1,987 matches
-
drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1484418488.html [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
dar, dansul sufletului gol îmi obosește iar persoana în fata gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul Referință Bibliografică: Empatizând cu universul / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Empatizand_cu_universul_alexandru_florian_sararu_1386412052.html [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
Să-mi fie Sublimul clar de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Citește
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
miez de nopți,Să-mi fieSublimul clar de lună,Însoțitor și prietenPe lângă plopii suri;O palmă ca mătaseaPe pleoapa adormită,O șoaptă parfumată,Un cântec de caval.Să-mi picure pe buzeNectar de iasomie;Mărgăritare scumpe,Din ochii umeziți.Sclipiri de gingășiePe trupu-mi vâlvătaie;Izvoare-nmiresmateSă-mi murmure-n dorinți.Desăvârșite clipeSub mantia tăcerii,O primăvară caldăIvită dintre munți. Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
pentru că totuși... ele sunt umane, fac parte din lumea ta. Și chiar dacă pe cerul sorții vor guverna la un moment dat nori întunecați, depinde de voința ta să găsești puterea de a-i alunga și de-a aduna din nou sclipirea stelelor care să te motiveze. Rănile deosebit de profunde pe care le aduni de-a lungul vieții, întotdeauna se vor vindeca greu, dacă nu vei trece asupra lor cu balsamul tămăduitor al iubirii. Labirintul suferinței te va ameți rău poate căutând
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Fetele_nevazute_ale_omului_cornelia_viju_1331303280.html [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
nr. 501 din 15 mai 2012. Un eșec e de-ajuns ca să crezi, Că tot ce-ai acum o să pierzi. Încet în depresie treci... Îți vine să plângi și să pleci. Mergi printre vise căzute, Peste crengi de încredere rupte. Sclipiri de fulgere scurte Te poartă pe cărări întrerupte. Când lumină speranței se stinge Și-o lacrima pe obraz se prelinge... Un zâmbet sincer învinge Tristețea ce-n suflet îți ninge. O adiere te duce departe Printre cristale-nghetate și sparte
ANGHELUŢĂ LUPU by http://confluente.ro/articole/anghelu%C5%A3%C4%83_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
iubire-ti împarte. Citește mai mult Un eșec e de-ajuns ca să crezi,Că tot ce-ai acum o să pierzi.Incet în depresie treci...Îți vine să plângi și să pleci.Mergi printre vise căzute,Pește crengi de încredere rupte.Sclipiri de fulgere scurteTe poartă pe cărări intrerupte.Cand lumină speranței se stingeSi-o lacrima pe obraz se prelinge...Un zâmbet sincer invingeTristetea ce-n suflet îți ninge.O adiere te duce departePrintre cristale-nghetate și sparte,De amăgiri și minciuni
ANGHELUŢĂ LUPU by http://confluente.ro/articole/anghelu%C5%A3%C4%83_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
infernul, vom lua cu noi, păcate spre abisuri, cerul va rămâne, fără răsărituri. Te-am iubit în taină, lume blestemată, lavă de durere, moarte parfumată, tu-mparți veninul, flămândă de-avuție, și-mi rostești cuvinte, dogme de frăție. Iubești puterea, sclipiri de diamante, nu ai remușcări, în suflet doar amante, ai umilit pe Domnul, chiar l-AI pietruit, și cerul ți-a fost martor, când l-AI răstignit! Oh, lume nebună, cum vrei să te-nțeleg, și eu sunt din tine
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1458373729.html [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
patru zări efectul frumuseții feminine în ce e rau sau ce e bine. Efectul frumuseții ce ne strigă, la Michelangelo a fost: dor, ruga, care se pierde printre nori când soarele se sparge-n sori. Cand frumusețea este crudă peste sclipiri de dor în undă peste albastrul adevăr. Vreau frumusețe până mor! Efectul Michelangelo în razele de soare dacă îl analizezi, dispare, frumusețea ce o porți în tine ne spune ce e rau și când e bine. Referință Bibliografica: Efectul Michelangelo
EFECTUL MICHELANGELO IN RAZELE DE SOARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Efectul_michelangelo_in_razele_de_soare.html [Corola-blog/BlogPost/356688_a_358017]
-
puțin capetele ninse din pătura albă. Ca să putem ieși la fântâna cu roată din fața porții, de la care aduceam în casă câte o găleată cu apă, tata făcea pârtie, în urma lui, tunelul de un alb imaculat șerpuia leneș sub întinderea cu sclipiri de stele. Totul era alb, totul era desprins parcă dintr-un basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii nopților de iubire și a sărutărilor noastre apuse. Referință Bibliografică: APUSUL IUBIRII NOASTRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464548706.html [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
Acasa > Poezie > Imagini > UN RAI LUMESC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Era tot parcul un palat, Luxurianțe tropicale, Ce străjuiau într-un regat De pajiști cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436075747.html [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
