227 matches
-
spulberat ireversibil. După însuflețitoarea întâlnire a basarabeanului cu școlarii și dascălii locului, toată grijă profesorului de la Chișinău s-a îndreptat spre dealurile domoale ale satelor comunei, cu peisajul lor denaturat de semnele antropicului, lucrări specifice războiului care purtau acum chipuri schimonosite, urmare a vulnerabilității lor în fața altor născociri distructive ale minții omului. Interesul investigatorului era contextualizat proiectului său de reeditare (într-o a treia ediție) a temei referitoare la jerfa ostașilor români dedicată eliberării Basarabiei, baștina sa dragă, în cel din
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată de faptul că marea frumusețe a lumii cu siguranță nu poate locui în mod armonios între coarnele schimonosite ale unui țap dezgustător și erectil, indiferent de numele lui mitic sau conjunctural. Cred că pactul cu diavolul ar trebui încheiat în acest moment o dată pentru totdeauna. Magdalena ALBU București 25 noiembrie 2013 Sf.M.Mc. Ecaterina Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - HINGHERII
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
o ireală prezentare a personajului, egoul: - Lăsați-vă, bă Brânzicule, de căcaturi din astea supte din deget! Ba, încă, puse la-ncălzit... Ți-am zis că vreau altceva. Ia vino iute jos! Hai, galop!! .(1) Realitatea sucește irealul și dă fața schimonosită a unei societăți repetabile, în istoria fiindă a entității-om, dar într-o etapă de robotizare mistificată a existenței. Expresiile vulg nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de exprimare a intervievatului, ci o excitație profundă a
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
rostesc păcate. destram în mine scena în care tu - eu împărțim povești. în buzunar moneda, discursul fad își sună. strig către lună. urlu a gol. sunt trezită de gânduri necurate, de-a fi cu tine - eu. se-aude doar ecoul. schimonosită, fața, mă face să clipesc. râd, plâng... sunt eu cu tine. fumul lovește în pereți. nesiguranța în pumn o prind... o strâng, o mușc, nu mă trezesc. coșmarul continuă... pământ de clipe, te chem. mă învelesc. Referință Bibliografică: nesiguranță / Anne
NESIGURANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361821_a_363150]
-
umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse poșeta la piept fără să-și dezlipească privirea de la chipul bărbatului ei, un chip atât de senin, atât de luminos. Șerban își deschise ochii. O văzu chircită și cu chipul schimonosit. Trecu lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
vine-o aroganță Singură-n veci în viața ei cea slută Zâmbind timid,frumoasa inocentă E-n dialog cu-n suflețel romantic Mănă în mănă,pline de iubire Două oftări de dor plutesc galactic La umbră,stau chircit căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
a amenințat episcopii cu moartea de la acest conciliu, să voteze această blasfemie? De altfel Jeshua a afirmat mereu că este fiu de om și-l numea tată pe unul din zeii sălbatici israeliți, Eli...” Vai ce mare nerozie ! Ce gândire schimonosită ! Moșul din Carpați știe de această prăpastie a ignoranței în care ați căzut și v-ați vătămat atât de grav, zbătându-vă în neputința ipocriziei ? Chiar n-ați avut curiozitatea să deschideți vreodată Noul Testament ? N-ați auzit pe nimeni vorbind
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
naivul, care credeam... Diana se ridică încet, se sprijini cu palmele de tăblia lucioasă a mesei, într-un echilibru perfect, după care se încruntă, așa cum nu o mai făcuse niciodată de când îl cunoscuse. Probabil că trăsăturile îi erau atât de schimonosite ca masca războinică de pe peretele nordic al salonului japonez.. - Ce credeai tu, Theo? Nu ai de unde să îmi cunoști gândurile, nu ai cum să îmi citești sentimentele, așa că, te rog, cel puțin nu te hazarda la speculașii pe această temă
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
