499 matches
-
acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității scolastice și apusene" (George Florovsky), a influenței radicale a Apusului. Sub această influență a scolasticii apusene și a teologiei legaliste privitoare la Sfintele Taine, acestea din urmă au continuat în chip vădit să rămână în Biserică, dar au încetat să mai fie privite și trăite ca împlinire sau, în cuvintele Părintelui George Florovsky, "să constituie
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]
-
voinței tale, dar pentru harul mântuirii tale” . Acest principiu este una dintre axiomele fundamentale ale eticii augustiniene. Morala se psihologizează, iar psihologismul religiei este întemeiat de „Origen al Apusului”. Toma d'Aquino întrerupe monopolul agustinianismului , dar și acest corifeu al scolasticilor nu face altceva decât să aducă în dialog pe teologul Apusului (Augustin) cu filosoful Răsăritului (Aristotel). Caracterul raționalist și intelectualizarea conștiinței morale la Toma d'Aquino O temă importantă la Toma d'Aquino este autoritatea conștiinței. În interiorul rațiunii practice există
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
treimice. 3. Despre comunitatea personală cu Iisus Hristos ca desăvârșire Părinții greci și răsăritenii în general, prezintă Duhul Sfânt drept autorul principal și veritabil al sfințeniei noastre și vorbesc de o unire personală, de o comuniune "ființială"chiar acolo unde scolastica latină vorbește mai degrabă despre har ca habitus supranatural, sau dar creat. Sfinții Părinți vorbesc despre trăitorul creștin ca fiind "un singur duh cu Domnul". Dar prezența unui Suflu nevăzut în sufletul omului pune o problemă: nu rămâne oare Duhul
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
dezvoltate ca ale noastre; se exprimă prin anumite sunete pe care le scot, „abia la om devine sunetul cuvânt, vorbire” , afirma filozoful, ezoteristul Rudolf Steiner (1861-1925). Dar, să revin. Pentru Descartes, tradiția aristotelică-scolastică era susținută de principii fragile. Descartes acuza scolastica de a fi impus ca principii lucruri ce nu porneau de la premise clare și evidente, și care duceau de multe ori la rezultate obscure. Ca exemplu edificator, conceptul de gravitație avea în scolastică, următoarea explicație: „căderea corpurilor se produce datorită
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
era susținută de principii fragile. Descartes acuza scolastica de a fi impus ca principii lucruri ce nu porneau de la premise clare și evidente, și care duceau de multe ori la rezultate obscure. Ca exemplu edificator, conceptul de gravitație avea în scolastică, următoarea explicație: „căderea corpurilor se produce datorită proprietății acestora de a fi grele”. Descartes considera astfel de explicații insuficiente. Recunoștea că experiența arată faptul că greutatea unui corp determină căderea acestuia, însă despre natura conceptului de gravitație nu se putea
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
îmbuibat de sine. Pentru omul autonom mirajul răului este din abundență ispititor și atrăgător primindu-l cu entuziasm ca pe o ardere de tot. În aluatul rațiunii autonome s-au plămădit toate silogismele logice ale cunoașterii umaniste: platonismul, aristotelismul, arianismul, scolastica, papismul, protestantismul, relativismul, sionismul, marxismul, iluminismul, anarhismul, nihilismul, comunismul, ecumenismul cu toate derivatele lor în multe sfere ale gândirii. Ajungând „măsură a tuturor”, omul s-a întrupat în sine, uzurpând viața și întronizând moartea. „Rodul întregii activități a omului (autonom
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
logică, ci pe cel de dialectica sau canonica , abia în Evul Mediu fixandu-se definitiv acest termen. Aceasta s-a datorat faptului că în epoca medievală se preciza clar și conținutul acestei discipline, delimitandu-l de cel al celorlalte științe. Scolasticii , gânditori ai Evului Mediu, au dat logicii (� ογος), care în greacă însemna rațiune, calcul, si sensul de cuvânt, discurs, în latină fiind sermo, de aceea logică lor se numea Scientia sermocinalis. Prezentul referat își propune o succinta prezentare a problematicii
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
nu există decât indivizi [res discretă]. Lucrurile individuale au existența reală, generalul nu există nici separat , nici în lucruri, iar noțiunile generale [universale] nu sunt decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor [,,universalia sunt nominalia'']. Nominalismul a subminat formalismul excesiv al scolasticii, autoritatea bisericii, ,,pregătind cadrul teoretic pentru apariția științelor experimentale''. Realismul consideră că noțiunile generale , abstracte constituie realități de sine stătătoare cu caracter spiritual, anterioare lucrurilor individuale, independente de acestea, ca și de activitatea intelectului uman, deci că ,,universalia sunt realia
