288 matches
-
atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care nu vedeau sau, în orice caz, nu ne vedeau. Obrazul lui, sub firișoarele de sudoare, semăna cu un ciob de cuarț, când lăptos, când translucid. Interveneam, știind foarte bine că toate injecțiile alea erau bune doar pentru a prelungi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cerebeloase (dismetrie și tremurături intenționale, asinergie, adiadocokinezie; vorbirea poate fi lentă, sacadată și cu un debit inegal). Dezechilibrul se agravează când bolnavul închide ochii (semnul Romberg). Diagnosticul pozitiv se bazează pe caracterul familial, pe asocierea tulburărilor neurologice fundamentale cu piciorul scobit, scolioză și cardiopatie. Tratamentul este pur simptomatic și constă în: educație funcțională, tratament ortopedic, medicație pentru tulburările cardiace sau pentru diabet (apărut ca o complicație) (Meilă, Milea, 1988). ATELĂ (< fr. attelle, cf. lat. astula - bastonaș) - Suport rigid, plasat la exteriorul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dacă n-ar fi fost Împăratul Iustinian, care, potrivit lui Procopius, a convins doi misionari să facă această Încercare. În anul 550 după Hristos, misionarii au scos pe furiș ouă de viermi de mătase din China ascunzându-le În toiegele lor scobite. Tot ei au adus și semințe de dud. Rezultatul a fost că Bizanțul a devenit leagănul sericiculturii. Duzii Înfloreau pe dealurile turcești. Viermii de mătase le mâncau frunzele. O mie patru sute de ani mai târziu, descendentele acelor prime ouă furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de prânz. Grozav. Cercetară Împrejurimile. La marginea luminișului se găseau niște colibe rotunde de mărimea căsuțelor din copac pentru copii. Uitându-se mai Îndeaproape, prietenii mei constatară că asta și erau, căsuțe În copaci, fiecare fiind un trunchi de copac scobit, cât să Încapă una sau două persoane. Pereții erau formați din rădăcinile lungi ca de schelet, cu golurile dintre ele acoperite cu Împletituri din palmieri. Acoperișurile erau joase și legate cu o Încrengătură de plante agățătoare și liane. Alte colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de prietenul său. Fata sări atunci un pas înainte, mușcând imediat din carne, de teamă că voiau să i-o ia cu forța. Fără să-și ia ochii de la Balamber, mesteca lacomă, smulgând bucăți prea mari, care îi deformau obrajii scobiți. Hunului nu-i păru deloc intimidată de războinicii ce o înconjurau înarmați până în dinți și ale căror fețe, desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urechi înțelegătoare înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut. Era destul de slab. Nu genul palid, scobit, plăpând, cu coastele ieșite prin piele și coapsele ca niște baghete de pâine. Zvelt ar fi fost cuvântul cel mai potrivit pentru a-l descrie. Avea mânecile suflecate și niște brațe puternice, pe care îmi doream să le ating. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intri cu ochii Închiși. În curte omătul e mai ’nant de-un stat de om (acela fiind eu). De două zile nu mai ninge, de două zile ține-un geruleț pe cinste, i-a făcut omătului coajă - numai bună de scobit tunel sub ea! Din aleea lopățită pătrund În malul dealului: mă las În genunchi și lucrez cu mâinile. Scobesc, intru, pătrund, eu sunt dânsu, ea-i Întrânsa, eu nu dau din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea că se ascunde un snop de paie, nu carne. Signora Maria i-a luat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de piatră și care dădea spre o ușă zidită, a institutului. Această scară de piatră o numeam Podul. Lipit de gard se afla un cub de beton terminat printr-un fel de bazinet de metal, cu fața de deasupra ușor scobită. Niciodată nu am știut la ce o fi servit. Noi numeam lucrul ăsta Tronul, în fine, a treia "neregularitate" a Scării Unu era marele transformator, cu țevile lui curbe și fațada sa de beton, pe care o țin minte numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că-l fascinează, dar nu bătea nici pe departe atât de repede ca dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar obrajii galbeni, scobiți. O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute care ar fi arătat obișnuința de-a râde mult dacă n-ar fi fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era cărnoasă, deopotrivă senzuală și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut nicio pată roșie, profit că nu e nimeni de față, o desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele scobite sînt aceleași, igiena e aceeași, dar măcar nu Își bate nimeni joc de tine. Probabil că au aflat și ofițerii ce-am făcut În spital și mă răsplătesc pentru acte de curaj deosebit cu acest program prelungit de gardă. Dragă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui în amfiteatrul scobit, scrijelindu-și notițele greșite în propria ei arhivă. —Soția lui David a insistat pe lângă el să-l sune pe cel căruia îi vânduse mașina și s-o cumpere înapoi, a doua zi. Așa a făcut. Dar după câteva săptămâni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doar o dată, în vechea formulă de patru și în opt, le știa numele, știa numele taților lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Godun, ca să știi la cine ai să stai... Deodată, șoferul se lovi peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]