cimitir și când se ridicară din mormânt, la prima lună plină, le porunci să-și ucidă colaboratorii din afacerile necinstite. Autoritățile se îngroziră de aceste oribile și ciudate crime. Nu găsiră nicio urmă de lovituri sau otravă, ci doar chipuri schimonosite din pricina unei spaime grozave. Cadavrele erau galbene ca ceara, cu ochii ieșiți din orbite, părul vâlvoi și niște grimase înfiorătoare. La autopsie nu se depistă cauza morții și se consemnă: spaimă în cel mai înalt grad. În vremea aceasta, Contele
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
vulpii răsuna până dincolo de pădure. Drag îi fusese cândva ursul, însă el nu dăduse nici măcar o amărâtă de lețcaie pe sentimentele ei. - Acum plec, spuse vulpea, dar mă voi întoarce cât de curând. Vreau să-ți mai văd o dată chipul schimonosit. Urât te-au mai cioplit micile zburătoare, cumetre urs! Ursul nu mai putea de indignare: - Eu, urât??? - Da! - Păi tu cum ești? încerca el să se răzbune. Vulpea nu era deloc modestă: - Uită-te mai bine la mine, sunt o
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
aduci un gând Și ai venit să îmi atingi mormântul... Să mă acoperi cu durerea surdă Ce plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic gest... Grimase răstignite-n constelații În care am intrat de bunăvoie Mă-ntâmpină șiret cu ostentații. Poemul meu are program de voie... Referință Bibliografică: Poemul
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]
-
și de cuvintele ce parcă i‑au vuit în ureche și i‑au lovit obrazul, sfârtecându‑le. S‑a recules cu greu fără să mai audă și alte jigniri ce curgeau fără întrerupere și fără să‑i mai privească fața schimonosită. Între două fraze a reușit să vorbească, să încerce a se explica. - Nu m‑am angajat încă... Sunt într‑o scurtă perioadă de probă și numai după... - Și după asta ce urmează? Mai ai cu cine să te întinzi pe
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
-mi mai apostrofez soțul sau copilul, să nu mă las doborâtă de nicio privire piezișă, venită de oriunde, de niciun gând vrăjmaș. Ce bogată aș fi .... dacă aș avea în buzunar câte un zâmbet pentru cel de lângă mine, nu unul schimonosit, nu o grimasă, nu unul forțat, sau smuls cu greu, ci unul firesc, simplu, pornit cu sinceritate, din inimă...m-aș simți mai primenită și decentă. M-aș înălța în proprii mei ochi.... Ar fi zâmbetul de dăruire și primire
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
iunie 1940. Priveau îngroziți ceea ce se chema pactul Ribbentrop-Molotov, care îi obliga la o nouă și lungă robie.” Nu trebuie să uităm nici să iertăm atrocitățile comise și chinurile fraților noștri de când cizma străină stă pe grumazul lor. Nume schimbate, schimonosite, cruci distruse și morminte profanate. Graiul nostru dulce, pocit, istoria falsificată, lacrimi pe obrazul celor mai vârstnici, derută și îndoctrinarea interesată a celor tineri. Asta pătimesc frații noștri din teritoriile ocupate. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
fel pentru continuarea pătimirii veșnice. La acest stadiu s-au încumetat să viseze gânditori și oameni politici deopotrivă : Marx, Engels, Nietzsche, Bachelard, Wittgenstein, Freud, Sartre, Lenin, Troski, Stalin, Hitler, Mussolini, ș.a. Nihilismul a celebrat nașterea „omului nou” ivit din adâncurile schimonosite ale tenebroasei subumanități, care se revendică o Nouă Ordine, mai corect spus a dezordinii generale. Spiritul Noii Ordini Mondiale își are geneza în mișcarea New Age, care administrează toate organismele mondialiste, sub apoteoza curcubeului și sub flamura iraționalului promovând: astrologia
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
trebui să cuprindă drept figură centrală în dezvoltarea consistentului său fir narativ, printre multe alte nume reprezentative ale perimetrului operistic mondial, și pe baritonul român Herlea. Și asta pentru că, reușind a împrăștia cu glasul său amplu Lumina acolo unde chipul schimonosit și cu simetrie viciată a întunericului își aruncă mantia neagră de Mefisto neînchipuit în prim-planul grotesc al teatrului lumii, artistul nostru (legat cu toate resorturile lui interioare de dramaticul destin al cercului mut al “paiațelor” lui Ruggiero Leoncavallo) a
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
