569 matches
-
o greutate, un clișeu, o interdicție, o îndatorire, prestanța, statura țeapănă, clarviziunea, înșiruirea de fraze, până devine curat ca o picătură de rouă ancestrală, se afundă în timp, dincolo de forța civilizației... În baie o privește altfel, o stare ciudată îi schimonosește fața cu trăsături atât de ordonate, sare dincolo de pereții căzii, o trage de mână. Haide, îi zice și o ajută să se săpunească de parcă ar fi un copil, o clătește cu dușul, îmbracă-te, repede, acum, hai, vine noaptea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
disperat, imposibil, că nu știam să extrag conceptul de apă din cuvinte și că, în fața lui Scout sau nu, va trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se prin minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu-se în forme stranii, am început să mă scufund din starea de trezie în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar le-a pus, elegant, pe seama "incuriei tipografilor"; Hotin și Neamț sînt forturi moldave, nu porturi; Benfey, nu Benzey; temă nu teamă. Plus buclucașul u lipsă din Weltanschauung". " Cred că lynotipiștii-computeriști au pus rămășag pe cuvîntul ăsta: cine să-l schimonosească mai abitir, ba să-i schimbe și genul". Tot pățitu-i priceput, a continuat Magda U.. Aceeași "incurie" făcea ca în prezentarea lui Iordan Datcu să se strecoare alte "sminteli de stampă": prolegomenele s-au transformat în prolegoneme, trăsăturile viabile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Monte Cristo și încă cîtorva care făceau pe șefii, ia trageți-vă voi așa mai la o parte, i-a dirijat spre partea stîngă, la capătul autobuzului răsturnat, și uitați-vă pe cine avem noi aici, a nceput să se schimonosească făcînd semne obscene în direcția cordoanelor aflate la Inter, milițieni, pompieri, Armată, Securitate. Erau ca mielușeii, dom’ Roja, stăteau și ei acolo cu frica-n sîn ca niște marionete, neștiind ce să facă. Uite-așa l-au fraierit pe Pitic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dădea calificative: Bravo, mânzule, Îmi semeni mie că și eu Învățam bine la școală! Chiar Îmi semeni bine .... și atunci Victor s-a cutremurat și imediat și-a Întors fața către mica fereastră a bordeului, cei doi obraji s-au schimonosit Într-o formă ce reliefa durerea de nestăpânit, pomeții de bărbat puternic s-au mișcat, ochii săi de culoarea celui mai senin cer albastru au fost inundați de lacrimi dureroase și fierbinți, iar iubirea l-a Îndemnat să rostească, fără
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fluturând, vă întreb unde este oare / Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Înțelegerea poeziei ca performanță rebusistică. Probabil și sub influența lui Șerban Foarță, care însă face din jocul de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme / monotip de monoftongi / monolitic - monolingv
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca protagoniști pe fiul unui miliardar american, Hearst II (al II-lea) și pe portarul unui zgârie-nori (sediu al firmelor magnatului), Hershkowicz. Hearst II este un tânăr inteligent, zvelt și plin de grație, iar Hershkowicz - un ins scund și slinos, schimonosit de ură împotriva semenilor săi. Acest Richard al III-lea à la Sorin Comoroșan vrea să posede - printr-un transfer de personalitate - femeile cu care se culcă Hearst II, să... juiseze în locul lui și, mai mult decât atât, să-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
moaie de tot și ochii i se umezesc. N-are tata să-ți dea nimic, îngeraș scump. O lacrimă chiar își dă drumul și ajunge în mustață, provocînd o ușoară mîncărime. Vasile încearcă să se scarpine cu dinții de jos, schimonosindu-se în fel și chip. Se uită atent la copil și comentează: Ce vină are el? Toți copiii se bucură de sărbători și el săracu'... Analizîndu-l cu atenție pe Răducu, i se aprinde un beculeț pragmatic: Cine ar refuza așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față de tine și față de cea care-mi călăuzește pașii. Doamne, nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea mai mult decât îți iubesc chipul descompus în icoane. Amin! 56. Fericirea are chipul celui care o poartă. Fericirea nu transfigurează, nu schimonosește, nu divide, nu transformă. Fericirea nu este o formulă algebrică în care lumina se exprimă sub formă de fracție, în care întunericul extrage radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte, la numitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept este. Nu l-am văzut niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după care i-a condus prevenitoare spre casele lor. A urmat căderea. În noaptea care a urmat termometrul a urcat la peste 40 de grade. Aiurare continuă de vorbe fără șir.... Comprese, injecții... Mai grav ca orice, spasme care îi schimonoseau din nou fața și convulsii care îi înțepeneau trupul. Dimineața, din nou alergături la examene, analize, consultări la confrați reputați... Profesorul Maxim a folosit pentru prima dată aparatul I. R. M., care abia se instalase. Verdictul a fost fără echivoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur, Întrebându-se unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Fluturând, vă întreb unde este oare/ Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?" ÎNȚELEGEREA POEZIEI CA PERFORMANȚĂ REBUSISTICĂ. Probabil și sub influența lui Șerban Foarță, care însă face din jocul de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: "dar montând pe un monticul/ monahala monarhie/ - monobloc monumental -/ ce s-a monolitizat/ monocerii lui libčrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe/ în monturi de monograme/ monotip de monoftongi/ monolitic - monolingv
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
trebuie să fie personaje importante, ne dăm și noi importanță (facem doar parte ca și ele din cercul răsfățat al apropiaților lui Lenny, nu degeaba ne arată mândrul Harry atâta amabilitate), și totuși nu ne este ușor, ne sforțăm, ne schimonosim după ceilalți, rolul ăsta nu ne prea convine... Contrar mutrei mele extaziate și entuziasmului cu care voi scrie mai târziu despre neuitatele cozerii cu public, statul la coadă la ușa camerei Toscanini între toți acești străini snobi mă umilește, mă
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
cavaleresc în favoarea lui Sue îi aduce pe cap un val copleșitor de admirație și amabilitate în fața cărora se revoltă fără prea mult succes. Bătrânul buldog își marchează teritoriul și altfel decât cu jeturi fierbinți de urină pe arbuști. Mârâie, se schimonosește, se învârte cu pușca la marginea peluzei cu un aer marțial, scuipă scârbit-demonstrativ de câte ori are ocazia, beștelește acru orice încercare de apropiere, ce mai, se dă la om, mai ales în ipostaza sa de alogen: chinez, negru etc.. De fapt
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
ani la Paris pe motiv de recrudescență legionară, și pînă la sclifoseala isterică a Martei Petreu, autoarea celei mai amuzante mostre de diletantism exegetic (a se vedea „Un trecut deocheat sau Schimbarea la față a României"), galeria comentatorilor care îl schimonosesc pe Cioran e redutabilă. În fond, valoarea eseistului se măsoară după cîte capete s-au coalizat pentru a-l urî împreună. Dar cum ura aduce cu sine o carență de adecvare la obiect, Cioran nu e de găsit în astfel
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]