KorAP: Find »[drukola/base=schizoid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...15 >

371 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

9,0 REICH și colab. (1989Ă 11,1 Prevalența medie 12,9 Pentru tulburările de personalitate specifice, acestea variază între 1% și 3%. Diverși autori au semnalat unele diferențe între sexe. TORGENSEN, ZIMMERMAN și alții constată: în clusterul A, TP schizoidă ar fi mai frecvent la bărbați, în clusterul B, TP antisocială și TP narcisică ar fi mai frecvent la bărbați, cea histrionică la femei, iar cea borderline este egal distribuită. În clusterul C TP obsesiv-compulsiv e mai frecvent printre bărbați

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
exemplu, în Norvegia (studiul lui TORGERSENĂ, obiceiul de a trăi împreună fără a fi căsătoriți se răspândește și e în egală măsură prezent și la cei cu tulburări de personalitate și la cei fără. Paranoicii sunt mai des divorțați, iar schizoizii frecvent necăsătoriți. Unele studii indică faptul că cei cu tulburare de personalitate sunt mai puțin educați decât cei fără tulburare de personalitate. Datele depind și de zona de selecție a cazuisticii. Singurul tip recunoscut cu bune rezultate este cel obsesiv-compulsiv

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
axele I și II este privită ca un continuum, care acceptă zone de tranziție și extreme, puncte de vedere ce trimit mai ales la modelul spectrului. Ambele perspective vor fi invocate. Clusterul A: personalități ciudate, excentrice. Acesta cuprinde TP paranoidă, schizoidă și schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest cluster ar reprezenta variante atenuate ale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dar totuși multe particularități. BERENBAUM și FUJITA (1994Ă constată și el că rudele schizofrenilor se caracterizează prin ciudățenii și introversie dar e dificil să se afirme dacă e vorba de o vulnerabilitate specifică pentru schizofrenie. Corelația între schizofrenie și TP schizoidă și schizotipală este descrisă mereu, dar studiile riguroase sunt puține și dificile. În timpul episodului schizofren, informațiile pacientului nu sunt pertinente, referințele de bază fiind cele ale aparținătorilor. După unul sau mai multe episoade, persoanele se poate schimba în sensul unui

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
descrisă mereu, dar studiile riguroase sunt puține și dificile. În timpul episodului schizofren, informațiile pacientului nu sunt pertinente, referințele de bază fiind cele ale aparținătorilor. După unul sau mai multe episoade, persoanele se poate schimba în sensul unui defect de personalitate schizoid post-psihotic. În ultimii ani se discută mult despre simptomatologia prodromală care se poate extinde pe mulți ani înainte de debut. În cazul schizofreniei care debutează la vârste tinere poate fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă, diferențierea între debutul lent progresiv, prin

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
efect recursiv, direct toxic și prin favorizarea unor comportamente agresive ce conduc la microleziuni cerebrale repetate. Efectul psihozelor și mai ales al schizofreniei asupra personalității este de asemenea comentat. Încă din anii `70 HUBER a descris un defect de personalitate - schizoid - după episoade schizofrene, distinct de defectul ce constă în persistența simptomelor specifice sau de cel energetic. Și în cazul episoadelor depresive repetate s-a comentat de asemenea un defect de personalitate, dar acestea e mai dificil de diferențiat de cronicizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cu una fobică sau depresivă medie. Există și studii care arată că tulburările de personalitate în unele cazuri nu agravează ci ameliorează evoluția în timp, de exemplu TP anankastă la un alcoolic. Un studiu indică chiar că persoane cu TP schizoidă și consum de alcool au avut o evoluție mai bună decât cei fără tulburare de personalitate (TYRER, 1997Ă. Intervine și problema tratamentului. În unele cazuri un tratament cu antidepresive, cu timostabilizatoare sau neuroleptice ameliorează nu doar tulburarea de pe Axa I

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
a lungul unor lungi perioade de timp, în principiu toată viața. Problema ambianței preselectate se ridică și din aceste cazuri, ea fiind un factor de întreținere, uneori de compensare relativă. Dependentul caută persoane și medii autoritare care îi mențin dependența, schizoidul - medii fără solicitări interpersonale, histrionicul - ambianțe care îl stimulează și îl iau în considerare. Dacă manifestările disfuncționale de tulburări de personalitate se evidențiază în orice situație, predilecția pentru anumite situații sau medii sociale poate fi comentată mai ales ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de ansamblu a rolului existențial. Sunt evitate astfel „mini-sfârșiturile” dialogului terapeutic și apariția rezistenței (RACKER, 1968, SCHLESINGER, 2005Ă. Personalitățile patologice de cluster A pot beneficia de psihoterapii suportive atunci când afișează atitudini reținute și indiferență mai mult aparentă - în cazul tipurilor schizoid și schizotipal sau când asociază depresia la personalitățile paranoice (GABBARD, 2000Ă. Dintre personalitățile de cluster B se pretează - în condițiile stabilității în timp a terapiei - la tehnici suportive TP borderline și TP histrionică, nu și TP narcisică și TP antisocială