ale poetului, care prevestește dezastrul lumii învoite distrugerii propriei ființe, precum Nostradamus: „Pe cer, va fi un mare foc, trăgând după el urme de scântei”, și vederi de bine, de lumină: „E clar și numai soare”, puține la număr, aceste sclipiri ale liniștii se simt într-un fior, pentru că tot el, ințiatul deslușirii umbrelor, ființează meditând: „În infinit pământul se simte tresăltând: / Vor fi acum de toate cum este orișicând, / Dar iar rămâne totul o lungă teorie” (Nervi de primăvară), pentru că
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
meu geam mai bat Amintiri ce curg, dar nu trec niciodat'. În brațe mă urcai spre Cer, pe-o scară de mătase, Flacăra acum ți-i apusă, cenușă ai în oase. Cum uitării să dai cerul ce se pierdea-n sclipiri? Martor ce ne-a fost alături, parte din frântele-amintiri. Îmi construisem aripi, cu tine-n zbor să plec, Plecat-ai fără mine, ca un copil bezmetec. Visat-am la iubiri de pescăruși, ce-n zări se pierd, Azi singură-s
CENTAURA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456148315.html [Corola-blog/BlogPost/370674_a_372003]
-
ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora de frumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
-n mine patriotismul local. ** Stau prin apropiere, d’aia! Că doar nu o să mă duc la capătul orașului pentru o ceapă. *** Ah! Prima iubire! **** Era să scriu Bulă. 2. O să fiu altfel de cum pregătesc ei “placa” să mi se adreseze. Sclipirea ideii libertine ce mi-a venit, are o întrebare de fond citadin: Cum,nene? Nu pot să vă satisfac curiozitatea și nu am cum să-mi derulez în minte un scenariu deoarece în fața mea a apărut PIAȚA*: hâdă - colorată, calmă
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cat_de_piata_i_piata_mare_lica_barbu_1328290714.html [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
mării, mi se pare că sunt mai aproape de tine, că sunt mai aproape de bucurie. Marea cunoaște limbajul tainic al iubirii noastre de altădată, al iubirii din nopțile cu lună plină, când ne aruncam în valurile verzi-albastre, urmărind jocul delfinilor și sclipirile stelelor pe bolta senină a nopții. Vin spre mine, dinspre larg, șoapte ce trezesc amintiri dragi păstrate în cămara secretă a inimii. Aud ecoul unei muzici ce-mi răscolește sufletul. E un viers încărcat de vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marmura_vie_floarea_carbune_1328100050.html [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1487572803.html [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
de-ntrebare Eu scriu și tac, arzând în mine dor. Însângerat amurg pe-un țărm de mare Se-nvârte-n gol, stingându-se ușor. ÎN CÂTE AMURGURI În câte-amurguri sărutat-ai marea Pe câte valuri sparte-ai scris „iubire” Câte sclipiri cuprins-ai sub privire Șoptind: „Copilă, îmi auzi chemarea?” În câte-amurguri, așteptând să curgă Spre tine râu de liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Aviatorilor Mă-ntorc iubito Mă-ntorc iubito de pe Calea Lactee Și-un braț de stele îți voi anina, În păru-ți castaniu, tu, taina mea, femeie, Tu, ce-o să fii și-n veșnicie a mea. Sclipiri de lună le-am cules pe toate Și-n brațe o să ți le pun, Sunt prețioasele ofrande, Despre iubirea-mi, ele-ți spun. Din razele de soare o să-ți fac coroană, Inelul lui Saturn ne va cununa, Rochie de mireasă
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Aviatorilor_adriana_tomoni_1390650595.html [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
ar pune în lumină această frământare ideatică a personajelor din „Cântând din gleznă”; „Încercuirea”; „Piciorul de lemn” sau „Dansând pe cioburi”, piese care pot atrage atenția publicului spectator cândva. Teatrul e obligat să fie fascinant (prin râs, prin emoție, prin sclipirea replicilor date de personajele ce populează aceste piese) pentru ca în cele din urmă spectatorul să accepte de la Adevărul Oglinzii în care s-a privit autorul pieselor scrise, cum că actorii sunt priviți ca niște zei coborâți pe pământ să ne
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxv_tudor_cicu_ioana_voicila_dobre_1336575873.html [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
că rememorând aceste amintiri nu fac altceva decât să tulbur liniștea trecutului. Și-mi aduc aminte că nu de mult am realizezat faptul că amintirile au consistentă unui fluviu și s-au scurs undeva departe....atât de departe încât sunt sclipiri plăpânde pe cearceaful tern al timpului. Și dorindu-mi să explorez prispa acoperită de resturi și spărturi de tencuiala,urc cele trei trepte mucegăite și calc în picioare resturile de tencuiala și observ că scaunele sunt la locul lor iar
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1493545207.html [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
24 în 24 de ore. Fiecare pas pe care-l facem e o minune a descoperirii centimetru cu centimetru a unui loc, neînsemnat de multe ori, pe care-l trecem sub imperiul obișnuinței. Fiecare privire aruncată peste creștetul munților, fiecare sclipire a talazurilor înspumate, fiecare gură de aer proaspăt din diminețile încremenite în poveste, orice miros de floare înstelată, toate sunt minuni. Minune e și surâsul mamei, minune e și mâna bunicului pe creștet, minune e nepăsarea lumii ascunsă-n vârf
Minuni obişnuite by http://www.zilesinopti.ro/articole/493/minuni-obisnuite [Corola-blog/BlogPost/96892_a_98184]