181 matches
-
putea fi construit decât pe un teren uman viran. Stalinismul a renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie dezbinată, ci uniformă. Un alt păgubos mit stalinist a fost cel al cognoscibilității lumii, scientismul idolatru și materialismul istoric care vizau eliminarea neprevăzutului și a angoasei aferente, încercând să "programeze viitorul", generând o "isterie a controlului total" care nu se sfiia să rescrie istoria pentru a justifica autoritatea supremă. Istoria a fost ridicată la rang
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conflictele dintre specia umană și alte specii ale naturii)" ibidem, p. 22. 131 Ibid., p. 7. Mircea Eliade deduce că noțiunea de mit în sens de fabulație opusă realității, de falsitate, viziune care triumfă în Iluminism și mai ales în scientismul secolului al XIX-lea, își are originea în duelurile doctrinare ale creștinismului cu lumea păgână, clișeele antimitice având aceeași structură ca argumentele care consideră că orice nu are justificare directă în textele testamentare este lipsit de fundament. Dar lumea modernă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin eficiența economică, iar statul se dovedea în acest caz un factor economic capabil de reușite, exemplu care constituia o puternică lovitură pentru gîndirea liberală. În altă ordine de idei, forța lui Marx a constat poate cel mai mult în scientismul autoproclamat. Marx avea pretenția că ceea ce realizase el nu era o critică morală a sistemului capitalist (așa cum reiese din teoria valorii-muncă pe care și-a întemeiat demonstrația cu privire la exploatarea celor săraci de către cei bogați), ci că este vorba despre rezultatul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze și al idealurilor sale: astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres nedefinit și linear impregnează de o manieră mai mult sau mai puțin explicită, dar foarte puternic, socialismul Internaționalei a II-a: toate aceste noțiuni constituie de mai mult de un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
atenua caracterul oligarhic al conducerii sau care pot întârzia procesul de oligarhizare, dar nu garantează în nici un fel eliminarea lui. Așadar, nu este vorba despre o lege și încă și mai puțin despre o „lege de bronz”, expresie preferată de scientismul secolului al XIX-lea. Însă avem de-a face într-adevăr cu o tendință cu atât mai generală, cu cât ea nu se manifestă numai sub formele identificate de Robert Michels în partidele social-democrate. Chiar dacă nu suntem întotdeauna de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
valorii. Sunt situații când, în anumite epoci, cultura a fost centrată, renăscând prin valorile estetice. Prin asta se impun, bunăoară, Renașterea și începutul lumii moderne. Dincolo de acestea intervin valorile cunoașterii științifice, în epoca noastră fiind o concurență între 30 valorile scientismului și tehnicii și valorile vieții spirituale. Nu poți să spui că e o dominantă sau că azi cultura română este structurată ierarhic în funcție de valorile sacrului, dar nici nu poți să neglijezi această structurare în anumite sectoare ale vieții sociale. Sunt
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
râului prin asimilare, adică prin cunoașterea conținuturilor inconștiente ale sinelui de către eul conștient, care pe această cale evita să mai fie acaparat de "umbră" negativității ocultate 20. Este adevărat, rațiunea științifică își lărgea semnificația epistemică, ieșea din cadrele înguste ale scientismului și asimilă posibilitatea altor tipuri de cunoaștere în care se regăsea problematică psihologică universală (religie, alchi-mie), dar se păstra în coordonatele raționalității deliberative, bazată pe observație și verificare. Psihanaliza culturală a renunțat la biologismul unilateral propriu metapsihologiei freudiene și s-
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
