255 matches
-
la nivelul butonului sinaptic în prezența colinacetilazei. La rândul lor, catecolaminele (adrenalina și noradrenalina) parcurg ultima etapă a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă cu rol limitant, în vederea asigurării mecanismului de reglare a reacțiilor respective. Ca exemplu poate fi dat cazul hidroxilării tirozinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
tragic, pentru a le adapta la context/ orizontul de așteptare. Cu toate acestea, ni se pare oarecum îndreptățită și opoziția stabilită de un autor precum James L. Smith între, pe de o parte, complexitatea eroului tragic, care ilustrează o conștiință scindată ("essentialy divided"), și, pe de alta, simplitatea organică a personajului melodramatic, înzestrat cu o vitalitate teatrală supraabundentă ("superabundant theatrical vitality"), care identifică răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alta, simplitatea organică a personajului melodramatic, înzestrat cu o vitalitate teatrală supraabundentă ("superabundant theatrical vitality"), care identifică răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în interpretare atunci când atribuie o "conștiință scindată" (recte o dimensiune psihologică) eroului tragic, distrus de un agent intern ("inner destructive agent"), în vreme ce protagonistul melodramei ("esentially whole"), de o inocență absolută, rămâne invariabil victima împrejurărilor exterioare. Or, pentru eroul tragic arhetipal (ilustrat de piesele lui Eschil, adânc ancorate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
faptul că "tragedia exclude recunoașterea, în timp ce comedia înscenează adesea numai parodia ei", și definea conștiința tragică drept "o conștiință opacă, simplă, cu identitatea nedivizată, nefisurată de acel du-te-vino al oglindirii". Eroul tragic nu are cum să posede, așadar, nici o "conștiință scindată", pentru că lui "îi ajunge scopul său substanțial", iar personajului comic îi e suficientă "subiectivitatea lui derizorie". Abia drama reprezintă "desfășurarea și analiza mișcării recunoașterii", proces făcut a descoperi omul în "acel ceva care ia naștere între oameni"67. Just. În
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră de semnalizare a "grandorii referentului numenal", fapt menit să trezească în receptor nu doar elanul identificării cu personajele dramei, ci și curiozitatea, spiritul analitic. Așa se explică de ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și "artă". Degradarea tragediei s-ar produce o dată cu procesul individualizării/ psihologizării teatrului, care va impune ca o consecință inevitabilă și dispariția corului de pe scenă, rolul acestui element esențial urmând să fie jucat fie de un personaj-raisonneur, fie de însăși conștiința "scindată" a protagoniștilor. Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
regretul față de iubirea defunctă pentru amant și pentru tinerețea pe veci pierdută 119. Acesta e și motivul pentru care, în loc să aducă mult visata izbăvire, moartea soțului consfințește, dimpotrivă, sfârșitul jocului amoros întreținut de perversa dorință triunghiulară a femeii cu suflet scindat, incapabilă să iubească pe unul și același bărbat trup și suflet, cu mintea și cu inima deopotrivă. În absența soțului respectat pentru inteligența și ireproșabila sa ținută morală, femeia își dă seama de natura reală a sentimentelor față de amant și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Bianca pare a se conforma din instinct dorinței sale și-l trădează, făcând mult mai ușoară despărțirea, fără corvoada explicațiilor inutile (vezi și duplicitatea Anei din De peste prag). Iată, așadar, că Lovinescu schițează chiar din primele încercări literare imaginea naturii scindate a femeii, făcută să decadă până la ipostaza degradată a prostituatei, pentru a-și putea lua cu mai multă îndreptățire revanșa în imaginar, ca sursă fecundă de inspirație. De aici provine și ideea necesității durerii, a suferinței în dragoste, prin care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării dramatice cu alteritatea feminină (bărbatul se raportează obstinat la trecut, pe când femeia se agață doar de prezent), pe fondul unui simbolism ambivalent, circumscris de leitmotivul oglinzii. Sub semnul lui Narcis se și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trebuie să locuiască simultan două orizonturi de conștiință (ca actor-spectator). Dar aceleași lucruri, am subliniat de mai multe ori pe parcursul lucrării de față, caracterizează și melodrama, unde (diferență semnificativă!) personajul nu evoluează și nu se dovedește a fi o conștiință scindată. Spre deosebire de personajul tragic, ne avertizează cercetătorii avizați ai fenomenului 198, eroul melodramei nu luptă cu sine, ci cu tot soiul de presiuni externe, nu se face vinovat de fatala greșală (hamartia) și nu accede la "recunoaștere" (anagnorisis). Și atunci? Ținând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la yoghinii tantrici T³r³pșÚh (la nord-vest de Calcutta) studiați de Arion Roșu, „Pratiques tantriques au regard de l’andrologie médicale”, JA 290 (1), 2002, pp. 301-302. Practica diferitelor abluțiuni rămâne azi În Bengal un element unificator În mediul tot mai scindat al sectelor acestor yoghini, cele tantrice interpolând excese și austerități extreme, după cum afirmă andrologul parizian Richard Darmon (comunicare personală, 28.07.2003). Hermafroditismul latent pe care Îl indică unele mitologeme asiatice se regăsește și În embriologia ³yurvedică, după care „sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să ajungă la o concluzie stabilă, la coerență filozofică, suspendat și scindat între un nihilism absolut și disperat și veleități individuale și umanitare 239. Dincolo de aceste ocurențe istorico-terminologice, cultura italiană a adus contribuții importante la analiza nihilismului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
