4,646 matches
-
și astfel se excomunică din categoria necesității. Paradigma completă, rară, ține de necesitate, iar partea imperfectă, modernă, prin frecvență meschină, ține de contingent. De ce și unde se întrerupe linia de profil întreg spre a se ajunge la un Iuda modern schițat de Papini? Gânditorul italian a prefigurat "omul nou", al oricărui gulag, fabricat după o altă rețetă "morală". Iuda modern e un mutant, culpa morală nu-l mai necăjește, nu mai este încercat de criza de conștiință. E un Iuda decăzut
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
dă frîu liber imaginației, rezultatul fiind un soi de micro-reportaje aflate la limita prozei, asemănătoare, pînă la un punct, celor scrise de Cornel Nistorescu în anii '80. Exemplar în acest sens este textul Oda întreținerii, în care autorul încearcă să schițeze profilul locatarilor unui bloc în funcție de lista cheltuielilor de întreținere afișată în holul de la intrare: ,Citiți-o cu atenție și veți vedea cum, în doar cîteva minute îi știți pe toți cei care locuiesc acolo. Cum să nu-l știți pe
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Vă mulțumesc că îmi oferiți o confirmare. Mă absolviți de un lucru de care mă rușinez. A.O.: Am să-ți ofer și rațiunile. Contactul direct cu condeiul și cu hîrtia e un act senzual. Și apoi eu obișnuiesc să schițez pe marginea paginii mici caricaturi, desene ale personajelor mele. Simt nevoia să creez un haos pe pagină. Lucruri pe care nu le pot face pe computer. Dar să revenim la întrebare. Nevoia de a fi singur cu mine însumi a
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
instituțiile-pivot ale societății? Ce pondere au mediile de informare în formarea individuală? Cum sunt formate abilitățile sociale? Ce cariere deschide în mod direct școala, la fiecare nivel al său? Ce autoritate au astăzi profesorii? Răspunsurile la asemenea întrebări ar putea schița portretul semenilor noștri." O asemenea investigație ar trebui să excludă problema banilor, fiindcă se știe deja bine că învățămîntul e subfinanțat. l Pe următoarele trei pagini de revistă e transcrisă înregistrarea unei dezbateri a G.D.S. cu tema învățămîntul în impas
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el, schițând filiația din bravii strămoși daci, notează cu mândrie că, de la sinuciderea lui Decebal, valahii ,n-au mai acceptat niciodată (...) vreo supunere totală față de alte popoare". Și atunci? Nici interpretările Mioriței nu fac corp comun cu materia jurnalului, ele fiind agățate
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
am dat seama că prima, cea din 1971, este mai puțin interesantă față de cea de a doua, apărută în R.l., mai extinsă și, pentru cititor, mai atractivă. În ea există și un portret al lui Balzac pe patul de moarte schițat de Victor Hugo. Ținând seama de acest lucru, precum și de faptul că varianta a doua a articolului nu a apărut nici în primul meu volum de memorii, nici în al doilea, (cu o mică excepție), m-am gândit să reproduc
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
pornit la lucru. La ce s-a ajuns? Până una alta la nimic altceva decât la compromiterea publică a unor persoane care, într-o măsură sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați disprețului public, după deschiderea unor dosare, iar nu foștii înalți demnitari de partid, cărora Securitatea, cel
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
bibliotecă și străin de lumea reală. Preocupat de tot ce se întîmplă în jurul său, el urmărește cu sufletul la gură evenimentele din România și propune chiar un plan în unsprezece puncte privind viitorul țării sale natale. Citit astăzi, acel plan schițat în freneticile momente din perioada Crăciunului anului 1989 conține cîteva naivități, dar și destule aspecte confirmate, fapt ce dovedește că autorul său nu era chiar un novice în ale politicii. El intuiește corect autosuprimarea partidului comunist, dar și foarte slabele
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
se întâmplă, un joc cu zaruri, dar determinarea nu e previzibilă. Schiller purta un dialog cu personajele sale, nu le impunea o alternativă, se căznea să descopere prin dibuire itinerarul nimerit. Acolo unde picură otrava fatală Ar fi instructiv să schițez în paralel, cum am anunțat, ruta unor mari poeți. Spațiul nu-mi îngăduie să exemplific pe larg. Așadar, între Schiller și Eminescu, bunăoară, se pot trasa tangențe de destin. Se ivesc similitudini: amploarea demersului în creație, la fiecare cu mult
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
scurta prefață a cărții că ceea ce a stat la baza alcătuirii ei a fost faptul că în epoca în care trăim, ceea ce suntem, și mai ales ceea ce ascundem interesează mai mult decât ceea ce facem (respectiv ceea ce scriem). Eseul despre Cioran schițează în puține cuvinte - poate prea puține - un portret al scriitorului român, numit "un dandy al vidului", în care B.-H. L. încearcă să îmbine - cititorii vor judeca în ce măsură a reușit - viața și opera "celui mai radical pesimist pe care l-
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
pentru cultura occidentală". Mi-am aruncat doar privirea asupra filelor îngălbenite de vreme și eram gata să trec mai departe când atenția mi-a fost brusc atrasă de cuvântul: "Calendarul". încât am renunțat la gestul pe care începusem să-l schițez și am început să citesc, iar acum reproduc, în traducere, respectiva parte a raportului: "Ziarul bucureștean ŤCalendarulť aflat în al doilea an de apariție este, alături de alte ziare cu orientare similară, dar mai puțin importante, primul cunoscut de mine în
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
