa scriitorului fictiv al lui C. nu intră numai scrisul, ci și viața - denunțată pentru stereotipie, schematism, manierism, formalism -, cam tot atâtea păcate tradiționale ale scrisului: „Aici e măreția noastră - explică personajul lui C. Trăind în schema vieții, suntem trăiți de scheme, deși le refuzăm, le contestăm și credem că noi nu.” Compasul personajului-autor măsoară neliniștit distanțele
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu arțag, exprimând inconștient amărăciunea existenței, în ipostaza ei umilă și mediocră. Schematismul sufletesc lasă să se vadă nu individul, ci categoria: fata bătrână (Tușa Ruxăndrița, Domnișoara Bița), femeia bărbătoasă și agresivă (Cucoana Vastica), masculi masivi, grei de cap, cu ticuri milităroase (Focul lui Don Vagmistru). Decorul mahalalelor are și el o stereotipie
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
narativ universal nu se opun originalității și specificului național sau local. Nuanțele particulare, parfumul specific al fiecărei realizări concrete a unei teme sau a unui motiv universal în variante individuale datorate unui povestitor înzestrat vin să contrabalanseze tiparul învederat al b., schematismul construcției sale. B., ca și literatura clasică, aprecia G. Călinescu, este „un plagiat sincer și total, și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
fi fără cuprins, forme numai logice, iar nu noțiuni intelectuale pure. Această doctrină transcendentală a puterei de judecată va conținea două capitole: cei dintâi va trata despre condiția sensibilă sub care singură noțiunile intelectuale pure pot fi întrebuințate, adică despre schematismul inteligenței pure; al doilea iar va trata despre județele sintetice cari sub aceste condiții decurg apriori din noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va trata despre județele sintetice cari sub aceste condiții decurg apriori din noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În toate subsumțiunile unui obiect sub o noțiune reprezentația celui dentăi trebuie să fie (adecuate) omogenă cu reprezentația celei de-a doua, adică noțiunea trebuie să conție ceea ce se reprezintă în obiectul care se subsumează sub ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
categoria poate fi aplicată asupra unui obiect. Această condiție formală și pură a sensibilității la care e restrânsă noțiunea intelectuală în întrebuințarea ei o vom numi-o schema acestei noțiuni intelectuale, și procedura inteligenței cu aceste scheme o vom numi schematismul inteligenței pure. În sine însuși schema e-ntotdeuna un product al imaginației, dar, fiindcă sinteza imaginației nu are de țintă o intuiție singulară, ci unitatea în determinarea sensibilității, de aceea schema totuși e deosebită de icoană (Phantasma). Astfel când însemnez cinci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe care o pot reprezenta in concreto. Acest schematism al inteligenței noastre în privirea fenomenelor și a formei lor numai este o artă ascunsă în adâncimile sufletului omenesc, ale cărei apucături adevărate greu gândesc că le vom putea ghici de la natură și a le expune descoperite în vederea ochilor. Atâta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ligă) transformă o concepție asupra lumii în monedă de schimb, un sistem filosofic, în cuvinte de ordine cotidiene. Centralizarea evenimentelor prin și sub egida ideii, centralizarea energiilor individuale prin și sub Direcție. Spre deosebire de ziarul-reflectare, ziarul-ghid completează rolul conferit de Kant schematismului, intermediar și interpret între fenomenul sensibil și conceptul inteligibil. În grafosfera socialistă, acolo se află originalitatea și seducția sa, autorul doctrinei este propriul ei interpret. Ceea ce-i diferențiază, în secolul al XIX-lea, pe soldatul Literei de burghezul Literaturii. Eclerorul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
strategică. Numărul de ore de pregătire în domeniul marketingului în facultățile românești este mai mare decât în cazul managementului strategic, de unde o abordare mioapă axată pe produs. Apar imediat toate dezavantajele legate de miopia strategică și o alunecare într-un schematism asociat unor metodologii cunoscute doar superficial. Cu cât se accentuează acest mod de utilizare, cu atât devin mai importante erorile tehnice în distorsionarea rezultatelor analizei, iar recomandările devin lipsite de sens. Există și probleme mai sofisticate legate de valabilitatea unor