paradoxală în romanul lui Vonnegut Micul dejun al campionilor. În abordarea variațiilor de la nivelul referinței pronominale din romanul modern trebuie să distingem aspectele conținutului de cele ale formei. În privința conținutului, această alternanță este în mod evident legată de psihologia personalității scindate. Din punct de vedere psihologic, conștiința de sine și scindarea personalității sînt problematice nu numai în patologie. Trecerea de la persoana întîi la persoana a treia și invers poate fi găsită în limbajul copilului, mai ales în etapa de dezvoltare numită
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu este întotdeauna atît de clară. Personajele la persoana întîi din romanele lui Beckett, Molloy, Malone Dies și The Unnamble, de exemplu, oscilează între rolul de personaj- narator și cel de personaj-reflector într-un mod care exprimă structura personalității lor scindate. Totuși, atunci cînd personajul la persoana întîi al lui Beckett din The Unnamble adresează întrebări de genul "voi putea eu vreodată să tac? [...] ce-ar fi fost dacă aș fi tăcut?"351, el se identifică univoc, cel puțin în acest
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului adevărat, pe care românul autentic trebuie să îl aprofundeze și să-l redea artistic. Prin însăși hibriditatea lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un termen mai general, mai imprecis semantic decât al doilea; în continuare, termenul postcopulativ precizează care este referentul căruia i se potrivește descrierea făcută de primul termen (eu / tu / fratele tău). Sunt incluse aici și o serie de propoziții copulative scindate sau pseudoscindate, cu pronumele relativ compus ceea ce: (2) b. Un student bun e Andrei. - grupul determinant un student bun reprezintă variabila sau necunoscuta, iar numele propriu Andrei reprezintă valoarea acestei variabile; c. Muzee și expoziții e (tot) ceea ce mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ouăle fierte, acesta este în Spec, IP, este subiect și delcanșează acordul. GN focalizat ouă fierte este un termen predicativ, deci nu declanșează acordul. 4. Acordul în structurile copulative pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării Foarte pe larg spus, în structurile scindate și în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare se focalizează un element. În engleză, o propoziție fără scindare precum cea din (38)a poate fi reformulată într-o structură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
înfruntase în lumea greacă cu filosofia civilă, ci suportaseră chiar un transfer conceptual, dat fiind că adeseori filosofii îl asimilau pe Zeus cu concepția lor despre divin (diferit doar ca explicație). Spiritul grec și imaginarul său nu ne apar azi scindate, ci mai curând complementare, în ciuda viziunilor politice diferite din cetatea antică sau a distanțelor dintre filosofi, guvernare și comunitate. Constantinopolul integrează în identitatea sa culturală și spirituală o parte importantă din moștenirea intelectuală și estetică a vechii Elade; totuși, viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
amor / Ne urmărește încă. (M. Eminescu) Tuul referențial, textualizat prin indici ai persoanei a IIa, prin formule de adresare directă, prin mărci stilistice ale invocației retorice, poate viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul scindat/dedublat/multiplicat: tu treceai mânjit pe aripi / și cu pene și cu fulgi. Unde ești tu cel deatuncea / unde fugi? - N. Stănescu; Ai îmbătrânit, băiete, / Cântând stihuri și ștafete - T. Arghezi) - o prezență lirică distinctă de eul poetic, ființă concretă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, prin progresia „dialogului“ conflictual ce relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/ „monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul pragmatic în condiția sa biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și moartea - se construiesc treptat, nu prin acumulare de fapte, ci prin progresia „dialogului“ conflictual care relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/„monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care invenția narativă primează totuși, în ciuda frescei istorice sau de moravuri. Ricardo Reis, unul din numeroasele pseudonime-heteronime ale poetului Fernando Pessoa, este o proiecție a poetului clasic, sensibil și totodată cerebral. El îi va supraviețui timp de nouă luni multiplului, scindatului său genitor (mort în noiembrie 1935) exact atât cât să-și acrediteze visul și viața în furtuna evenimentelor politice ce primejduiesc treptat, dar inexorabil Europa. Ricardo, fugarul în Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a operei, iar obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice. Remarcabil este studiul despre opera lui Fundoianu, scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare de tensiune expresionistă, și o încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și într-un alt timp și nu reprezintă o preluare din versurile sau din gândirea lui Leopardi, ci un punct de originalitate. La autorul romantic eul nu pare scindat nici atunci când intelectul trăiește experiențe extraordinare, precum cea descrisă în Infinitul. La Quasimodo, cea care stabilește din nou contactul eului cu realitatea, cea care îl readuce în pezent pe poetul cufundat în viziuni onirice este iubita, în mod surprinzător și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]