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se îmbină cu elemente ale logicii lui Aristotel; această lucrare a fost cea mai citită opera în Evul Mediu occidental, ea aflându-se la originea celebrei ,,dispute a universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a întâietății nominalismului sau realismului. De la pasajul foarte cunoscut al lui Porphirios (Porfir, după alți autori),cu care începe scrierea Isagoge-lor, Prooemium, în care se spune:,,De generibus et speciebus illud quidem sive substant sive în nudis intellectibus posita sînt
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
uman, species universalis, care pleacă totuși de la prima, aceasta fiind realitatea. 7. REALISMUL LUI ANSELM DE CANTERBURY, ALBERT MAGNUS ȘI TOMA DIN AQUINO Anselm de Canterbury [1033-1109 ] a fost episcop și filosof catolic , născut la Aosta (Italia), fiind supranumit ,,părintele scolasticii'', deoarece a pus idealismul platonic în slujba dogmaticii catolice,a demonstrat existența lui Dumnezeu prin ideea de perfecțiune, iar în domeniul logicii este considerat principalul teoretician al realismului, deci al concepției că universaliile sunt reale, inspirate din existența crudă, adevărata
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
forma abstractă, având drept principala caracteristică pe cea de comunicabilitate. Toma din Aquino [1225-1274] , considerat de Biserică Catolică de azi drept principalul ei teoretician, numit pentru această Sfanțul Toma, a fost filosof și teolog, cel mai de seamă reprezentant al scolasticii catolice. Călugăr dominican, discipol al lui Albertus Magnus, a predat filosofia la Paris, Romă, Bologna și Neapole. Fiind continuator al logicii formale aristotelice, Sfanțul Toma aborda realitatea ,, în lumina principiilor analogiei și non-contradictiei, urmărind să integreze gândirea Stagiritului în orizontul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
Influențat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman că o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuației'' este materia cuantificata,[...] o mărime discretă, limitată în timp și spațiu. 8. CONCLUZII Logică Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluată și dezvoltată de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat un pas înainte în evoluția științei gândirii, întrucât ,,disputa universaliilor '' le-a permis acestor gânditori să aprofundeze studiul noțiunilor. Deși a servit ca suport al demonstrației existenței divinității, deși a fost ca si filosofia ,,ancilla theologiae'', logica medievală
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
inocent grecește, să gândim gândirea greacă în raport cu gândirea filosofilor inaugurali, iar nu în raport cu perspectiva indusă de Platon și Aristotel. De asemenea, să cercetăm gândirea greacă dincolo de tălmăcirile ei în latină și în afara atragerii ei în jocul evangheliilor, al gnozei și scolasticii. Jacques Derrida este, după Nietzsche, primul care readuce în atenție sincretismul literarului cu filosoficul. De acestă dată lucrurile stau invers decât la Platon și Aristotel: baza sincretică n-o mai constituie literatura, ci filosofia. Derrida aduce literatura pe terenul filosofiei
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub această influență a scolasticii apusene și a teologiei legaliste privitoare la Sfintele Taine, acestea din urmă au continuat în chip vădit să rămână în Biserică, dar au încetat să mai fie privite și trăite ca împlinire sau, în cuvintele Părintelui George Florovsky, "să constituie
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
acestei ascensiuni a rațiunii, care a ajuns triumfătoare și orgolioasă, impunându-se în forma ei maximă, în secolul al XX-lea. A.L. : Ar fi mult de discutat în prezentarea unui asemenea parcurs, dar aș vrea să punctez că, odată cu scolastica și poate chiar la începutul mileniului al II-lea, când, în jurul anului 1000, există o așteptare înfrigurată a celei de-a doua veniri a Mântuitorului, se constată o schimbare în mentalitatea colectivă. Primul mileniu - și mă refer aici la spațiul
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
premise de ale lui au fost interpretate ulterior în mod exagerat. Dar e clar că a existat o separare între natural și supranatural, aceasta conducând la separarea în planul cunoașterii între rațiune și credință. Lucrurile acestea au fost dezvoltate în scolastică. La începutul mileniului al II-lea, cu această schimbare de mentalitate, care, în plan istoric, are un corespondent, oamenii spunând: dacă nu am cucerit Ierusalimul ceresc sau dacă Ieruslimul ceresc nu a venit la noi, să-l cucerim pe cel
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub această influență a scolasticii apusene și a teologiei legaliste referitoare la Sfintele Taine, acestea din urmă au continuat în chip vădit să rămână în Biserică, dar au încetat să mai fie privite și trăite ca împlinire sau, în cuvintele Părintelui George Florovsky, "să constituie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
