504 matches
-
et experimentalis ad condendam philosophiam (1622); De augmentis scientiarum (1623); Apophthegms new and old (1624); Sylva Sylvarum. New Atlantis (1626-1627). Trăind în epoca nașterii științei moderne, Bacon și-a asumat sarcina elaborării unei metode noi, adecvate, care în opoziție cu scolastica sterilă, să favorizeze cercetarea științifică, cunoașterea și dominarea naturii de către om. Condiția prealabilă a făuririi științei și metodei noi o constituie, pentru Bacon, critică cunoștințelor existente și inventarierea cât mai exactă a rezultatelor științei. Astfel obține o clasificare an funcție de
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
a discutat pe temă relației în A Tratise Concerning the Principles of Human Knowledge în 1710, deși terminologia era deja cunoscută. Conform „Dictionarului de filozofie și logică” a lui Antony Flew, expresiile au fost introduse pentru prima dată în perioada scolasticii târzii ca traduceri pentru doi termeni tehnici din teoria artistotelica a cunoașterii. Immanuel Kant, filosof german al secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
iar principala facultate a individului este rațiunea. Explozia gândirii raționale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influența acestui mod a imagina și explica lumea, și implicit omul, s-a făcut simțită chiar și în teologie. Scolastica ca și școală a filosofiei a fost influențată de demersul rațional inițiat în Grecia antică, principalul obiectiv al acestei școli a fost acela de a îmbina rațiunea, denumită "lumina naturală", și teologia. Explicațiile etice se regăsesc undeva la confluența celor
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
între un mod de viață rațional și unul bazat pe credințe religioase este evidentă în principala lucrare a acestuia Summa theologiae. Pentru Toma d'Aquino rațiunea devine un deschizător de drumuri pentru credință. Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al scolasticii pe Sfântul Anselm, recunoscut în general ca fiind cel care a introdus argumentul ontologic al lui Dumnezeu. Apelând la o argumentare rațională prin apelul la axiome și concluzii obținute din premise, Anselm a întărit ideea necesității unei abordări deductive a
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
Manlius Torquatus Severinus (n. între anii 475 și 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost un învățat, filozof și om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deși nu există mărturii directe asupra vieții sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei ("De trinitate", "De fide catholica"), este considerat filozof creștin, unul din primii ""doctori ai Bisericii"". În 1891 a fost beatificat de Papa Leon
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
înspre contextul creștin al problemei. Această manieră de a arăta că adevărurile credinței izvorăsc în mod natural din cele ale filosofiei este o notă de stil generală a cărții, motiv pentru care acest text a putut fi considerat exemplar de către scolastici. Întreaga gândire medievală va parcurge, în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
XV-lea, a fost un element dominant în instituțiile de învățământ religios și în universitățile Europei, avea ca scop principal alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. La început erau denumiți "scolastici" toți învățații din școlile monahale medievale, dar mai târziu termenul s-a limitat la profesorii de filosofie și teologie din universitățile epocii respective. Interesul principal al scolasticilor nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. La început erau denumiți "scolastici" toți învățații din școlile monahale medievale, dar mai târziu termenul s-a limitat la profesorii de filosofie și teologie din universitățile epocii respective. Interesul principal al scolasticilor nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice cunoștințele deja dobândite în antichitate în lumina dogmelor creștine. În aceasta constă diferența esențială între și modul modern de gândire din Renaștere. Întru cât în reprezentarea învățaților
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
nu consta în descoperirea și cercetarea unor fenomene noi, ci doar să explice cunoștințele deja dobândite în antichitate în lumina dogmelor creștine. În aceasta constă diferența esențială între și modul modern de gândire din Renaștere. Întru cât în reprezentarea învățaților scolastici Dumnezeu este izvorul adevărului și al oricărei forme de cunoaștere, el nu se poate exprima în moduri diferite și contradictorii. Orice contradicție între rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită a învățăturii creștine. În cazul imposibilității unei trăsături comune, se dă totdeauna prioritate credinței, opinia teologilor fiind determinantă față de cea a filosofilor. Poziția scolasticilor era în contrast evident cu teoria adevărului dublu a filosofului și medicului arab Averroes (1126-1198) din Spania, din aceeași perioadă istorică. Averroes considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin filosofie se atinge un nivel superior de cunoaștere și, în caz extrem, poate contrazice învățătura islamului. În perioada de dezvoltare amplă a scolasticii, filosoful și teologul italian Toma din Aquino realizează în scrierile sale un echilibru între rațiune și credință. Învățatul scoțian John Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
realizează în scrierile sale un echilibru între rațiune și credință. Învățatul scoțian John Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice, în realitate se bazează exclusiv pe credință. Scolasticii acordau un deosebit respect așa ziselor autorități filosofice și teologice, în special filosofilor anichității greco-romane și părinților bisericii, și se fereau să adauge ceva nou la vechile învățături. Acest fapt le-a atras mai târziu critica celor care i-au
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
vechi. Aristotel era socotit drept o autoritate de necontestat, fiind numit "Filosoful". Scrierile Sfântului Augustin se bucurau de aceeași prețuire nelimitată în domeniul teologiei, fiind depășite doar de Sfintele Scripturi și de textele oficiale ale conciliilor bisericești. Metoda preferată a scolasticilor consta în operarea cu vocabularul logic și filosofic al lui Aristotel, atât în predarea învățăturilor, cât și în argumentare și dialog. Discuțiile pe teme teologice se bazau pe Biblie și pe "Sententiarum Libri Quator" ale lui Petrus Lombardus, care reuneau
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
În secolul al XIII-lea aceste dispute au devenit mai flexibile, pentru ca un secol mai târziu să devină un pur exercițiu de retorică, interesând mai puțin conținutul temelor și tot mai mult subtilitățile și nuanțele formale. Acest fapt a adus scolasticii în timpul Renașterii și mai târziu renumele negativ al unei pedanterii formalistice lipsită de conținut. Cei mai renumiți învățați scolastici ai secolelor al XI-lea și al XII-lea au fost Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
conținut. Cei mai renumiți învățați scolastici ai secolelor al XI-lea și al XII-lea au fost Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul Roscelin de Compiègne, care a întemeiat școala nominalistă. Din perioada de aur a scolasticii din secolul al XIII-lea sunt de menționat dominicanii Toma din Aquino și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham, un fin logician, care a analizat critic întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa Leon al XIII-lea a încercat să readucă în actualitate tezele scolasticii, în special învățăturile lui Toma
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa Leon al XIII-lea a încercat să readucă în actualitate tezele scolasticii, în special învățăturile lui Toma din Aquino (Neotomism), dând naștere unui curent ce a fost denumit Neoscolastică, care a avut răsunet în scrierile gânditorilor francezi Jacques Maritain și Étienne Gilson.
