311 matches
-
adevăr. În condițiile date, pentru cel care are termeni de comparație, viața într-un stat îngenuncheat - în care deciziile majore sunt impuse din exterior - se reduce la un simplu act de supraviețuire. Circul politic, însoțit de o justiție putredă și schiloadă cu pretenții de infailibilitate, precum și păcălelile economice care trâmbițează edificarea traiului bun, amplifică starea de anxietate. Reducerea TVA-ului la alimente, ieftinirea medicamentelor, eliminarea spra-accizării carburanților sunt măsuri menite a crea o stare de euforie generală, ce ține - asemenea oricărei
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
știa că, într-un fel sau altul, își riscă viața. Ăsta-i farmecul competiției. Alaltăieri, un motociclist a omorât o fetiță la ieșirea dintr-un sat, iar lui au trebuit să-i amputeze un picior... Știm că mulți au rămas schilozi și chiar paraplegici... A venit vreunul dintre ei să se plângă? Cum nu primi un răspuns, suflă un vălătuc gros de fum înspre hartă și adăugă pe același ton: — Nu, bineînțeles că nu! Ar fi stupid să se plângă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare lună cîte unul călcați de mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dă trei pachete. Fă și mneata socoteala, Acilea nu ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o casă, au crescut copii, au sădit pomi) mergeau împăcați dincolo, la o vârst înaintată, că, zice poporul, mai demult oamenii trăiau cât stejarii codrului! Moartea are marele cusur că nu alege numai pe cei neputincioși, lipsiți de toate, bătrâni, schilozi și bicisnici, dă cu coasa și prin cei tineri, în putere, prin toți oamenii, indiferent de condiția socială. în sat, numai ce auzeai că bat clopotele, altfel decât la sărbătoare, semn că cineva din comunitate , părăsit de steaua norocoasă sub
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vrăjitoria dumitale n-are vreo putere Împotriva științei mele, Îngăimă el, scrâșnind din dinți de durere. Apoi se Întoarse, lăsându-și brațele să Îi cadă pe lângă trup, și Înaintă bâjbâind. Arma Îi lunecă la pământ, scoțându-i la iveală brațul schilod. Dante se apropie să Îi dea ajutor, dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl alungă pe poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele fără să-i vină a crede. Nu știu ce s-a ales de Fracasse: a murit, a rămas schilod sau a scăpat teafăr la capătul celor patru ani. În orice caz, nu s-a mai întors niciodată și îl înțeleg: războiul nu a făcut doar foarte mulți morți, dar a și împărțit în două lumea și amintirile noastre, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îi vorbea întruna lui Gugusse, luându-l ca martor, apostrofându-l, tachinându-l. Fericirea nu depinde de cine știe ce. Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-un schilod cel mai fericit om. Se numea LĂon Castrie soldatul acela. Era din Morvan. M-a făcut să fumez o grămadă de țigări. M-a copleșit cu atâtea cuvinte și aveam mare nevoie de asta. Nu mi-a pus nici o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o fi luat cineva, că de hoți e plină lumea! Atâta-i mai trebuia lui Mișu, scandal cu ziarele! Să vină televiziunile aici, poate chiar și poliția, să cerceteze cum zboară pe la ei haltere. Și l-a pălit și pe schilodul ăla, bine că era Mariana să aibă grijă de el. Mișu voia discreție, liniște. Pace cu Mariana, înțelegere cu Popa, azi un bănuț, mâine doi, mai avea puțin și strângea chiar de avion. Și dup-aia, înainte să plece, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Vor s‑o salute pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des și în timpul liber. Rainer îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului După atâția ani de căsnicie, Acum, că amândoi ne pensionăm, Nici vorbă despre ură, dușmănie, De-acord căzurăm ca să divorțăm, Și nu că ar fi fost nepotrivire De caracter, ea grasă, io schilod, Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire Suntem făcuți pe-același calapod, Că eu sunt fumător ... și ea fumează, Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc, La poker eu trișez, și ea trișează, Cum dracu' de-am avut așa
