292 matches
-
I—II (13) 14—16. Înotătoarea anală e foarte înaltă și scurtă și are o bază scurtă; ea este formată dintr-o radie simplă și 7 radii moi. Formula înotătoarei anale este A I 7. Înotătoarea caudală este bifurcată, slab scobită. Înotătoarele pectorale sunt ovale cu marginile oval-ascuțite; vârful lor ajunge până în dreptul extremității posterioare a primei înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală este formată dintr-o radie simplă și 12-13 radii ramificate moi; formula ei este P I 12—13. Lungimea pectoralelor
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
ustensilă pentru pregătirea firului de țesut, - șerpar - chimir, - știompi - borne de piatră sau lemn, - tălpigă - componentă a războiului de țesut, - thebe - unelte casnice, - tingă - parte componentă la șaua calului, scărița de pus piciorul, - tioc - mic suport din metal sau lemn scobit, de formă conică, în care cosașii țineau gresia folosită la ascuțitul coasei, - târnaț - coridor lung la case, construit în fața camerelor, - târși - crengi de copaci care aveau diverse întrebuințări ( fundații la clăile de fân, confecționarea greblelor pentru arături, etc.), - toartă - mâner
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
nord-vest de locul unde era amplasat monumentul se află un puț făcut prin anii ’20 (sec. XX), pe locul altuia dinainte, poate chiar cel amintit în inscripție, de la care a rămas, presupunem, ghizdul masiv (130 cm. diametru exterior) cu marginea scobită adânc de rosătura lanțului. Este necesar să semnalăm că, paralel cu Valea Urloii, despărțită doar de un deal, este Valea Seman, în trecut Valea lui Seman, cum apare în documente, de prin 1703. În capul nordic al acestei văi, la
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați, la altele neimbricați și înfipți în piele. Capul fără
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
linia spatelui. Pe spate au două înotătoare dorsale distincte, dar apropiate, prima, foarte înaltă, constă din radii spinoase. Înotătoare anală unică sau dublă, cu 1-4 radii spinoase. Înotătoarele ventralele toracice, cu o radie spinoasă și 5-9 radii moi. Înotătoare caudală scobită, trunchiată sau rotunjită, cu 12-15 radii lungi. Ochii foarte mari. Gura foarte protractilă prevăzută cu dinți mărunți pe fălci, uneori și pe prevomer și palatine. Orbitosfenoidele absente. Cele mai multe specii sunt demersale, care trăiesc aproape de fundul platformei continentale sau partea superioară
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
inserția dorsalei. Gura este mică, subterminală. Dinții faringieni sunt dispuși pe 2 rânduri (formula 2.5—5.2 sau 2.5—4.2). Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are marginea dreaptă. Înotătoarea caudală este bifidă cu lobii egali. Înotătoarea anală scobită. Coloritul corpului este cenușiu pe spate, cu o nuanță verzuie și argintiu pe laturi și abdomen. Pe laturi se află o dungă lată cenușie-albăstruie, dispusă longitudinal, de la bot până la baza înotătoarei caudale. Peritoneul este negru. Este un pește omnivor, cu
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
și mai aproape decât la novac). O creastă (carenă) ascuțită se întinde pe partea ventrală, de sub opercul până la înotătoarea anală. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă este situata în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobită, lobii având extremitățile ascuțite. Înotătoarele pectorale, ventrale și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac. Corpul este acoperit cu solzi mici și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioară și rectilinie în partea posterioară. Membranele branhiale
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
este una dintre ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru familiile mai înstărite de iobagi de pe cuprinsul regiunii Meseșului și a Transilvaniei de nord. Casa este ridicată din bârne rotunde de stejar, încheiate la colțuri cu cheotori simple, scobite semirotund și cu capete lungi de încheiere ieșind afară din pereți. O parte din bârne sunt dăltuite cu barda, într-o tehnică mixtă de lemn parțial lăsat rotund și parțial fățuit. Izolarea se face printr-un strat de lut aplicat
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete negre-brune. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
Capul relativ mic. Ochiul situat în jumătatea anterioară a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
Biograful Kenneth Silverman notează că figura radiază ambivalență și nu este clar dacă vrea să fie un simbol al distrugerii sau al protecției. Golul care se cască în mare în ultimele momente ale cărții este o consecință a Teoriei Pământului Scobit. Astfel, zona din apropierea polului este surprinzător de caldă, așa cum credea Symmes, în loc să fie rece. Symmes credea și că în scobitura pământului ar exista civilizații, iar figura care apare la sfârșit ar putea fi semnul unei asemenea civilizații aflate în apropierea
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
lățimea de 3 km. Are 30 km de litoral iar dealul cel mai înalt, în vârful căruia se ridică un far, are o altitudine de 142 m. • Denumirea insulei Port-Cros (numită în antichitate "Mesi" : în limba greacă "Mijlocia") înseamnă "port scobit" în limba provensală. Este cea mai înaltă (199 m la vârful La Vigie) și mai muntoasă dintre insule. Are o suprafață de 7 km2, 4,5 km lungime și 2 km lățime. Este înconjurată de insulițele Gabinière, Rascas și Bagaud
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Proscomidia sau proteză, în ritul bizantin, este o pregătire și punerea înainte (ofertoriu) a darurilor pentru liturghie, ce se îndeplinește la o măsuță laterală - adesea scobita în perete - ce se cheamă proscomidiar. Tradițional, pregătirea darurilor este făcută de către diacon, urmând ca preotul să citească doar rugăciunea punerii înainte. Această datina e încă în vigoare la Ierusalim. Obișnuință slavă a făcut ca toata proscomidia să fie făcută
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