asupra corespondențelor dintre relativismul istorist și romantism, pe de o parte, și pozitivism și realism, pe de altă parte, deoarece Dilthey se află tocmai la intersecția lor, căutând să reconcilieze scepticismul generat de prima dintre perechile de tendințe amintite cu scientismul celei de-a doua.27 Deocamdată schițăm doar reperele dezbaterii, așa că nu facem decât să punctăm locul inserției lui Dilthey în spiritul epocii. Abia în subcapitolele următoare vom analiza pe larg relația filozofului german cu fiecare dintre aceste coordonate. Pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el a gândit și a edificat metafizica nu ca o știință despre principiile existenței, ci ca filozofie transcendentală", constată cu îndreptățire Mircea Flonta 94. Metafizica tradițională, cu vocația ei speculativă, se simte acum amenințată de noul spirit pozitivist al epocii, scientismul. O asemenea primejdie îl face pe Blaga să se ridice în apărarea "demnității" filozofiei și a presupuselor ei privilegii. Pentru aceasta, el recurge la o descriere oarecum caricaturală a situației: "Filozofia urma să renunțe la orice creație deschizătoare de noi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în același timp am semnalat faptul că în cunoașterea pozitivistă nu putem năzui dincolo de "constatarea uniformităților care apar în succesiune și simultaneitate", idee pe care Dilthey probabil nu atât sub influența filozofiei pozitiviste, cât mai ales a spiritului științific, a scientismului din epocă o preia aproape textual de la Comte și de la Mill, ceea ce-l determină pe filozoful german ca, în raport cu ultimele taine, să adopte o atitudine care îmbină agnosticismul pozitivist cu relativismul istorist; în fine, am mai observat că predilecția pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vecinătatea romantismului.179 (La motivația "misionară" a acestui demers, precum și la accentele lui profetice bineînțeles, deloc potrivite într-un cadru pozitivist -, ne vom referi numaidecât). Mai reținem deocamdată că acest aspect a putut fi echivalat cu părăsirea de către Comte a scientismului riguros în favoarea unei chemări universaliste, căreia i s-au conferit chiar conotații mistice (vezi I, notele 179 și 193). Dar chemarea universalistă reprezintă până la urmă tentația majoră a filozofiei. Spiritualizarea existenței și sistematizarea lumii prin rațiune ("ordonarea și disciplinarea inteligențelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a conștiinței istorice înseși"41. Încă din 1874, Nietzsche declarase ca o necesitate vitală "ruperea de istorie". În numele unei frenetice filozofii a vieții, el denunța "boala istorică"42. Apoi, criza istorismului s-a amplificat treptat, o dată cu avântul naturalismului și constrângerile scientismului. Aceste tendințe "au detronat istoria (Geschichte) ca forță conducătoare în plan cultural". Locul ei precizează Schnädelbach a fost luat de Leben, Evolution, Werte și Sein43. e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului Nu am desprins aceste concluzii pe măsură ce ele au apărut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iar o ipotetică și mult dorită Mathesis universalis s-a scindat în științe particulare autonome, care din ambiția autojustificării, au căutat să-și creeze, fiecare în parte, propria-i epistemologie. Declinul modelului metafizicii generale a favorizat elaborarea filozofiilor diverselor științe. Scientismul a impus o alunecare spre empirie, fără a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel mult, de interes "local", menite a îndreptăți o serie de fundamentări teoretice particulare. În aceste condiții, progresul științific a fost dublat de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Eisner. În acest volum, el a propus și două concepte noi care s-au dovedit ulterior „devastatoare” pentru gândirea curriculară modernă: „criticismul” și connaisseurship („cunoaștere avizată”, „cunoaștere subtilă”, „cunoaștere estetică”). Primul concept a fost folosit pentru critica radicală a scientismului modernist practicat în teoria curriculumului. Connaisseurship-ul a fost contrapus „logicismului” pentru a demonstra că există și alte tipuri de cunoaștere, mai profunde decât cunoașterea bazată pe raționamente aristotelice și carteziene. Dezvăluirea posibilităților „cunoașterii estetice” i-a permis lui Eisner „reîntregirea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar cunoașterea exactă a situației și sagacitatea lui Barrow sunt dincolo de orice îndoială. Era filosof și literat și, în consecință, se exprima ca atare. El a satirizat întreaga tradiție a teoriei curriculare americane care, în anii ’70, ajunsese la un scientism pragmatic găunos și fără orizont. Teoreticienii și designerii erau preocupați de corectitudinea corelațiilor, de diagrame, scheme, articulații, angrenaje etc. Barrow a descris situația ridicolă în care ajunsese dezvoltarea curriculară americană cu un umor impetuos. Redăm un text din 1984, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