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
scăzută la frustrare, deficitul cognitiv cu substrat organic cerebral, capacitatea redusă de abstractizare dar și nivelul ridicat de pragmatism și de preferință pentru concret. Experiența clinică arată că personalitățile patologice de cluster A nu răspund la tehnicile psihanalitice, exceptând tipul schizoid care însă este tentat să renunțe relativ rapid sau să crească progresiv durata pauzelor dintre întâlnirile terapeutice. Curele psihanalitice sunt dificil de asemenea de inițiat la personalitățile patologice de cluster B. Totuși empatia manifestă a terapeutului și evitarea fenomenelor de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
1988, BENJAMIN, 2003Ă. În acest context este de asemenea bine cunoscută tendința de a integra definiției tulburării de personalitate esențiale, disfuncționalitățile interpersonale și sociale (LIVESLEY, JANK, 1998, JOHNSON și colab., 2000, OLDHAM, SKODOL, 2000Ă. De altfel criteriile diagnostice pentru TP schizoidă, TP schizotipală, TP borderline și TP dependentă integrează numeroși termeni de factură interpersonal-relațională (APA, 2000Ă. PARKER (2002Ă consideră la rândul său că un prim nivel al caracterizării tulburărilor de personalitate este cel al tulburării de ansamblu a funcționării interpersonal-sociale, cel

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
a ședințelor și de asocierea altor variante psihoterapeutice (SHEA, 1993Ă. Terapiile de grup în ansamblul lor sunt mereu confirmate ca și cvasiobligatorii în orice strategie terapeutică elaborată pentru pacienții cu tulburări de personalitate. Ele sunt cu precădere indicate la TP schizoidă, TP schizotipală, TP histrionică, TP borderline, TP dependentă, TP evitantă și într-o oarecare măsură la TP obsesiv-compulsiv. Sunt dificil de aplicat sau puțin eficiente la TP paranoică, TP antisocială și TP narcisică. Asocierea mai multor tulburări de personalitate diminuă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
BENDER și colab., 2003Ă. Într-un mod greu de anticipat pacienții schizotipali s-au dovedit cel mai intens preocupați de relațiile cu terapeutul - dar în afara întâlnirilor propriu-zise - diversitatea atributelor cognitiv-imaginative reprezentând adesea o sursă de motivații pentru contactele interpersonale. Detașarea schizoidului dezavantajează alianța terapeutică la fel ca și nevoia permanentă de autoafirmare chiar și bine disimulată - a personalităților paranoice. Personalitățile de tip borderline și histrionic sunt mereu sensibile la dovezile de căldură și sprijin, fiind doritoare de relații cât mai stabile

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tulburărilor personalității trebuie menționat faptul că cele aparținând clusterului A au fost cel mai puțin studiate din perspectiva terapeutic-reabilitativă. Puținele date cunoscute MAIER (1999Ă arată utilitatea unor doze mici de neuroleptice în controlul ideilor de referință ale pacienților cu TP schizoidă și TP schizotipală. Nu există nici un studiu care să evalueze eficacitatea intervențiilor psihoterapeutice și socioterapeutice. În ansamblu, ele se consideră a fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ale pacienților cu TP schizoidă și TP schizotipală. Nu există nici un studiu care să evalueze eficacitatea intervențiilor psihoterapeutice și socioterapeutice. În ansamblu, ele se consideră a fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP paranoică. În cazul TP antisociale dificultatea realizării unei alianțe terapeutice este reală dar mult argumentată de prejudecățile corpului medical psihiatric. Tehnicile psihoterapeutice pot fi utile în modelarea unor abilități relaționale și a lumii valorilor personale. În

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Publishing, pp. 103-126 KIESLER DJ (1986Ă - The 1982 interpersonal circle: an analysis of DSM-III personality disorders. In „Contemporary Directions in Psychopathology: Toward the DSM-IV”, edited by MILLON T, KLERMAN GL, New York, Guilford Press KLEIN M (1946/1975Ă - Notes on some schizoid mechanisms in Envy and Gratitude and Other Works. New York, Flee Press, pp 1-24 KOENIGSBERG HW et al (1999Ă - Relationship between depression and borderline personality disorder. Depress Anxiety, 10: 158-167 KOENIGSBERG HW et al (2000Ă - Borderline Patients: Extending the Limits of

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
clusterul B - extrovertit, flamboiant - sugerează apropieri față de TP borderline și narcisică. Varianta morocănoasă, disforică înclină spre depresivul iritabil, impulsiv și suspicios. Grandiozitatea ar putea fi o trăsătură de tip narcisic. Suspiciunea sugerează interferențe cu paranoidul iar anafectivitatea îl apropie de schizoid. Ambiguitatea categoriilor e de altfel o caracteristică pentru întreg sistemul categorial pluritetic a DSM-IV, construit prin votul unei echipe de experți ce tind să împace mai multe orientări. Psihopatia după CLECKLEY. În 1941 apare cartea lui H. CLECKLEY, „The mask