mă duc și oi veni să îmbătrânim aici împreună, mai adăugase pe un ton vesel. Ținea minte că, după ultimele cuvinte, Berni îi aruncase o privire scurtă, bănuitoare, apoi, dându-și seama că glumește, pe chip îi apăruse zâmbetul acela schimonosit, mai îndreptățit acum decât odinioară, își spusese, fiindcă sugera suferința lui lăuntrică. Presimțise însă bine, peste numai un an lagărul socialist se prăbușea. Drumul până în a treia poiană a Negrelor era destul de scurt. Primele două se aflau pe coasta dinspre
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ce ne pătrunde până-n oase, Iar lupii urlă-n depărtăre ca prin siberii viforoase. Mă uit la soacra lui Ionuț, stă tot cu ochii pe fereastră, Și-i fac așa, un semn discret, de după florile din glastră Vecinu-ncepe a rânji, schimonosit ca o maimuță: - Auzi la lupii din pădure, parc-ar cânta și ei ca Guță! - Vecine, m-am luat de el, eu zic că treaba e cam groasă Și dacă se apropie-lupii s-o bagi pe soacra ta în casă
CHEF DE SÂNTION de SORIN OLARIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359432_a_360761]
-
să crească normal, în liniște și fericire și să nu simtă ruperea prematură de o mamă pe care o îndepărtase doar moartea de puiul ei. Dar bărbatul din fața lui părea că auzise pentru întâia oară că era tată, iar figura schimonosită a femeii ce îl însoțea îi încolți un sâmbure de îndoială. - Tovarășe Șerban, credeam că știți acest lucru! exclamă într-un târziu șovăitor. - Nu, nu știam! răspunse cu părere de rău în glas. Speram să găsesc explicația la dumneavoastră din moment ce
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
proces de eroziune a substanței nervoase. Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de întuneric; mulți, foarte mulți pentru că în rândul acestora intră și cei doritori de cerșeală
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
și a încercat să lovească jurnaliștii. Opinia publică românească și-a înfruntat atunci, direct, într-o secundă, trecutul obscur. Acea secvență, cu pumnul noduros al lui Vișinescu și înjurătura aspră, l-a însoțit fără încetare. Din acel moment, chipul său schimonosit, cu privirea satrapică, a devenit imaginea unui asasin lipsit de scrupule, a „torționarului” ascuns de tenebrele tranziției și de încrengăturile „sistemului” postcomunist. Traiul molcom al zbirului de la Râmnicu Sărat, care vreme de șapte ani a avut viața deținuților politici în
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători () [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristica, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viața reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuși, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiți ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în povești, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferință celorlalți. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumusețile și sensurile noi pe care acest tip de abordare narativa
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
dar mai ales să construiască speranțe pentru el și ... VII. NUMAI EL PRIN MINE SALVEAZĂ ÎNGERII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016. Mă pot ascunde de mine, o izolare zgomotoasă a sufletului, un zâmbet schimonosit, fals, asemeni unui costum care nu este al meu. Ce pot face cu cerul meu din care cad îngerii, pe care vreau să-i salvez în mâinile obosite. Cum este unde nu este EL, Ce drum mă duce în noaptea
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
fur aerul din care vă respir, că nu mă am decât pe mine și o bucată din EL așezat pe o pânză,asemeni unui talisman. Citește mai mult Mă pot ascunde de mine,o izolare zgomotoasă a sufletului,un zâmbet schimonosit, fals,asemeni unui costum care nu este al meu.Ce pot face cu cerul meudin care cad îngerii,pe care vreau să-i salvez în mâinile obosite.Cum este unde nu este EL,Ce drum mă duce în noaptea continuă
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Adjud, 2016)... XII. MI-E SÂMBĂTA CALVARUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]