confuz, incapabili să o perceapă în integralitatea ei și să o exploreze în manieră holistă. Sistemul de valori impus civilizației europene de creștinism, grav avariat de iluminism și de gândirea științifică modernă, se va degrada în continuare. Ultimul său pilon - scientismul - pare afectat de seismul declanșat de teoria relativității, mecanica cuantică, relațiile de incertitudine și celelalte descoperiri stranii amintite anterior. Prima categorie de valori căzute în ruină încă din anii ’50-’60, anii antimodernismului, sunt valorile morale. S-a crezut că
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Interpretation and Practice: A Hermeneutical Approach”, Journal of Curriculum Studies, 20 (5), 1988, pp. 437-448. 134. Hans-Georg Gadamer este una dintre cele mai proeminente personalități ale hermeneuticii filosofice contemporane, considerat continuator al lui Heidegger, Hegel și Nietzsche. Gadamer opune hermeneutica scientismului, considerând-o superioară și mai adecvată pentru abordarea științifică a „experiențelor” istorice, filosofice etc. Lucrările sale principale sunt considerate: Wahrheit und Methode. Grundzüge einer philosophischen Hermeneutik, Mohr, Tübingen, 1960 (trad. rom.: Adevăr și metodă, traducere de G. Cercel, L. Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și a revoluției economice, la care aveau să se adauge de-a lungul secolului și altele, care erau realizările sau consecințele acestora, cum ar fi Kulturkampf în Germania bismarkiană, anticlericalismul militant din Franța sau Italia, socialismul sau chiar pozitivismul și scientismul, catolicii nu i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acestor teme, vezi C.S. Lewis, The Abolition of Man, Oxford University Press, London, 1943, și Alasdaire Macintyre, Tratat de morală: după virtute, Editura Humanitas, București, 1998, cu o prefață de Aurelian Crăiuțu. Pentru o discuție despre impactul mai larg al „scientismului”, „aplicarea mecanică și necritică a obișnuințelor g`ndirii asupra unor domenii diferite de cele `n care s-au format”, vezi F.A. Hayek, The Counterrevolution of Science: Studies on the Abuse of Reason, The Free Press, New York, 1955, mai ales Partea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mecanică și necritică a obișnuințelor g`ndirii asupra unor domenii diferite de cele `n care s-au format”, vezi F.A. Hayek, The Counterrevolution of Science: Studies on the Abuse of Reason, The Free Press, New York, 1955, mai ales Partea I, „Scientism and the Study of Society”. Acton ținea foarte mult la această idee. Vezi scrisoarea lui Acton către Mandell Creighton, 5 aprilie 1887, `n Acton, Essays on History, 1985, p. 384, unde acesta aduce argumente `mpotriva unui dublu standard `n istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
totul în univers lucrează, în ultimă instanță, pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci scientism, în timp ce și în partea cealaltă mulți nu fac distincția între religie, abordată de multe ori fundamentalist, și spiritualitate, aceasta din urmă avînd o respirație mai largă pentru că se bazează pe experierea directă a dimensiunilor neobișnuite ale realității. Mai plastic o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dărâmarea libertăților!” Argumentul era unul familiar discursului conservator; exemplul terorii, al exceselor revoluției franceze, evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra Împrumuturilor , a băncilor , a rentei , mai mult decât În exemple concrete. Schițele unuia dintre
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Între prioritățile omului politic. De altfel, acesta se revendica și În mod explicit de la „știință” În luările sale de poziție. Într-o polemică purtată cu Petre P. Carp În 1876, privind rolul economiei politice, Boerescu manifesta un atașament clar față de scientism: „Sunt, d-lor, legi fixe și imutabile, după care societatea și omul Își reglează toate faptele și activitatea sa productivă [...]. Variate pot fi aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril." În ", Cornel Regman publica în "Revista Cercului literar" din Sibiu (nr. "/ "Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a fost republicat de autor în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]