308 matches
-
pradă de neliniști: cămașa de nădejdi cu ea doar îmi acopăr rușinea de fachir! delir de primăvară - în sânge clocotești! ...Hristoase-frate - apasă-mi pe-umeri cruce să nu uit că-n cer - doar dorul ei mă duce! *** LINIȘTEA LUMII am scoborât printre-astre mișunânde oprii bătaia ceasului din Munte: noaptea - cu ziua-n gât - încremeni - și blânde jivinele uitării să mă-nfrunte au prins...Chiar Dumnezeu - cu barba-n palme privește dincolo de orizontul mării... toți suntem triști în univers - dar calme ning
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
orașului, unde oamenii și acum mai scapă câte o lacrima la amintirea imaginilor de neînlocuit de altădată. Așa s-a întâmplat la Casa de Cultură din Călimănești în iulie 1997 când a avut loc prima prezentare a lucrării. Cum ai scoborât din gară Călimănești și ai trecut Oltul cu podul plutitor, te întâmpină ”Ostrovul”, insula cu o vegetație bogată, care ascunde în umbră ei o bisericuța în stil vechiu românesc, singura amintire a fostei mănăstiri. Un parc admirabil adăpostește hotelurile principale
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopată. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am intors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Si in odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să șui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu. # Maśkar duj rata Spidem mirro ćhinălo fuàri and-i sovlin. Avri
TUDOR ARGHEZI de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344157_a_345486]
-
de cealaltă parte, grav, meditativ, invitând la reflexive, cum e Dionisie Vitcu tragicul. Tema centrală a poeziilor sale este iubirea, dragostea în sensul larg al cuvântului, umanismul, evocarea frumuseții și melancoliei ținuturilor moldave (,,Văd serile la Bucium cum printre vii scoboară,/ cum lenea le întinde cu umbrele sub plopi,/ pe barba ursului hurmuzul de rouă cade stropi/ si vi la cuiburi păsări cînd somnul le doboară.// Bahluiu-si trage soios pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin fornăiala gării/ într-o
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
Oare ce e timpul care ne strivește, ne uzează trupul și inimi el golește ? Te caut prin lume - am încercat și ieri, dar ești doar un nume, de aici de lângă mine, înspre nicăieri.” (Liviu Pirtac) Tenebroasă e lumina Ce se scoboară dinspre-amurg Și plină mi-e retina Doar imaginile-mi curg. Mă-ntorc spășit la tine Te rog să mă primești Mi-s plin de-a mea rușine În simțuri vag lumești. Vremea rea mă împresoară Stresul vieții mă omoară Vreau
ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
-
în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. MOTTO: "O mireasă tânără este asemeni unei flori rupte dintr-o poiană, dar o soție vinovată este la fel ca o floare călcată în picioare." (Honore de Balzac) Din goblenuri prăfuite Te scobori în plan mister - Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te satisfac mizer - Tot uitând de-a ta cerință: Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri Că mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Și te pierzi în vis, uitare. Citește mai mult MOTTO:"O mireasă tânără este asemeni unei flori rupte dintr-o poiană, dar o soție vinovată este la fel ca o floare călcată în picioare."(Honore de Balzac)Din goblenuri prăfuiteTe scobori în plan mister -Mii de chipuri auriteTe privesc din vastul cer.Vag mă-ncearcă o dorințăSă te satisfac mizer -Tot uitând de-a ta cerință:Dor chemare-n trai lejer.Mi-a fost teamă la-nceputuriCă mă-nșeli cu orice bleg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
tăceri, Iluzii traduse, Gânduri, șoapte, păreri În slove transpuse, Rug viu sau sudalmă Și altele-s versul; Când scrii, ții în palmă Între universul, Îți cântă cuvântul În culori dulci de-amurg, Te-nvălui cu vântul Și te simți Demiurg... Scobori din cer îngeri, Când scrii poezie, Să vindece-nfrângeri Cu ir de-ambrozie... Iar omul visează Prinzându-se-n mreajă, Când versul pictează Balsamul cu vrajă. Capitolul I - Anotimpurile dragostei - vorbește de la sine despre mireasma sentimentelor transmise: poezia iubirii. Un