un sacos în loc de felon. Slujitorii își spală mâinile, rostind a doua parte a psalmului psalmul 25, incepand cu versetul: « Spăla-voi între cele nevinovate mâinile mele, și voi înconjura altarul tău. » Apoi se duc la proscomidiar, o măsuță, uneori tocmai scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În Ardeal și la greci se folosește o singură prescura (pâine de liturghie). În Vechiul Regat se folosește de obicei o prescura cu cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
câine-lup rusesc”, a fost creat la început pentru vânătoare de lupi și de iepuri. Este grațios, puternic, rapid; are înălțimea de 66-79 cm și greutatea de 25-48 kg. Capul e alungit și îngust, urechile sunt mici și pieptul adânc și scobit; piciorele din spate sunt lungi și musculoase, iar coada este lungă și curbată. Blana mătăsoasă este dreaptă sau puțin buclată, fiind de obicei albă, cu pete mai închise la culoare. Se remarcă prin silueta elegantă. Este o rasă veche crescută
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
o lungime de 40 km) parcurge peștera, până la izvorul râului Timav. Peștera Škocjan se află în patrimoniul UNESCO. Peșterile Pivka și Crna Peștera Pivka este mai greu accesibilă, însă aspectul său este mult mai natural decât cel al Crnei. Peretele scobit conduc către adâncul peșterii, care este străbătut de râuri. Spațiul se închide, însă apa își continuă cursul sub roci. Scafandrii au cercetat 400 m din tunelurile inundate, dar cei 2 km care despart peșterile Crna și Pivka de Peștera Planiska
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
diriguitorii comuniști n.m.) este vehement atacat public în presă pentru așa-zisul Ťidealism hegelianť al pozițiilor sale de critic și istoric literar". Și mai grav, "Șerban Cioculescu agonizează moralmente, ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă, de Christ în suferință, Teodorenii, de asemenea, puși la index, o duc Ťtârâș-grăpișť". Scriitorul nu era încă dezabuzat. în 1946, își anunța sora și cumnatul, Mihai Fărcășanu, că i-a apărut romanul Moartea cotidiană, în 1949 (e
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
un colorit galben-argintiu și trăiește în ape naturale, iazuri și heleșteie. Prin selecție (metisare) s-au obținut o serie de varietăți ale acestei frumoase specii. Astfel sunt varietățile: cu fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă" (cu coada adânc scobită), "voal de mireasă" (cu înotătoarele foarte lungi, în formă de văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu caudale trifurcate. Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
Crăciun în 1643. O hartă de Pieter Goos, publicată în 1666, a fost prima care a inclus insula. Goos a etichetat insula cu denumirea de "Mony"; mulți nu sunt siguri ce înseamnă acest lucru. Insula este un patrulater cu laturile scobite, are circa 19 kilometri în cea mai mare lungime și 14.5 km în lățimea extremă. Suprafața totală de teren este de 135 km ², cu 138.9 km de coastă. Insula este piscul plat al unui munte submarin care are
Insula Crăciunului () [Corola-website/Science/306011_a_307340]
-
fost ucis de păgâni în timpul mării rebeliuni păgâne din 1046. El a fost pus într-un butoi, care a fost rostogolit la vale din vârful dealului. Fostul nume, Pesti-hegy (în ), se referă la peșteră largă (acum Peșteră din dealul Gellért) scobita în deal. Cuvântul este de origine slavă și înseamnă cuptor sau peșteră. Turcii otomani au numit dealul "Gürz Elyas bayiri". Gürz Elyas a fost un om sfânt din ordinul religios islamic Bektashi al carui sanctuar și mormânt din vârful dealului
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
palmei cu care s-a confecționat un stânjen, măsură folosită la măsuratul hotarelor de sat. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Vechimea bisericii este stabilită de o inscripție de pe peretele de la intrare unde apare scobit anul erei bizantine 7284, care corespunde anilor 1775-76 ai erei noastre. Inscripția este hieratică și greu lizibilă: "„S[ă] [s]e știe că sau început acest dum[ne]z[ăe]sc lăcaș de robii lui D[u]m[n]ez
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
și de scriitorul Aurel Leon, cu prilejul deschiderii la Scobinți a unei expoziții de pictură a pictorului Dan Hatmanu: „Și între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată sprânceană a pădurii de sus, se ițește, când în văiuguri scobite ca niște coveți, când pe dealuri, sătul Scobinți, desfășurat după capriciile vitei, ale livezii și celorlalte seve roditoare”. Denumirea așezării, după tradiția locală, provine de la un ucrainean, Skobie, Skoba sau Skoban, care a fost adus de boierii moldoveni pentru unele
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
obicei cu mai puțin de 7 radii moi, fără radie țepoasă (= țep) anterioară. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarea anală, foarte lungă (cu 41—110 radii), ajungând până la înotătoarea caudală sau contopindu-se cu aceasta. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, mai rar scobită. Înotătoarele ventralele mici, uneori absente. Fălcile, prevomerul și uneori palatinul, sunt prevăzute cu dinți. Maxilarele rudimentare. Ectopterigoidul lipsește. Mezopterigoidele sunt mici, unind metapterigoidele cu prevomerul. Posttemporalele absente. Subopercularul lipsește. A cincea vertebră reunită printr-o punte de cele 4 vertebre
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
de prânz. Grozav. Cercetară Împrejurimile. La marginea luminișului se găseau niște colibe rotunde de mărimea căsuțelor din copac pentru copii. Uitându-se mai Îndeaproape, prietenii mei constatară că asta și erau, căsuțe În copaci, fiecare fiind un trunchi de copac scobit, cât să Încapă una sau două persoane. Pereții erau formați din rădăcinile lungi ca de schelet, cu golurile dintre ele acoperite cu Împletituri din palmieri. Acoperișurile erau joase și legate cu o Încrengătură de plante agățătoare și liane. Alte colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]