cunosc o dezvoltare economică însemnată, datorită bogățiilor naturale transportate pe mare din Indiile americane (descoperite de Columb la sfârșitul secolului trecut), din India și din celelalte teritorii recent descoperite. Odată cu Renașterea și Reforma, filosofia apuseană se debarasează treptat de supremația scolasticii și a filosofiei tomiste și inaugurează o nouă epocă de înflorire : epoca modernă, cea mai bogată în figuri și sisteme filosofice, unele prietene, altele ostile religiei ; unele care apar pentru prima oară, altele care le continuă pe cele grecești. Secolul
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
se deosebește de idol, pentru că nu prin ceea ce este natural (lemn, pânză, culori, etc.) descoperă și arată pe Dumnezeu, ci prin ceea ce este „supranatural” - Chipul transfigurat al Persoanei care trimite cu gândul și apropie prin lucrarea harului de Dumnezeu. [32] Scolastica a enumeră „opt izvoare ale Sfintei Tradiții”. În primul rând, Izvorul unic al Tradiției, ca și al Scripturii este Dumnezeu, iar în al doilea rând, cele opt „izvoare”, deși mai multe decât am enumerat noi, acoperă un arie mai restrânsă
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
Cel Nezidit, dintre Dumnezeu și om, lucru ce înseamnă respingerea oricărui fel de dualism. Deteriorarea și denaturarea spirituală a Creștinătății apusene a avut ca și consecință imediată izolarea ei în vechea gândire greacă, într-un mod cu totul deformat, prin intermediul Scolasticii. Și aici ne putem referi, exact la raționalizarea și transformarea credinței în filosofie (în timp ce în Răsărit a fost promovat conceptul de Orthopraxie), care dimpreună cu legalismul ei constituie devierea și deformarea Creștinătății apusene. Această stare de lucruri a condus la
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
Profesor Mihail Diaconescu organizează în mod logic și epistemologic demonstrațiile în care s-a angajat. În fiecare dintre capitolele acestui tratat demonastrațiile sunt multidisciplinare și transdisciplinare. În acest sens, modelele sale sunt mari învățați precum Leontius Byzantinum, teologolul enipostazierii, fondatorul scolasticii, și Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul (Dionysius Exiguus; Dionysius Areopagita; Pseudo Dionysius Areopagita pe care Domnul Mihail Diaconescu l-a evocat în prealabil în tratatul fundamental, intitulat Istoria Literaturii dacoramane, 1999; precum și în romanul Depărtarea și timpul, 1986), dar și
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
vorbit adeseori despre influența masivă și binefăcătoare pe care opera vastă, densă și consistentă a Sfântului Ioan Damaschin, mai cu seamă lucrarea sa fundamentală Dogmatica sau Izvorul cunoașterii a exercitat-o asupra teologiei dogmatice ortodoxe, filosofiei și logicii, inclusiv asupra scolasticii europene apusene sau occidentale în diverse etape (Toma de Aquino stă sub semnul binefăcător al scrierilor Sfântului Ioan Damaschin). Trebuie subliniat însă, în mod deosebit, faptul că opera Sfântului Ioan Damaschin are o relație specială cu întreaga evoluție a teologiei
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
Cel Nezidit, dintre Dumnezeu și om, lucru ce înseamnă respingerea oricărui fel de dualism. Deteriorarea și denaturarea spirituală a Creștinătății apusene a avut ca și consecință imediată izolarea ei în vechea gândire greacă, într-un mod cu totul deformat, prin intermediul Scolasticii. Și aici ne putem referi, exact la raționalizarea și transformarea credinței în filosofie (în timp ce în Răsărit a fost promovat conceptul de Orthopraxie), care dimpreună cu legalismul ei constituie devierea și deformarea Creștinătății apusene. Această stare de lucruri a condus la
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
Fenomenul se accelerează odată cu Iluminismul, unde omul se descoperă ca o rațiune autonomă, își impune chiar el însuși legea sa în mod definitiv. Plecând de aici, se creează un conflict între credință și rațiune, în mod particular în Occident unde scolasticii latini au încercat să unească credința cu rațiunea. Începând cu secolul al XVIII-lea, credința este trimisă într-un spațiu subiectiv, acesta este fenomenul credinței, al diversității credințelor și al punerii chestiunii credinței, ceea ce duce la o formă de pozitivism
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
sine, de aceea Dumnezeu a putut fi definit ca Ființă Eternă și Desăvârșită, cauza tuturor cauzelor, conceptualizare aprofundată ulterior în teologia creștină a veacurilor care au urmat. Ființă accidentală, Ființă în act, dar și Ființă în stare potențială, omul, de la scolastici încoace, a fost definit prin intricarea categoriilor substanței și spațio-temporalității. Ființa filosofiilor medievale, kantiene și postkantiene, în virtutea ontologiei (Ființa nu este un predicat real, la Kant) a fost succesiv Ființă a ființării (fapt de a fi ceva, essentia; sau simplă
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]