1,949 matches
-
1702-1780) a pictat portretele unor personaje celebre - Mme de Pompadour, Marie-Antoinette copil - dar asta nu înseamnă prea mult. Realist într-o perioadă de plină eferverscență a rococoului, adept al pastelului într-o epocă dominată de pictura în ulei, meșteșugar fără sclipiri, Liotard n-a fost degeaba uitat de istorie. ,Intrigi amoroase și rafinament pictural: Arta lui Frans van Mieris" de la National Gallery of Washington a fost prima retrospectivă consacrată unui artist care, dacă ar fi să ne luăm după prețurile obținute
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
în prag pe cei ce vin la spectacol și, când le urează cu glas molcom „vizionare plăcută“ ori „o seară bună“, ochii lui nu-ntârzie pe pătrățica de hârtie care-i cheia paradisului de-un ceas sau două, și, cu sclipire ghidușă, adastă-n ochii celor care au ales să-și petreacă seara în templul pe care el îl slujește... Dar Teatrul Național Timișoara, ca de altfel orice teatru din orice loc al lumii, nu este Raiul. Ba dimpotrivă, e un
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
chirurgicală cu care operează - adesea molcom, dar stăruitor în a te convinge pe tine, cel de astăzi, dar și pe tine cel de mâine, din viitor. Tehnici evidente de prozator inițiat! Fiziologiile de secol 19 ne mai oferă și astăzi sclipiri, mai palide sau mai evidente, de la caz, la caz, dacă ținem cu tot dinadinsul să le invocăm. Deh, jocurile de pe comorile de bogății ascunse se regăsesc totuși la nivelul caracterului (decăzut ca valență psihică de după La Bruyère, de secol 17
Trăind lângă modele. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
lei. Programul de funcționare este de luni până vineri, între orele 9-20, iar sâmbătă 9-18. M. D. PAVEL Ploaie de meteoriți l Geminidele se revarsă Dacă în noaptea dintre ani ochii ațintiți spre cer au fost furați mai degrabă de sclipirile artificiilor decât de lumina stelelor căzătoare, o rafală stelară de însemnată intensitate este anticipată a se petrece chiar în noaptea de sâmbătă, 3 ianuarie 2004. Pentru că în această perioadă traversăm curentul de meteoriți al Geminidelor, intersectarea planetei Pământ cu corpurile
Agenda2004-1-04-gen7 () [Corola-journal/Journalistic/281901_a_283230]
-
sărutată de buze și lacrimi stinse. cea mai frumoasă privire a ta a fost cea care s-a plimbat prin mine neatinsă de necazurile vieții, fragedă ca o pâine proaspătă o privire de copil neinițiat în teoria dezastrelor a cărui sclipire de ordin celest o captam înăuntrul meu și apoi nu îi mai dădeam drumul până dimineață. Cea mai frumoasă Cearșafuri între coaste Exuvii DEBUT au trecut anii și când merg să cumpăr pâine, o rup în două mă rup în
Poezii. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/97_a_193]
-
Ministerului Afacerilor Externe din Maroc, Ministerul Justiției din Senegal, Ministerul Tineretului și Sportului din Maroc. Totul se vinde, totul se cumpără „Oamenii deșertului nu merg la școală, majoritatea dintre ei sunt analfabeți, dar sunt intuitivi, citesc fiecare gând, interpretează fiecare sclipire a ochilor. Religia și tocmeala sunt elementele de bază ale educației fiecărui african. De altfel, atenta aplecare asupra tocmelii își găsește, dincolo de semnificația subiectivă, plăcerea reală și mulțumirea pe care le trezește, și o semnificație obiectivă. Oamenii deșertului nu au
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
bănățeni. Însă, am avut un vis, de mic. Să fiu violonist... într-o orchestră simfonică. Dar am părăsit gândul muzicii clasice când m-am îndrăgostit de folclor“, mărturisește taica Odrobot, cu o privire definită de albastrul oțelit al ochilor și sclipirea melancolică a aducerilor-aminte. Tezaur folcloric Personalitate marcantă a județului Timiș, Ioan Odrobot s-a născut la 28 octombrie 1924, în comuna Parța. Absolvent al Facultății de Muzică din Timișoara, a fost profesor timp de 50 de ani, la: Institutul Pedagogic
