570 matches
-
repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează un prunc florar, apoi
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
întregul său trup tresăltă; de câți ani flămânzea și nu simțea sfânta dorință arzătoare de pâine! iar acum... Nările lui sorbiră cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
întreg procesul legislativ, susțin inițiatorii. Ei adaugă că astfel toate ședințele ar putea fi urmărite pe internet. "Ați putea avea acces direct la fiecare parlamentar în orice moment, și vedeți ce face ăla, nu știu, gândește, fumează, bea, manancă, se scobește în nas, vorbește cu colegii. Sistemul poate fi implementat foarte repede. După calculele mele, ar duce la o diminuare a cheltuielilor la 20% din cât sunt acum", a precizat Varujan Pambuccian, conform pesurse.ro.
Parlamentarii ar putea dezbate și vota de acasă proiectele de lege by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37468_a_38793]
-
ceruri prin flautele Ramurilor, florilor și coloanelor verte brale Ale fiecărei ființe pământești ori aeriene. * * * Memorie ești mereu o nebuloasă Ce poftele de animal sau om Le-atrage-n grabă spre vârful de pom Unde carnea ca vânt din nord cu coasă Scobește-n aer după spiritul influențabil. Știi că îmi place să mă dau drept mort Lumii ce mă-nspăimântă chiar prin fabula ei, Bâlbâire în fiece efort De-a spune adevărul, căci minciuna o gândește. Unde sunt acele cuvinte ce ar putea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
Dimineața desfăceam pe peron toate benzile, desfăceam pe peron toate benzile de telegraf și făceam pe ele, cu creionul chimic muiat în gură, linii și puncte. Apoi le strîngeam la loc și mă duceam în dosul magaziei de cereale ca să scobesc zidul între cărămizi c-un cuțit vechi și tocit de bucătărie. Acolo am întîlnit-o pe Ada. De la început mi-a spus că Robinson Crusoe i-a dat voie și ei. Am furat imediat nasturii aurii de la uniforma lui taică-meu
Adio, Robinson Crusoe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15799_a_17124]
-
intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar un copil o suflă ca pe o păpădie... e singurul care nu dorește să
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
Așa - buuuuuun! Din când în când șușotești cu mama-soacră și cu Coryntina, adică fleacuri de-ale voastre, te scarpini în cap, pari că te concentrezi asupra... Mă rog, asupra - găsești tu ceva... Cazi pe gânduri, caști tot mai des, te scobești în nas, da' să nu adormi cu degetul în nară, că vin copiii - Schwartzeneger și Jerome cu aparatu' de filmat și dă rău - înțelegi? Te prefaci preocupată de parcă în sufrager... în sală ar intra cei de la televiziune... Biluțe știi să
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
planturoasă a unui uriaș cu înfățișare neplăcută, un monstru al cărui trup, lăbărțat peste marginile obișnuite, îi fura posibilitatea de a lăsa celor din jur o impresie agreabilă. Se spune că pupitrul la care își petrecea orele de muncă fusese scobit în așa fel încît să lase loc unui pîntec pe care nici o muchie de masă nu putea să-l încapă. Și pe deasupra era tăcut și nesociabil, numai sîrguința sisifică cu care își vedea de analiza temelor teologice făcîndu-l să pară
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
se spală singur pe picioare se rade în cap își tatuează cruci zbiară la/ mama să scoată rufele pe sârmă printre cămăși una mai păstrează mirosul tău/ de carne crudă albă salivez pînă mi se lipește limba de calorifer/ îmi scobesc cu lingura uterul în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap/ în crupa asta tu te ghemuiești și-mi zgîrii pereții pînă la sînge/ interiorul grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă/ tu te umfli ca o
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
eticheta cu dinții!), înfundarea în hîrtie ca într-un cerceaf proaspăt, afinat spre plăcere și tolonire deplină (cerneala îmbibă țesutul " nu se reliefează-n șolduri deasupra colii, ca pe un pat, a la Boucher!, cuvîntul are sîni evidenți, buricul e scobit ca lumea.. .). Deci " ce mai tura-vura, pixul deține deliciile lui, m-aș hazarda chiar să spun: desfrîul lui... * Omidă fluierînd pe-o frunză mov. Va fi o dimineață cu mari țăndări de cristal înfipte în pieptul plăpînd al aerului.Vei