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
bine decât ce a Barocului, de acum patru. Limba literară a Barocului se complică datorită esteticii conceptiste și a celei culteraniste, ale căror scop este triumful nobilului asupra vulgarului, intelectualizând artă cuvintelor; literatura se transformă astfel într-un fel de scolastica, într-un joc sau un spectacol, iar creațiile ingenioase și moralizante ale lui Francisco de Quevedo sau Baltasar Gracián distorsionează limba, sporindu-i flexibilitatea expresiva și îmbogățindu-i vocabularul (prin intermediul cultismelor). Lucidul Calderón creează formulă actului dramatic sacramental (referitor la
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
a fi înțeleasă. Prima universitate europeană, Universitatea din Bologna, s-a preocupat în principal de studierea acestor texte. Textele dreptului roman antic nu erau foarte explicite în anumite probleme de principiu, iar interpreții juridici au socotit necesar să dezvolte metoda scolastica de comparare a textelor potențial conflictuale și a principiilor rezultante, care ar fi explicat contradicțiile aparente. Interpreții textelor antice care au activat în secolele XII-XIII precum Azo din Bologna și Accursius, erau autorii unor armonizări ample ale textelor și a
Dreptul roman în Evul Mediu () [Corola-website/Science/328655_a_329984]
-
lucrare, "Laus Van-Helmont" în care își exprimă admirația și recunoștința față de medicul și alchimistul olandez. Privit prin prisma lui Helmont se poate face o primă descriere a ideilor filosofice ale lui Cantemir: tendința spre empirism, misticism și o dezaprobarea a scolasticii. Lucrarea "Divanul lumii cu înțeleptul" "(Giudețul sufletului cu trupul)" este scrisă sub forma unui dialog. Lucrarea are ca scop demonstrarea caracterulului trecător al vieții și necesitatea de a privi lumea ca pe o înfăpturie a dorinței divine. Personajele dialogului sunt
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
actualizare a empirismului tradițional, adaptat la noile progrese în logică a matematicianului german Gottlob Frege. Filosofia modernă începe cu René Descartes și dictonul său „Cuget, deci exist”. La începutul secolului 17, cea mai mare parte a filosofiei era dominată de scolastică, scrisă de teologi și bazată pe Platon, Aristotel și scrierile creștine timpurii. Descartes afirma că multe doctrine metafizice predominant scolastice erau fără sens sau false. Pe scurt, a propus începerea filosofiei de la zero. În lucrarea sa cea mai importantă, "Meditație
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă printre scolastici. Unele din perspectivele lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a naturii sale, și nu un scop ce trebuie să îl îndeplinească. În teoria sa din "Cele zece intelecte", el vedea sufletul uman ca al
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
aduce "lucrarea mântuitoare". Lucrările sacramentale dau celui botezat, întocmai ca o ștampilă, structura omului nou. Augustin a formulat învățătura despre botez ca fiind "lucrarea mântuitoare care lucrează împotriva păcatului strămoșesc". Începând din secolul al VI-lea se generalizează botezul copiilor. Scolastica a folosit formula aristotelică a relației dintre materie (apa botezului) și formă (formula botezului) pe teoria lui Augustin. Thomas de Aquino l-a descris pe Dumnezeu drept "cauza principală" și apa botezului drept "cauza instrumentală" a acțiunii harului pentru iertarea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Scolastica, în latină Scholastica (n. cca. 480, Nursia, Umbria, d. cca. 547, Montecassino), a fost călugăriță italiană. Sf. Scolastica s-a născut la Nursia, în Umbria, prin anul 480. Sfânta Scolastica a fost fondatoarea unei mănăstiri feminine care a adoptat regula
Scolastica (sfântă) () [Corola-website/Science/303188_a_304517]
-
Scolastica, în latină Scholastica (n. cca. 480, Nursia, Umbria, d. cca. 547, Montecassino), a fost călugăriță italiană. Sf. Scolastica s-a născut la Nursia, în Umbria, prin anul 480. Sfânta Scolastica a fost fondatoarea unei mănăstiri feminine care a adoptat regula Sfântului Benedict. Tradiția spune că a fost sora geamănă a Sf. Benedict de Nursia, întrucât se pare că
Scolastica (sfântă) () [Corola-website/Science/303188_a_304517]