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Ferită de strânse lasouri, Cu vocea mea dulce, -amuțită, Mă porți ca pe vânt, în ecouri...” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, atârnat - Lăsase să-i scape din pleoapă, O lacrimă-n onix turbat. „Și pasu’-și scoboară-n odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-și văpaia Ce naște suav peste nuri.” „Trecuturi din mine mai sapă Și buze-nfloresc peste guri... Din coapsele mele te-adapă Și naște-mă din ai tăi nuri.” „Eu pasu`-mi scobor
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
scoboară-n odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-și văpaia Ce naște suav peste nuri.” „Trecuturi din mine mai sapă Și buze-nfloresc peste guri... Din coapsele mele te-adapă Și naște-mă din ai tăi nuri.” „Eu pasu`-mi scobor în odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-mi văpaia Ce naște pe tine din nuri.” În liniște iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, ochiul gol - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă în carneol. „Pe ea o adormi
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
În gând, mă încânt, cu ropot de cânt Tăcând, te ascult, printre umbre trecând Adormind, cer visând, te ating tremurând Peste vânt, pe pământ, te cuprind sărutând. Ascultând, te cobor peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
Mari Fii ai Nației noastre, Neamul Dacoromân s-a așezat la loc de cinste în Divanul planetei Albastre, în Cerdacul Empireului strivind urletele nihiliste, călcând pre moartea nedreptății: „Ca să poți judeca un Neam la justa lui valoare, trebuie să te scobori în vremurile lui de mărire și să urci culmile însorite ale marilor înfăptuiri. Și mai ales, trebuie să vii tu însuți (tu, judecătorul) din marea lui de sânge și destin. Din afară, judecata e condamnată la sărăcie și, foarte adesea
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
și lună. Prădare de Mereu! Mîine-l vom da în rate pe însuși Dumnezeu. Clinchet senin, dumnezeiesc, de astre, Bău-i din noaptea ne-ndurării voastre. Epistolă sobornicească El nu-i aici. S-a fost, să-l mai avem, Din moarte scoborît într-un Poem. Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine? Crinul a viscolit, dar pentru cine? Steaua a înflorit, dar pentru cine, Cînd casa e pustie fără Tine? Tăcerile rodesc doar pentru Tine, Luminile doinesc doar pentru Tine Și-amurguri moștenesc doar
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
ta, FEMEIE. În sânul tău ‒ izvorul omenirii- Ai adunat tandrețea lumii toată Și ne-ai hrănit cu pulberea iubirii În sufletul de mamă amestecată. Surâsul tău aduce primăvară, Focul din ochi, invazii de lumină Iar glasul blând din ceruri se scoboară Și face clipa zilei mai senină. Și când ești tristă, tu tot frumoasă ești Iar lacrima ți-nnobilează fața; S-au scris, în vreme, poeme și povești, Cum te-ai luptat, zeiță, tu cu viața. Nu mă pricep mai aprig
AZI, DE ZIUA TA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375851_a_377180]
-
noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renașterea noastră în Hristos. Vine iarăși Domnul Sfânt Lerui ler, scobor din cer Îngeri sfinți, în rugăciune Dorind parcă a ne spune Adevăr dintru mister. Colindăm colinda sfântă Glasul bunului creștin, Lumea întreagă azi cuvântă Frați creștini, mai buni să fim. Iar străbatem prin troiene S-aducem în casa voastră, Veșnicia
VESTEA NAȘTERII SFINTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376719_a_378048]
-
Și destine moarte Spre viață ademenește? Amorul e misterul Care lent te împresoară, E acum și menestrelul Ce prin noi ușor coboară. ................. Sunt furat de gânduri negre - Apogee menstruale. Mi-s pierdut în vagi tenebre, Labirinturi genitale. O nălucă se scoboară Tremurând de dor adică, Mă privește, mă-nconjoară, Mă strivește, mă ridică. Vreau s-o prind, s-o am alături, Vreau s-o cern prin sita cărnii Și s-o port prin zeci de paturi, Posedând-o în feluri varii