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
titlu înșelător prin prefixul savant care nu trimite însă nicăieri: Metaprovocare. (Poate pentru că de vreo provocare pur și simplu nici nu se pune problema.) E un caz de poezie sovăielnic-adolescentină, abia trecută de vîrstă infantilă. Nimic nu prevestește, aici, vreo sclipire lucida de maturitate. Fără să fi ajuns în faza de a fi măcar discutabile, în sens propriu, nu figurat, versurile sale se dezvăluie doar că ecouri umile ale "necuvintelor" precar înțelese, admirate și transformate, mimetic-exaltat, într-o rețetă de "poezire
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
lui Nichita Danilov, Cătălin Mihuleac și Val Gheorghiu). Totul în Mă-ntorc în Bermude (Editură Timpul, 1999) e foarte viu, năucitor, e secundă lui Kazantzakis. Frumoșii și frumoasele nopților lui Val Gheorghiu sînt în stare de șoc, eclatanți, luminează cît sclipirea unui blitz. Metaforă obsedanta a cărții e dansul (nu și în pînzele lui Val Gheorghiu?), un anumit fel de dans, "mai mult o miscare liberă, pe loc imaginata", dansul fluturelui desprins din larva. (Val Gheorghiu, Mă-ntorc în Bermude, Editura
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
că Vasile Proca dorește a se situa într-un spațiu demoniac. Poezia sa e una de "sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
doilea ciclu, op. 25, a avut o altă optică, aș defini-o ca decorativă. Abordarea ei aduce în prim plan un eșantionaj strălucitor al tuturor aspectelor de tehnică pianistică propuse spre transcendere de către Chopin. Perlaj de o netezime perfectă, transparențe, sclipire a sonorității, o lejeritate imponderabilă. Echilibrul dificil al Sonatei a III-a (am apreciat înscrierea în program a unei Sonate) i-a reușit Mihaelei Ursuleasa îndeosebi în Scherzo-ul aerian, în cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
vom pricepe sau cu atît mai puțin învăța din paginile Tatianei Lebedeva. Arta de a trăda este, în varianta apreciativă cea mai caritabilă, un excurs pe alocuri agreabil de antropologie, filozofie, sociologie și psihologie. Amatorist, speculativ, vizibil improvizat, cu interesante sclipiri sporadice, cu iritante locuri comune, a cărui lectură nu va lumina prea mult, mă tem, spiritele noastre. Deși mi-e greu să-mi dau seama, obstacolul traducerii lamentabile fiind considerabil, Arta de a seduce a Tatianei Lebedeva îmi pare a
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
literar, povestirile adunate de Michel Tournier în volumul tradus în românește sub titlul Piticul roșu. Simplu ar fi să recunosc că am fost dezamăgită de carte, că așteptările mi-au fost înșelate, că m-a obosit previzibilul simbolism alternat cu sclipiri de geniu ratate în enervante și plictisitoare reflexe didactice. Un Tournier parodiindu-se, parcă, pe sine, dărîmînd sistematic mici bijuterii, ratînd infailibil, banalizînd idei superbe, complicînd inutil intrigi perfecte în simplitatea lor. Însă o astfel de abordare nu ar fi
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
un moment dat să răspundă la o ăntrebare despre filosofia lui George Moore. Și a făcut-o, ăn felul său agreabil, ăncercănd totodată să se apropie de studenții din sală prin următoarea istorisire. Pe când era el ănsusi student avusese o sclipire care ai păruse an acele momente genială. A mers la profesorul cu care ași putea discuta ideea, dar acesta ai demonstra că ea era greșit articulata. Concluzia invitatului nostru fu necruțătoare cu sine: "pe atunci anca mă considerăm deștept (smart
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
