253 matches
-
ci la echilibrarea puterii. De Gaulle a rostit cu voce tare temeri pe care și alții le tr)iser) - în schema american), statele europene ar putea ocupa poziții subordonate. Pentru a construi un imperiu atlantic, cu o Europ) de Vest scindat), ar trebui s) aducem statele europene în mod separat, succesiv și f)r) dubiu, sub umbrela noastr). Eforturile în vederea acestui scop ar putea, prin ele însele, s) provoace statele europene s) caute mai susținut unirea politic), așa cum, cu alte ocazii
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
această fărâmițare. Vattimo mi se pare emblematic În acest sens - el vorbește despre o ontologie a declinului, dar care nu trebuie trăită traumatic: trebuie să ne Împăcăm cu această lume fără Dumnezeu, În care nu mai putem fi decât ființe scindate, dar trebuie să ne gospodărim această scindare. Aș spune că e o schimbare de atitudine față de propria interioritate, fragmentaritate, sursă de suferință pentru modernist, administrată pragmatic de postmodernistul care caută soluții pentru propriile fracturi. Oricum, ideea era că, poate, ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
artei, prin integrarea într-o natură vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis, prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o notă de cumințenie convențională. Structurat în patru părți, Periplu (1993) reia demersul favorit al poetului - o necontenită reîntoarcere în sine sub semnul magiei orfice a corespondențelor. Conștiința scindată se proiectează însă într-o lume căreia îi lipsește exuberanța din primele poeme. SCRIERI: Dincolo de umbre, București, 1968; Discul, București, 1972; Bucuria cuvântului, Cluj-Napoca, 1974; Între pământ și cer, București, 1977; Foc nestins, Cluj-Napoca, 1980; Aripa din piatră, Cluj-Napoca, 1986
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
la yoghinii tantrici T³r³pșÚh (la nord-vest de Calcutta) studiați de Arion Roșu, „Pratiques tantriques au regard de l’andrologie médicale”, JA 290 (1), 2002, pp. 301-302. Practica diferitelor abluțiuni rămâne azi În Bengal un element unificator În mediul tot mai scindat al sectelor acestor yoghini, cele tantrice interpolând excese și austerități extreme, după cum afirmă andrologul parizian Richard Darmon (comunicare personală, 28.07.2003). Hermafroditismul latent pe care Îl indică unele mitologeme asiatice se regăsește și În embriologia ³yurvedică, după care „sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a operei, iar obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice. Remarcabil este studiul despre opera lui Fundoianu, scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare de tensiune expresionistă, și o încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
ar înfățișa ca atare”. Treptat, criteriile estetice sunt tot mai neglijate în favoarea ideologicului. Orientarea se radicalizează mai ales prin articolele cu subiecte politice, glisând între cele două extreme, dreapta și stânga, și reconstituind și la scară redusă imaginea unei societăți scindate. Colaborează cu versuri Const. R. Crișan (sub pseudonimul Radu Nour), Arthur Strobel, Mircea Streinul, E.Ar. Zaharia, Emil Maur, Octav Sargețiu ș.a. Proză semnează B. Jordan, Ștefan Alexiu. Publică teatru Const. R. Crișan și V. Dobrescu. Majoritatea cronicilor literare și
ORIENTARI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
avantajul conceptualizării și al fineții artistice. Se înțelege că vizionarismul, caracteristic zonei plutonice, izbucnește fragmentar și în spațiul neptunicului. De fapt, între cele două lumi (cu criteriile lor poetice diferite) ar exista o relație subtilă, aceea dintre dublurile unei personalități scindate. Mai mult - afirmă criticul -, poetul și-a abandonat vizionarismul abisal dintr-o „teamă ciudată”, lăsând în legalitate numai reprezentările „tangibile ale spiritului”. Poetica implicită a lui Eminescu stă sub semnul contradicției dintre viziune și filosofie, dintre imagine și concept, sensul
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
reunește o suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Aproape nimic“. Într-o succesiune de studii de caz, Weber arăta mirarea nesfârșită conținută în cea mai complexă structură din univers. Cărțile o umplură pe Karin de o venerație pe care uitase că o putea încă simți. Citi despre creiere scindate care se luptau pentru stăpânii lor fără știrea acestora; despre un bărbat care putea formula propoziții, dar nu le putea repeta; despre o femeie care simțea mirosul purpuriului și auzea portocaliul. Multe dintre aceste povești o făcură să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la dezbatere își dădeau târcoale, se dublau unii pe alții, se dedublau ei înșiși, luând poziția de atac în fața unor luptători-fantomă... Ea stătea în mijlocul încăierării, o agentă dublă, vânzându-se ambelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
paradoxală. Salvat de la execuție de semenii săi, el este retrimis în lumea din care a venit, spre a fi cartograful ce alcătuiește hărțile ținuturilor necunoscute. Ca și atâția dintre cei care populează universul din Fort Wheeling, Kirk este o ființă scindată. Atras de pulsiunea neînblânzită a indienilor, el nu se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare a cosmopolitismului avangardist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată. Altminteri cum s-ar putea explica faptul că Aristotel însuși admite ilogicul în epopee și nu exclude miraculosul din câmpul tragediei?1 În această lumină, intenția primordială a Poeticii ne pare a fi mai puțin aceea de a oferi o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
factori externi (cum ar fi, în cazul artelor, constrângerile psihologice ale percepției vizuale). În acest sens, trebuie interpretată și afirmația lui Bottiroli care considera că realul nu se poate dizolva complet în convențional, din moment ce realitatea însăși este în mod irevocabil scindată 1. Pornind de la această premisă, cercetătorul italian propunea un model teoretic care să țină cont de două accepțiuni - ambele „slabe” - al conceptului de real. Conform celei dintâi, realul ar cuprinde, grosso modo, tot ceea ce poate fi mediat integral și fără
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încununează simpla percepție în intuiție și reproducerea reprezentărilor în imaginație 126. În aceste condiții, nimic nu ne împiedică să presupunem că și ficțiunea literară stabilește raporturi - desigur, nu de la cauză la efect - cu o realitate extratextuală complexă, polimorfă și iremediabil scindată, care motivează și justifică textul, fără a se recădea, în felul acesta, în cercul vicios al unei concepții reproductive asupra referentului. În termeni foarte flexibili regândește modul de funcționare a referinței și Silvana Borutti 127, preferând noțiunii de reproducere (care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
inutil să mai adăugăm că în acest demers valorizarea axiologică a fazei de tranziție, a spațiului liminar, a acelui in-betweeness care se sustrage logicii binare, simplificatoare și maniheiste, va reprezenta un punct crucial. Concepte ca acelea de eterogenitate, complexitate, realitate scindată (deja menționate, în treacăt) se vor dovedi, de asemenea, de un real folos. 1.8 Lumi ficționaletc "1.8 Lumi ficționale" De câtăva vreme ne stau la dispoziție și teorii ale referinței mai subtile și totodată mai permisive care înlesnesc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și o investigare a contextului. Nu întâmplător, în ultima vreme au început să fie vehiculate insistent concepte ca acelea de realism magic, realism fenomenologic, mitic, psihologic ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de edificator cu privire la ambiguitatea conceptului, care, adeseori, are tendința de a ne spune fie prea mult, fie prea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]