IUBIREA NU E DOAR UN ZÂMBET, NU E DOAR O FLOARE, IUBIREA E UN SUFLET RĂNIT ȘI APOI VINDECAT DE UN DOCTOR ROMANTIC… de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373196_a_374525]
-
cu siguranță răspunsul la întrebări ce pot apărărea într-o situație sau alta, pentru că în fiecare dintre voi, este scrisă veșnicia neamului nostru. Când vă va fii mai greu, gândiți-vă la străbunii voștri; cereți-le ajutorul, iar ei vor scoborî din înaltul cerului, pentru a vă apăra, pe voi și pe pământul sfânt străbun. Mai aveți și cele trei daruri neprețuite, nu pregetați să le folosiți. Acestea fiind spuse, Getic- Copilul cu Inimă de Aur, le-a cerut fraților săi
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
și luna ne vor fi nașii sacri, cerul necuprins ne va fi acoperiș, iar Mama Pământ- casa noastră eternă, spuse Maria umplându-i fața lui Getic cu mii de sărutări. Așa s-a stins Getic- Copilul cu inimă de aur, scoborât din aștri eterni, fericit că și-a dus menirea sfântă până la capăt, cu înțelepciune și pricepere, având certitudinea ,că Neamul Sfânt Străbun, a fost salvat întru eternitate, după voia Unicului Dumnezeu Cel Sfânt și Veșnic Viu și a Marilor Străbuni
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
care acord i-a fost dat. Lucrările au început totuși cu Siretul. Ele au luat sfârșit în noiembrie 1841, după cum rezultă dintr-o adresă a pârcălăbiei Galați către stărostia Putnei, prin care se cerea înapoierea șeicii ,,cu care s-au scoborât pără aici (Galați) pe Siret D. ing. Hommaire de Hell, când au fost să facă cercarea râului”. În primăvara anului 1842 au fost inițiate și lucrările de studiere a Prutului. La 3 iunie 1842, Gh. Ghuischi a fost însărcinat să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
potrivită nevoilor fabricei crescânde”. Din această cauză, ca și din lipsa unui număr suficient de lucrători specializați, fabrica funcționa în 1855 „doar cu jumătate din puterea sa”. Capacitatea de producție a fabricii scădea și mai mult atunci când debitul de apă scobora sub nivelul normal. La 1 februarie 1855, unul din meșterii de la întreprindere comunica lui Kogălniceanu că „roata nu umblă; mașinile se poartă cu mâinile și merge tare încet, încât toate stativele șăd”. Bineînțeles că M. Kogălniceanu nu putea lăsa în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la pășune hergheliile de cai, cirezile de vite și turmele de oi, semănau grâu pentru negoț și mei pentru hrana lor - străvechea mămăligă. În poienile pădurii creșteau albinele pentru miere, iar cei din munți scoteau aur. Toamna plecau În cărăușie: scoborau la Mare belșugul holdelor, aurul munților, cai, lână, miere, ceară și aduceau de la negustorii greci: arme, stofe alese, vase de bronz, scule și podoabe de care nu aveau ei. Iarna, În căsuțele lor de bârne sau de pământ, adunați pe lângă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fi umbra mea nebună, Eu sunt om, tu ești păcat, Eu sunt gând și tu ești fapta, Eu număr schițele-n treapta Care trebui s-o cobori De-ar fi stele, de-ar fi nori. Dacă acea scară s-ar scoborî într-un abis de stele sau într-unul de nouri. Căci, cu soartea-ți mînă-n mână, Îți fac ziua săptămînă: Eu ordon și tu alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi raza a națiunei mele? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unul din tovarășii săi. - Cred, răspunse el, în d. prefect al poliției și în d. prim-procuror. Zicea foarte mult prin aceste cuvinte. [Î]și luă sabia-n dinți, câte un pistol în fiece mână și cu curaj începu a scoborî treptele scării. Spectacolul cel mai extraordinar îl aștepta pătrunzând în pimniță. Toate sticlele săreau din loc în loc, formând figurile cele mai grațioase. Sticlele pecetluite cu verde înfățișau pe bărbați și cele cu roșu înfățișau pe femei. Era chiar și o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că-i râde în nas, și strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie-i răspunse. Dar el deja suise treptele și, arătând butelia tovarășilor săi, le zise: - Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte, însă, ca niște oameni bravi, ținură a ieși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]