229 matches
-
intelectualiste m-au Împiedicat să pricep, cât de cât, misterul, de pildă, al acelui „delco“, distri buitorul scânteii electrice, prin bujii În cilindri, unde se aprind, Într-o anume succesiune (dar care? aici nu mai știu!), gazele explozive. Mintea mea schimonosită, de fost „cărturar“, și ăla neisprăvit, Îmi refuza Înțelegerea unui mecanism delicat, Într-adevăr, și ingenios, dar pe care-l mânuiește și-l pune la punct orice găligan de băiat de-al nostru de la țară, orice primitiv. Propuneam zadarnic, Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu știe ce vorbește! Câteva clipe mai cumpănește, apoi, își drege glasul și grăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit, da' pe 'mnetale țapăn te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică vrei să spui că Ștefan... Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-a arătat Papa scrisorile lui Mateiaș în care-i cerea banii toți "...Ca să nu fie înjosită demnitatea mea regală"... scrie el. Mi-am notat, spune Țamblac răsfoind niște foi cu însemnări. Ha! Ha! Ha! izbucnește Ștefan într-un hohot schimonosit, nervos. Ați auzit?! "Capitaneo!"... Și, încă, "Generale!"... Am crescut în grad! Plecăciune Rex! Prea onorat! Dar avem și noi demnitatea noastră! Am văzut negru înaintea ochilor, i-am strigat de la obraz, cât e el de ambasador al Sfântului Petru: "Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
13 mai, din Adrianopole, sub flamura verde a Profetului, povestește Gherasim cu respirația scurtă, Aliotmanul a purces în marș spre Moldova... Cu Mahomed?! întreabă Ștefan scurt. Cu! Ne face cinstea Împăratul turcesc în persoană, se ploconește el cu un zâmbet schimonosit. Și... și câți?! Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia Constantinopolului, spune Țamblac. Aiasta vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș, a poruncit adunarea oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un zâmbet schimonosit: Mă întreb: Mahomed-aista, cât îi de mare, de tare, de ce nu vine singur?! De ce are nevoie să stârnească din bârlog atâtea lifte?! De ce strigă după ajutor?! De ce?! Nu e sigur pe puterea lui?! Te pomeni că a prins frica micuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nădejdea... Nu mă lasă ei, spune Ștefan fără convingere. Și dacă, totuși... i-o retează Stanciu. Tomo! Tomo! Necredinciosule! strigă Ștefan. Dacă, totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem capul la Valea Albă! izbucnește el într-un hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Necredinciosule! strigă Ștefan. Dacă, totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem capul la Valea Albă! izbucnește el într-un hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la o vreme, cam surd - împreună cu nevastă-sa. După ei, anul acesta a apărut „baba Zodieru”. Are optzeci și șase de ani și ori de cîte ori o văd îmi evocă senectutea ca pedeapsă. Trupul i-a devenit o virgulă schimonosită. Cînd ridică (gest pe care îl face cu mare greutate) capul, i se vede fața îmbătrînită nemilos, grotescă. Are un ochi cuprins de albeață, iar celălalt îl ține pe jumătate închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tea Caralița, sat care avea câteva case în jurul tunelului ce aparțineau de comuna Agăș. Rușii, în ofensivă, cu militari proveniți din toate soiurile naționalităților, ruși, turcmeni, azerbaijani, tătari, tatjici și alte nații, identificați după fețe, unii cu chipurile ciupite și schimonosite, nu vedeau în mersul lor decât Berlinul, ținta misiunii lor de luptă, ceasul ș i hazaica celor peste care treceau triumfal. Nu întrebau altceva pe oamenii pe care îi întâlneau decât, unde este Berlinul: Cuda, Berlin? îi auz eai nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl vizitează, ci a mașinăriilor ce îi schimbă decorurile? Ce ar zice Jacques Balmat, cel întăi care acum 118
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și s-o imobilizeze pe fată, înlănțuind-o cu brațele. Și în vreme ce ea se zbătea cu ultimele puteri, locotenentul, făcând un gest de dezolare, desprinse căpăstrul calului și sări în șa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de mine, ba de tata. Mai degrabă de tata. Să fi fost ceva legat de tata, care era plecat în delegație? — Mama! am repetat eu. Ce s-a întâmplat? Ceva cu tata? S-a uitat la mine cu un chip schimonosit, de nerecunoscut. Ochii ei albaștri erau înecați în lacrimi. Nu părea să mă vadă. Sau poate că mă vedea și nu-i păsa? Pentru o clipă, m-am întrebat dacă mai știe cine sunt și dacă asta are vreo importanță
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un grajd. Spre norocul nostru, mai aveam încă de-ale gurii, drept care ne-am potolit foamea într-un ungher întunecos. Pentru o para și jumătate, ni s-a permis să dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și Gundo a fost de acord. Întorcându-mă cu spatele și sub paravanul mantalei desfăcute, i-am zis lui Bovo: - Te-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile de care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu au reușit în marțea neagră, au reușit acum. Nu, nimeni nu îi scutește pe cei care au făcut infracțiuni de întâlnirea cu procurorii de la DNA - La București, multe din autorizațiile de construire sunt semnate de mine. Când vedeți clădiri schimonosite să știți că primarul nu a avut habar de cum va arăta, dar în comisia de urbanism erau niște băieți care știau exact. De ce nu ar semna arhitectul șef? - De ce nu și-ar asuma răspunderea, când primarul nu e de meserie
Traian Băsescu le dă șapte teme de campanie partidelor: "De lista asta depinde viața românilor" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30865_a_32190]
-
pact cu Securitatea, din moment ce, odată ajuns într-o țară occidentală, nu s-a manifestat deschis împotriva regimului totalitar ce tocmai îl exilase. De fapt, scriitorul nu mai era interesat de nici un fel de lume, cu atît mai puțin de cea schimonosită a comunismului. Alexandru Monciu- Sudinski aproape că nu mai poate fi contactat, dispărut fiind undeva în cețurile nordice. În 1992 își arde actele civile, renunțînd la cele lumești. A ales, într-un gest ultim, să locuiască sub cerul liber, departe
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
a mimicii o constituie figurile grotești, monștrii de la vila Palagonia, construită de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
în întreaga lor hidoșenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil, ocupat să-i țină de șase lui Tănăsescu în timp ce frauda votul cu bile. Geoană a încremenit în postura protestatarului de serviciu, cu chipul schimonosit și cu vocea încercănată de resentiment. Pentru șeful pesedeilor, orice cuvântare a lui Traian Băsescu e dinainte calificată drept "un discurs mediocru" și orice propunere a acestuia un "plagiat" după ideile mult mai strălucite ale lui Ion Iliescu. Vorbind de
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
și instalată artificios în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă de jurnalele gimnaziale, textul Ralucăi Oancea conturează o feminitate ratată tocmai prin intelectualizarea schimonosita a propriului eros, într-o literatura artificială, cu penibile tonalități consumiste. Raluca Oancea - Jumătate dragoste, Editura Eminescu, 1998, fără preț.
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
Ion Cristoiu și originala sa dicție au devenit repere ale televiziunilor din România, nici nu mă mir că se fac eforturi colosale de recuperare a lui Cornel Nistorescu: pe cât de limpede și expresiv era în scris, pe atât de confuz, schimonosit și, pe cale de consecință, mult sub nivelul inteligenței și talentului său, este la televizor. Nu mai vorbesc de reaua-credință absolută a acestui personaj și de alunecările sale în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]