DIVORŢ ÎN STIL ROMÂNESC de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364419_a_365748]
-
Poezie > Imagini > ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal. Avea și ani destui, era schiloadă, Mai bine că s-a dus; de la un timp Abia putea, săraca, să mai vadă. „Și-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul; Și-a îngropat bărbatul și-un nepot, De parcă o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă să vadă, Mărunta-i victorie și râde în el, Când capul schilod îl primește-ntr-o ladă, Ca semn de-asfințit pentru Prințul Cercel. *** Ciclul "Povesti din veac" Referință Bibliografică: Frumosul Principe Cercel / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
privește în inima ta și nu la semnul acela prietene. Dacă Dumnezeu nu ia în seamă semnul acela pe care tu îl consideri infam, de ce n-ai face și tu la fel? Gândește-te de pildă la cei leproși, sau schilozi. Oare nu-i iubește Domnul și pe dânșii la fel? Oare nu privește Dumnezeu în inima lor? Baraba îi zâmbi cu o prefăcută bunăvoință. -Îmi sugerezi deci să trec cu vederea acest semn... să-l ignor deci. Și să mă
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
privește în inima ta și nu la semnul acela prietene. Dacă Dumnezeu nu ia în seamă semnul acela pe care tu îl consideri infam, de ce n-ai face și tu la fel? Gândește-te de pildă la cei leproși, sau schilozi. Oare nu-i iubește pe ei Dumnezeu? Oare nu privește Dumnezeu în inima lor? Baraba îi zâmbi cu o prefăcută bunăvoință. -Îmi sugerezi deci să trec cu vederea acest semn... să-l ignor deci. Și să mă fac că nu
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
iubit (Ioan: 15-12) Pulberea drumurilor era stârnita De pașii mulțimilor ce urmau pe Iisus Vânt cald bătea dinspre muntele Sfânt Unde se primise binecuvântarea Vindecări miraculoase Risipă de iubire și iertare Pluteau peste păcatoșii ticăloșiți Copii posedați de duhuri rele Schilozi, ațineau calea Mântuitorului Femei bolnave se atingeau de El cu credința Și se tămăduiau. Dumnezeu întrupat Primit cu osanale în jocul luminii Cu chiote de bucurie aruncate Printre ramurile de finic Pe asin purtat spre jertfă Știind că profeția lui
PORUNCA CEA MARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367526_a_368855]
-
lupte-au fost doar cei ca voi, Mereu. Plătiți cu titluri de eroi Voi vă lăsați ușor mânați Cu biciul, toți ca niște boi, De marii lumii psihopați, La război. Eroi se-ntorc și nu-i de-ajuns Că sunt schilozi și mai săraci, Când cer ceva, niciun răspuns! Veti fi mereu pe post de vaci, De muls. Pentru bolnavi, pentru sărmani Răbdând de foame lângă voi, Prea adesea nu sunt bani, Dar sunt destui pentru război De mii de ani
ÎN LUME de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368763_a_370092]
-
îndrept spre masa-ntinsă ce cu aburi mă îmbie Ai făcut sarmale-Anica și-ai găsit și apa vie Cozonacul aburind , din cuptor acum l-ai scos Ce-ai făcut așa de multe, eu doar pot să le miros Trupul meu schilod de boală, nu mai este cum a fost Cred că ani am 33...și aici se ține post Ne uităm și-adulmecăm mirosuri de noi știute Unii au o masă mică, alții au mese mai multe Vreau să-ți spun
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
ecvestru m-ascund în dependințe cu viziuni secrete pe aripi de iluzii exploatez trecutul cu sabia în lupte se războiesc motive care la poarta urii adapă neștiutul când timpul își răsfață pornirile lascive în criza cu vedenii o ploaie e schiloadă își uită stropii vieții pe talerul din cer cu mâna neputinței azi visul meu deznoadă un mit cu nesupuneri în pasul lui stingher 18.07.2014 galop aspru ne-ascundem după umbre și nu știm să iubim plimbăm o gelozie
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]