au dat demisia pentru că n-au avut încotro (...) au un fel în care pozează o siguranță de sine, o obrăznicie de te trec fiorii: li se cuvine orice și n-au a se feri sau a da socoteală cuiva. În sclipirea din ochii celor puși să apere legea era un nesfîrșit dispreț față de lege. Pozînd la sînul fetei de cabaret, privirile procurorului Ciontu aveau un singur mesaj: aVa fac pe toți!a. Admițînd că interpretarea Leliei Munteanu e exagerată și că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
și mulțimile rostuite, cu mijloace de existență asigurate, muncind și trăind în țara lor, asigurau României o ținută de civilizație în incontestabilă ascensiune. Toate aveau frumusețea lor intrinsecă, în stare să le susțină chiar în competiții. Ambalajul de staniol, cu sclipiri artificiale, le scădea însă în imagine. Și dacă acumulările materiale își puteau etala singure valoarea, anumite valențe sociale ținând de statistică - standardele de viață, nivelul de cultură, factura morală ș.a.m.d. - suportau greu reclama bombastică. Apologia unei cauze, unui
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
elevi nu a șutit măcar odată o prăjitură de la Iar acum niște bătrânei, majoritatea știrbi și obosiți ea? Căci ne duceam și cumpăram câte un cremșnit dar Tare obosiți. mâncam două. Mai țineți minte ce mică era cofetăria ei? Fără sclipirile de draci în ochi. Câteva măsuțe. Dar ce rafturi pline cu savuroase prăjituri Mai Niște bătrânei care căutam să mai legăm niște fire rupte ales platourile cu ecleruri puse mai spre fundul cofetăriei. de o soartă vitregă, exact ca în
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
stă în firea lucrurilor ca Diavolul să aibă studii de teologie. Indiferent că vorbește despre sursa răului sau despre consecinețele căderii în păcat, Diavolul este utrumque paratus, e pregătit în toate. La mijloc e răceala geniului fără crize morale, e sclipirea intelectului căruia i s-a amputat nervul empatic, e conțopistul obsedat de cazuistica detaliilor, sau judecătorul făcînd dreptate după litera legii, chiar cu prețul distrugerii lumii. A treia trăsătură e că tertipul la care recurge Diavolul spre a semăna discordia
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
verde și-nflorește; În grea tăcere de cavou Se pierde-al vocilor ecou , Și pacea totul stăpânește . Pe drumuri caravane vin Sunându-și clopoțeii lin... Un râu ce dintre stei tișnește Aleargă-n spume scânteind , Și-n veșnic tânăra-i sclipire , De viață nouă fremătând , Natura , veselă vuind , Ca un copil voios din fire , Se joacă singură , râzând . Dar de-al ospețelor tumult Castelul nu se mai răsfăța ; Stă trist și părăsit în ceață, Ca un batran rămas în viață , Când
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
care, pe nesimțite, începe să funționeze ca un mecanism autonom, după o logică interioară care este în exclusivitate un privilegiu al întregului. Dacă la prima vedere expoziția de la Oradea poate părea o mezalianță, o coabitare abuzivă a materiei fruste cu sclipirile reci ale lumii astrale, puțin mai încolo, după primii pași de recunoaștere, totul se instalează într-o ordine înaltă și într-un sever circuit al necesității. Soții Maitec au unit, în artă, extremitățile, au împăcat Nordul cu Sudul, au unit
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
vedea confirmată teoria: "nimeni nu mă iubește nimeni/ nu m-a iubit în afară de mama" în sfârșit, există și poeme care frizează nebunia. Iată ca exemplu poemul în hol cu Alexandru Matei, poem delirant, în care referirea la Godot reprezintă singura sclipire a lucidității: " Fii atent, i-am spus, vine un șoarece/ se desface și din el iese o flacără/ care sparge câteva sticle goale/ Pline cu sânge, mi-a răspuns/ și m-am învârtit năuc până/ n-am mai știut unde
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci, unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spectacolul sută în sută de necrezut la care am fost eu însumi un actor sau un figurant norocos, acum douăzeci și cinci de ani, cînd prin grădina Sf.
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]