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
nu reușesc s-adorm. La interval de câteva secunde, parcă, ciclic, o scurtă clătinare îmi sugerează - sau amintește? - de legănarea pruncului în copaie. Mama croșetează ori coase un ciorap găurit și uită, uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește ori frânează roata mașinii, împinge din când în când copaia așezată alături, pe masă. Și totuși, pruncul - eu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
o piramidă-n Țicău”, iar într-o piesă de pe la sfârșitul selecției de „Poezii” apărută la Editura Vitruviu, 1996: „ni se revelă, de sub sălcii prelung plângătoare,/ hipnotic sclipind, ca-n adânc de oceane,/ Țicăul guvernat de lună”) trăiește într-o chilie scobită într-un zid, în compania unui ceas cu nisip și a unor mari mulțimi de porci: cam o mie, unii imenși, alții mici, peste dânsul, pe stradă, căci ușa din zid stătea veșnic deschisă... Ce fel de porci sunt aceștia
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
-și stăpânească emoția de a fi în fața tatălui său și de a sta în bătătura curții cu picioarele goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu știa că nu îl cunoaște, iar stolnicul, văzându-l că e
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Simona Tache La semafor, ieri. În dreapta mea, un BMW d-ăla ultrasupermegașmecher. La volan - un băiat brunețel, genul dă bani gata, în dreapta - piți corespunzătoare. Cât a durat culoarea roșu (și a durat ceva!) brunetul s-a scobit în nas. Mă rog, “s-a scobit” e puțin prea delicat spus, mai potrivit ar fi un”s-a răscolit în nas”. Fiindcă asta a făcut: și-a introdus în nas mâna stângă, cam până la cot, și a răscolit cu
Nu-i maşină ca bemveul şi batist ca degeţelul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19429_a_20754]
-
semafor, ieri. În dreapta mea, un BMW d-ăla ultrasupermegașmecher. La volan - un băiat brunețel, genul dă bani gata, în dreapta - piți corespunzătoare. Cât a durat culoarea roșu (și a durat ceva!) brunetul s-a scobit în nas. Mă rog, “s-a scobit” e puțin prea delicat spus, mai potrivit ar fi un”s-a răscolit în nas”. Fiindcă asta a făcut: și-a introdus în nas mâna stângă, cam până la cot, și a răscolit cu ardoare p-acolo. Frumos, distins, elegant, dar
Nu-i maşină ca bemveul şi batist ca degeţelul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19429_a_20754]
-
autobuzul în stație, atenția mi-a fost atrasă de un panou multicolor, cam de un metru și jumătate. O fotografie de calitate grozavă, a unor alune risipite cu dărnicie pe un platou central, înconjurat ca o cloșcă de platouri-pui, nițeluș scobite la mijloc. Un text însoțea fotografia: „Ea și el, în comun, se servesc, de Servalun". Versurile nu precizau la ce anume se servesc cei doi în comun, dar eu personal am înțeles că e vorba de mâncatul alunelor în colectiv
SCHIŢE UMORISTICE (51) – SERVICIUL DE ALUNE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384686_a_386015]
-
Acasa > Literatura > Proza > DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Luminile escaladau trupurile și gândurile, robite de imperfecțiunile vremii, ca un fulger. Linii de dantelă scobeau eternul așezat fățiș, pe fiecare dram de existență. Părea un fel de pledoarie a bunului simț insignifiantă. Domni și doamne, scuturau în pliurile scobite ale obrajilor, amintiri și lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și pașii îți sună ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat cu informație. Puncte de vedere, nimic sigur: nu poți să alegi ceva. Închizi sonorul, așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Va trebui să iau totul la mână. Se uita undeva dincolo de mine, în partea cealaltă a camerei, la niște coloane, fiecare în jur de doi metri înălțime, făcute din foi de metal gravate cu diferite forme. în vârful fiecăreia era scobită câte o gură. — La asta lucra în ultima vreme, a spus gânditor. Venea adesea sus în casă pentru un pahar de vin, după ce își termina lucrul, și îmi povestea cum mersese. Era foarte încântată de aceste... Vocea lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]