Henry Michaux o parolă?... Iar cucoana bucureșteană, spirituală, să fi avut dreptate, când exclama: Qui s'aiment, se taquinent?... La pagina 165 a volumului meu de memorii, al doilea, răsfoindu-l, dau de următoarele rânduri scrise de subsemnatul, înainte de a schița portretul cu lumina stinsă de la pagina 311. Citez: Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
pierdură amândouă echilibrul și se prăbușiră pe gheață. încercând să le ajute, Lucian era să cadă și el. în fine, se aflară toți trei pe picioare. Lucian șterse de zăpadă jacheta și fusta lui Miriam-Lieba, iar ea îi mulțumi. Helena schiță o mișcare de parcă ar fi vrut să-l îmbrățișeze pe Lucian, dar se opri. - Da, îmi amintesc de tine, repetă ea, cu o voce solemnă. - Ce face mama noastră?, întrebă Lucian. - E bolnavă, foarte bolnavă. - Da, știu. Am citit în
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
drept la țintă se umfla discret seara și dimineața în rest pierzîndu-se nu departe de oraș pe cîmpii * Și cînd a dat cu barda în ceva solid s-a întors triumfător l-a privit pe unul și încet încet a schițat în treacăt un contur ce s-a desprins ușor cînd galben cînd albastru pierzîndu-se în ceața de deasupra apei * Și-n felul ăsta totul s-a sterilizat s-a chircit ca într-un avort și nu mai aveam alt gînd
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
timp după ce a fost îngurgitată. Rămîne memoria gustului. Persistența plăcerii. Ca în cazul formulărilor memorabile, de care cartea lui Dediu nu duce, nicidecum, lipsă: "cantitatea publicului nu implică calitatea artei, ci numai impactul ei social (...). Problema (...) se poate înțelege provizoriu schițînd patru posibilități, patru combinații cu ajutorul termenilor cultură și public: 1. cultură înaltă cu public masiv: cazul întregii tradiții artistice și literare. 2. cultură înaltă cu public restrîns: întreaga mișcare modernistă și artele contemporane. 3. cultură de divertisment cu public masiv
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
cafea s-a udat, s-a rupt și boabele verzi, - era neprăjită,- s-au risipit pe jos chiar în tramvaiul 19 în care apucasem să mă urc. Cei dinăuntru și-au dat seama numaidecât de situație. Și, cum nu mai schițasem nici un gest de aplecare și de culegere, renunțând, enervat, și cum cineva a exclamat vesel în vagonul mai mult gol la ora aceea, Cafea!... cei dinăuntru se repeziră să o culeagă de pe podeaua unsă cu motorină a vagonului.. Ca și cum ar
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
corolar al acestor însușiri, disponibilitatea, deschiderea democratică la pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
în măsură să reliefeze opțiuni ale autorilor și să sugereze eventuale soluții. Prin indici statistici și comparații cu situația din țările occidentale sau din alte state foste comuniste autorii pun în evidență situația excentrică a vieții politice românești, fără a schița însă vreo cale de ieșire din criză. Foarte buni colectori și administratori de informații, cei doi tineri absolvenți de studii politice par să se împotmolească de fiecare dată cînd scot capul din bibliografie și se încumetă să-și dea drumul
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
de arte și meserii. Din păcate, mediul nu e tocmai potrivit pentru caracterul ei sobru, rezervat. Trece prin câteva momente neplăcute în clasă și în cancelarie, prilej potrivit pentru Emilian Bălănoiu ca, prin vocea unui personaj, profesor și el, să schițeze un portret caustic, din interior, al învățământului românesc: "școala este o perdea în spatele căreia se practică cu voie de la stăpânire umilirea și pedepsirea profesorilor, a intelectualilor, în cea mai bună tradiție postbelică și, în același timp, un staționar pentru repetenții
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
În consecință, educația muzicală va trebui să se aplice (și vom vedea cum) asupra mentalului, capacității generative de limbaj (definit în logica respectivă) a actanților, iar cele dinainte dezvoltate privind jocul (muzical), match-ul și altele nu au făcut decât să schițeze în principiu ordini la care vom face acces în etape, privind Universurile (de limbaj) în care se poate turna experiența noastră muzicală. Cu toate consecințele implicite și explicite ale fenomenului pe care îl activăm dincolo de limitele sale actuale (după cum se
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum, frântă de oboseală, nu simțise nimic din tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei, privind-o cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
În Divina Comedie. O simfonie de proporții grandioase, Dante are o durată de aproximativ 45 de minute, fiind dedicată În mod neoficial compozitorului Richard Wagner și având premiera În 1857. Liszt Începuse să lucreze la Dante Încă de prin 1840, schițând anumite teme pe care apoi i le-a cântat la pian amantei sale poloneze, prințesa Caroline de SaynWittgenstein. În această etapă componistică timpurie, intenția lui era ca interpretările lucrării să fie secondate de un vernisaj cu picturi ilustrând scene din
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
grecești și păgâne, descrie, în Dialogul cu iudeul Trifon, cum s-a finalizat căutarea sa filosofică după convertire, de unde reiese identificarea dintre creștinism și adevărata filosofie. Deși anterior aderase la platonism, după aceea, n-a avut nimic de negat. E schițată deja ideea rolului esențial al filosofiei creștine. „Această temă se va dezvolta continuu, iar Hristos va fi considerat «filosoful» prin excelență, în vreme ce mai târziu Părinții din pustie și călugării vor primi titlul de «filosofi desăvârșiți»”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]