201 matches
-
mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
găletușă cu apă? Toți sunt pentru ei de parcă seceta asta i-a făcut pe toți egoiști. La colțul ogrăzii, în fața cuștii sale, stă lățit pe pământ, cățelușul Puf. Albul blăniței s-a transformat în gri. Nu mai latră, nu mai scheaună, stă îmbrățișat cu pământul. Stăpâna este la vreo doi pași de el, dar nu-și mai schimbă amabilități. Umbra este fiartă și ce semne de viață să-ți mai dea ție, care ești aproape moartă de atâtea zile? Mă luptam
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
afară pe fereastră și cu limba scoasă, privea traficul străzii. - Crivăț, golane, unde ai fost de nu m-ai întâmpinat la sosire? Nu ți-e rușine? Gata m-ai uitat și tu? Cățelul bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
alte vrăjeli! Armura arhanghelului întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
greu. N-am putut afla pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu plângea, nu scheuna, nu zicea absolut nimic. Ofta și se eschiva cu tristețe de privirea mea, rugându-mă, parcă, iar și iar, insistent, să-l las singur, c-o să-i treacă, poate, și această suferință. Nici o clipă nu m-am gândit că, tocmai
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-ar recunoscut, poate, își spusese. Și așa e de mirare, după atâta vreme!... Câinele scheuna fără contenire, agitându-și coada ciuntită. El îl crescuse de puiandru și-l deprinsese cu vânătoarea. Câte întâmplări nu trăiseră împreună, de câte ori nu împărțiseră hrana după o zi de alergătură prin desișuri! Odată bietul câine, încă tânăr și zburdalnic, căzuse
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii , ipostazele creatorului reflectă raportul dintre sine și eul exterior (problematizant), se
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
afară pe fereastră și cu limba scoasă, privea traficul străzii. - Crivăț, golane, unde ai fost de nu m-ai întâmpinat la sosire? Nu ți-e rușine? Gata m-ai uitat și tu? Cățelul bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
și Lumea Epigramei editate de UER, precum și în numeroase antologii de epigramă românească. Poet, publicist și epigramist. Membru al Uniunii Epigramiștilor ... XXIII. APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV. EPIGRAME CU DOCTORI, de Sorin Olariu , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Săracii simțeau ce-are să fie. Și-au venit ăncăvediștii, ocupanții ăștia sovietici, la poartă. Da’ cîinele o sărit de lîngă mine și s-a repezit la ei. Auzeam hămăitul lui. L-au pălit cu ceva și cîinele a-nceput să scheaune. Tropăind se vîrau prin-năuntru. Au înconjurat casa. Vreo doi trei au venit la mine. Cînd m-au văzut, că era întuneric, m-au întrebat: Da’ tu ce stai aici? Au vorbit moldovenește, erau activiști de-ai noștri. Șed și-
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
greu. N-am putut afla pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu plângea, nu scheuna, nu zicea absolut nimic. Ofta și se eschiva cu tristețe de privirea mea, rugându-mă, parcă, iar și iar, insistent, să-l las singur, c-o să-i treacă, poate, și această suferință. Nici o clipă nu m-am gândit că, tocmai
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
gând că îmi va da răspunsul. Și mi l-a dat. A întors capul către ușa și a lătrat puternic. „ Să-ți dau drumul fără să încasez nimic? ” S-a uitat la mine cu ochi triști și-a început să scheaune ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit afară ,dar ,în mod paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
de pene, Vor, în bot, să-mi pună hățuri. Și mă dau de toți pereții; Trec prin ei ca o stafie. Zorii dulci ai dimineții Aburi scot din igrasie. Dinspre mare-un vuiet vine; O fi vântul, ori sirene? Parcă scheaună un câine Și eu nu mai pot de... lene. Referință Bibliografică: Și eu nu mai pot de lene / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
ŞI EU NU MAI POT DE LENE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341722_a_343051]
-
tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă-a scheunat Și-a tăcut apoi din gură. Ne-am plimbat așa o vreme. Stătea sub haină liniștit, Da-ncepu apoi să cheme Și mama lui l-a auzit. Apăru deodată-n stradă Lătrând la mine furios, Ba chiar dădea să se
CĂŢELUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379559_a_380888]
-
cari pot fi tratate.” Nu se poate vorbi despre Mihail Eminescu decât literar, decât poetic, decât filosofic, decât artistic, decât științific, decât liturgic, decât mistic, decât românește, decât creștinește! Ceilalți nu există și dacă totuși latră, se asmut între ei scheunând jigăriți pe ici, pe colo... „Vorbind despre Eminescu vorbim, de fapt, despre noi; fiindcă el a intrat în însăși țesătura ființei noastre, așa cum a intrat în sufletul pământului acestuia. Asta înseamnă că e foarte greu să analizezi pe Eminescu; tocmai
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
de păgubit, ca să nu mai vorbim de spaima ce-o avea în suflet, știind că luase viața unui om și, ciulind urechile ca să audă vreun zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
afară pe fereastră și cu limba scoasă, privea traficul străzii. - Crivăț, golane, unde ai fost de nu m-ai întâmpinat la sosire? Nu ți-e rușine? Gata m-ai uitat și tu? Cățelul bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav de inimă?” Bănuiala îi intrase în suflet mai demult. Cum se repetau aceleași sintome
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de păgubit, ca să nu mai vorbim de spaima ce-o avea în suflet, știind că luase viața unui om și, ciulind urechile ca să audă vreun zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
curte și se bucură atât de expansiv când mă apropii de el, încât trebuie să îi acord în fiecare zi un timp din ce în ce mai mare pentru discuția noastră în doi. Hămăie, dă din coadă, îmi linge mâinile, mă sărută pe obraji, scheaună - el de fapt îmi vorbește - și nu stă o clipă locului. Ar fi în stare să țopăie nu știu cât timp în jurul meu, ca să-mi facă plăcere, intru și eu în jocul lui dansând, deși numai de dans nu-mi arde mie
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă-a scheunat Și-a tăcut apoi din gură. Ne-am plimbat așa o vreme. Stătea sub haină liniștit, Da-ncepu apoi să cheme Și mama lui l-a auzit. Apăru deodată-n stradă ... Citește mai mult Mergeam pe-alee-ngânduratîntr-o seară la plimbareși brusc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
casă, dar cum o încuia cu zilele fără apă, mâncare și căldură, se stinse în tăcere după trei luni. Vecinele răpuse de milă încercaseră de multe ori să deschidă ușa și să-i ducă ceva de mâncare căci o auzeau scheunând ca un cățeluș când se trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în fiecare zi la ferestră cu câte un coltuc de mămăligă rece și câte două trei fire de ceapă, smulse de prin
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]