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și o deosebită elaborare în comportament pentru a pregăti actele, a selecta victimele și a acoperi manifestările criminale. Criminalii și violatorii în serie, chiar dacă nu își chinuie victimele, s-ar asimila acestei categorii. Agresivitatea și inafectivitatea lor îi apropie de schizoizi, dar nu sunt izolați social și apragmatici ca aceștia. Cazuistica, deși nu foarte frecventă, e intrigantă, deoarece modelul comportamental nu se regăsește în biologie. Pe de altă parte, manifestările par a fi condiționate mai mult genetic decât învățate. Această cazuistică

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ar fi variabilă. Pe baza teoriei sale dimensionale, autorul imaginează un sistem tridimensional pe care îl figurează sub forma unui cub. TP antisocială e plasată într-un pol în raport cu care se află în vecinătate explozivul (borderlineă, pesimistul (histrionică și independentul (schizoidă. Continuitatea dintre TP antisocială și normalitate este de asemenea subliniată. Cercetătorii care au creat sisteme de înțelegere și identificare dimensională a tulburărilor de personalitate pornind din aria psihopatologiei și a tradiției studiilor în această direcție au descoperit de asemenea printre

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate manifestările antisociale, care sunt principala caracteristică a psihopatului. TYRER care și-a dezvoltat cercetările înainte de 1980 și le continuă și în prezent, a identificat 13 tipuri de tulburări de personalitate care se grupează în 4 categorii (clustereă denumite: schizoid, anankast, pasiv-dependent și sociopatic. Ultimul include TP impulsivă, senzitiv-agresivă și parțial pe cea histrionică. LIVESLEY care a creat un instrument de diagnostic dimensional al tulburărilor de personalitate ce se bazează pe 18 trăsături și care a pornit de asemenea de la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în cursul vieții de zi cu zi, în diverse situații și circumstanțe. Din perspectivă morală contează mai ales situațiile în care „celălalt” e în dificultate și suferință. E vorba și de compasiune, rezonanță afectivă, chiar milă. O atitudine de detașare schizoidă, de neputință dependentă, de continuă retragere și crispare suspicioasă, face ca subiectul să nu se implice în susținerea și sprijinirea, în grija pentru celălalt aflat în nevoie, manifestându-se astfel un defect etic prin omisiune. În cazul manipulării și torturii

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
sine. El este un pion în mișcarea formalismelor sociale pe care le poate respecta abstract dar fără implicarea reciprocității. Nu poate colabora în acțiune cu altul în măsura în care acesta nu se conformează întru-totul manierei sale de a gândi și acționa. Pentru schizoid și schizotipal ceilalți sunt niște obiecte identice cu cele fizice și merită un tratament similar cu al acestora, și mai ales pot fi neglijate. Pentru paranoid ceilalți sunt dușmani ce se cer îndepărtați, înlăturați, distruși, evitați. Dacă intervine narcisismul, ceilalți

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Caracteristici desemnate de epitete ca cele de mai sus sunt distincte de cele ce indică trăsături temperamental-caracteriale în sensul psihologiei diferențiale a trăsăturilor precum și de expresiile de caracterizare a tulburărilor de personalitate din perspectiva psihopatologică, psihiatrică, orientate de categorii ca schizoidul, schizotipalul, paranoidul, histrionicul, anankastul, evitantul. Expresii ca cele de mai sus nu pot fi ocolite în caracterizarea celor cu tulburări de personalitate. Aceasta deoarece cuvintele sunt depozitarul unor observații milenare, așa cum au gândit și cei care, în secolul XX, au

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
N.N. (2006Ă - What is manipulative behaviour anyway. Journal of Personality Disorder, 20 (2Ă, 139-156 PAGE FILENAME \p D:\microsoft\worduri\tulburari de personalitate tot.doc PAGE 275 PASIONAT (histrionică AVENTUROS (antisocială impulsiv extravagant EXPLOZIV (borderlineă SENZITIV (narcisică CĂUTAREA NOULUI INDEPENDENT (schizoidă DE ÎNCREDERE (calmă optimist deliberativ METODIC (obsesivă PRECAUT (evitantă rigid cumpătat EVITAREA TRAUMEI DEPENDENȚA DE RECOMPENSĂ încrezător cald retras critic pesimist anxios Tulburări ale axei I Tulburări ale axei II Modelul dimensional al personalității normale (e.g. FFM, MPQĂ Modelul dimensional

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808

mai pot să dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Secvența 2: 20 min. * Invocând, în urma discutării textelor-final propuse de elevi, modelele unor societăți utopice sau totalitariste, în care tipul de umanitate reprezentată de indivizi este una schizoidă, vom insista asupra rupturii minte / inimă care instituie o nouă modalitate de raportare la sine și la celălalt. * Se va oferi, spre confirmarea acestei teorii, textul lui V. Voiculescu, Lobocoagularea prefrontală. Li se va cere elevilor să răspundă la următoarele

[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]