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ușor decât reprezentările lingvistico-semantice, care sunt obligate la un număr limitat de configurații rezultate din constrângerile de natură sintactică și din cerința de consistență logică. Numai aici aflăm explicația justă a „egiptomaniei” platoniciene, a înclinației sale accentuate pentru canonism și schematism. Conectarea produsului iconic la o pedagogie convergentă a virtuții permite un anume control al interpretărilor. Și tocmai din acest motiv, fie că ne place, fie că nu, Platon nu era un adept al democrației. Gramatica limbajului e, oricum am privi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
universalității sale. Cel puțin teoretic, se poate aplica unei Întregi națiuni același standard obiectiv, indiferent de contextul local, pentru realizarea unei hărți absolut clare a tuturor proprietăților funciare. Cât de completă este o asemenea hartă depinde, În mod ciudat, de schematismul ei abstract, de lipsa de detalii, de generalitatea ei. Luată singură, ea este o reprezentare geometrică a hotarelor dintre parcelele de teren. Ce anume se află acolo nu se specifică, deoarece aceasta nu contează pentru elaborarea hărții. Desigur, există multe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de a se autoguverna În mod autonom - s-ar putea aplica și grilelor de planificare ale modernismului extrem. Chiar dacă moștenirea lor instituțională e fragilă și palidă, ele pot sărăci izvoarele locale ale autoexprimării pe plan economic, social și cultural. Eșecul schematismului și rolul mētis-ului „ Se spune că totul este sub conducerea Partidului. Nimeni nu este responsabil cu crabii sau peștii, dar cu toate acestea, trăiesc toți”. Sătean vietnamez din Xuan Huy La scurt timp după decisiva deschidere politică din 1989, În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fapt, nu mai publică, fiindcă de scris, scrie, numai că în prozele concepute în acest interval el nu-și conturase încă fizionomia. Tipărite postum în „Adevărul literar și artistic” (1933), aceste încercări eșuează atunci când sunt plasate în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
O figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre ruralii mai răsăriți, comuniștii, pasămite, dirijează fluxul crescând al nemulțumirii
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea nuanțelor conceptuale care ar trebui folosite în construcția noilor tipuri de eroi; astfel, considerând ca imperativă „necesitatea eroului romantic revoluționar”, el constată falsa incompatibilitate a romantismului cu realismul, semnalând, totodată, că depășirea schematismului personajelor și a didacticismului situațiilor, prin care se „înlocuiesc oamenii cu difuzoarele”, se poate realiza numai odată cu includerea „trăsăturilor afective și spirituale” (sensibilitate, inteligență, imaginație), „asemănătoare [...] cu cele pe care le dezvăluia romantismul trecut”, în varianta sa „progresistă”. Începând cu
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre, cele din urmă frumos arcuite, arătând că Miron Costin nu a greșit când a spus că „Barnovschii vodă era foarte trufaș și la portul hainelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
descriptive, pagini de observație, portrete, creionări de situații diverse nu lipsite de interes. Prezentarea vieții rurale, deslușirea complexității psihologice a oamenilor așa-zis simpli, interesul pentru savoarea anecdoticii cotidianului sătesc prilejuiesc autorului pagini compuse cu autenticitate și expresivitate lingvistică, în pofida schematismului și a falsității ideii de ansamblu, de altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul abandonează tematica rurală, dar nu regăsește în investigarea mediului urban și a vieții
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
alt obiectiv: să înfățișeze sufletul rudimentar și totodată complex al țăranului, după cum ar fi nerezonabil să i se ceară alte soluții decât cea a sacrului și alte categorisiri decât cea - folclorică, maniheică - în bine-rău, frumos-urât, sacru-profan. De aici, un anumit schematism evident al narațiunii și elementaritatea analizei sufletești, care ține atât de comandamentele timpului, cât și de concepția și felul de a fi al scriitorului. Însăși prezența președinților de colhozuri, a membrilor guvernului este „o cuirasă” care să salveze punerea de
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]