776 matches
-
se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi. Aceștia din urmă suferă chiar de morbul scolastic pe care îl impută adversarilor, și Nesteruk e aici scolastic, Dumnezeul cel viu pe care îl invocă fiind alungat în favoarea Dumnezeului filosofilor
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
care nu pot provoca cititorului decît un supliciu de răbdare chinuită, silit cum este să asiste la o procesiune de expresii pe care le respinge spontan, din lipsă de afinitate intuitivă. Iar lacuna e de găsit nu doar în textul scolastic, dar și în comentariul din postfața traducătoarei. De pildă, e anevoie să simți vreun dram de satisfacție intelectuală dînd peste fraze ca: „Cunoașterea quidditativă a nonființei nu necesită existența obiectului, fapt pe care Mathaeus îl demonstrează în trei moduri, pornind
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
neamului care, în timpurile de azi, sau poate în toate timpurile, a ajuns mai departe decât ceilalți. Fiecare poartă în sine statuia lui Mircea Eliade. Poate că aceste imagini lăuntrice nu seamănă prea mult una cu cealaltă; cum spune formula scolastică, quidquid recipitur, ad modum recipientis recipitur, tot ce este primit, se primește după chipul și asemănarea recipientului. Într-o zi, probabil, se va face un concurs de statui pentru a-l înfățișa pe Mircea Eliade. Înainte de a prinde tăria marmorei
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
Concluzie: răul e o potență care stă la pîndă în intimitatea universului și care se realizează (devine act) numai atunci cînd se întîlnește cu liberul arbitru omenesc. Se vede limpede că toată discuția e purtată în termeni tehnici, de sorginte scolastică, noutatea față de optica medievală stînd în procedeul dialecticii, adică în optica unei gîndiri care încalcă regulile lui Aristotel (de aici spiritul calcitrant, încălcător de norme, al idealismului german). Totul în lume e paradoxal, inclusiv ființa divină, prin urmare Domnul e
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Sorin Lavric Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIXlea, București, Editura Ideea Europeană, 2011, 642 pag. E un accent brutal ca, pus în fața unei teze de doctorat, s-o priveș ti cu mefiența cuvenită exercițiilor scolastice. Și totuși, neajunsul lucrărilor de acest gen e că, ascultînd de coerciția unor norme birocratice, își omoară conținutul sub ambiția unei cantități care neapărat trebuie să fie copleșitoare. A crede că profunzimea unui eseu stă în extenuarea pe care o
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
așa fatalitate de creație, singura morală cuvenită e cea a modestiei de principiu: spui ce s-a mai spus și o faci cu conștiința ștafetei pe care o treci altora. Volumul Luminile și umbrele sufletului e un fel de predanie scolastică pe care un cărturar o lasă în marginea unor teme cu timbru moral: curajul, libertatea, speranța, plăcerea, suferința, credința, adevărul, calomnia, superficialitatea, tristețea - în totul 34 de situații etice cărora Petru Creția le descrie conturul cu acribie doctrinară. Cum temele
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
care, chiar dacă o străbați, nu o faci ca să afli cine știe ce adevăruri, ci ca să iei act de rudimentele de altă dată. Căci cunoașterea e acolo unde e știință, iar știința nu poate respira decît în mediul matematicii, de aceea balastul antic, scolastic și modern al gîndirii conceptuale trebuie abandonat. Kierkegaard sau Augustin pot fi cel mult gustați estetic, dar sub unghi cognitiv însemnătatea lor e nulă. Din Descartes sau Hegel putem reține cel mult sugestiile teologice, altminteri autoritatea lor științifică e inexistentă
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
avea dimensiuni fermecate. Dar să lăsăm - vai! - cuvintele mari și naive. Jurnalul inițiatic Într-un articol din „Vremea”, decembrie 1943 - avea sub 30 de ani -, autorul nostru discută raportul dintre credo și sciam. Care atitudine este mai potrivită? Cea a scolasticului Abelard care spunea scio ut credam sau a misticului Bernard de Clairvaux care inversa raportul și afirma că adevărul se află în cuvintele credo ut sciam? Vasile Lovinescu pledează cu toată persuasiunea în favoarea celei de-a doua variante. Nu trebuie
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți că te afli în plin carnaval verbal, pletora de încercări onomastice aducînd a tatonare sterilă
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
de credință, dai peste cadrul sterp al jargonului de aparat. În final, rămîi cu senzația că ai parcurs un text a cărui ariditate e incompatibil cu viața. Situația e acută cînd tema aleasă e dragostea. Să tratezi iubirea dinlăuntrul deprinderilor scolastice, abordînd-o cu aceleași reflexe cu care atingi o problemă de logică, aduce azi cu un act de candoare teoretică. Mai mult, pentru ochiul cinic al insului abrutizat de massmedia, pînă și intenția de a vedea în iubire o temă cu
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
Mai precis, avem o prefață cu rol de dedicație către Gualterius, personaj folosit de Andreas ca interlocutor fictiv, un necunoscător într-ale Venerei pentru care lectura tratatului avea să însemne o veritabilă inițiere, apoi avem o simandicoasă introducere de factură scolastică, unde anunțarea temei se face cu divizarea ei în probleme, semnificații și definiții, după care miezul volumului stă în cercetarea problemelor anunțate, cu intercalarea unor alegorii care pun răbdarea cititorului la grea încercare. Dacă nu ar fi originalul latinesc, pe
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
aceea miră gestul episcopului Parisului, Étienne Tempier, de a condamna tratatul pe 7 martie 1277, cu promulgarea unui act de cenzură prin care profesorilor de la Universitatea din Paris li se interzicea să susțină 219 teze eretice, afirmate în carte. Pedanteria scolastică mergînd pînă la precizarea a 219 (!) abateri de la adevărul creștin, chiar dacă azi stîrnește zîmbetul, în epocă era prilej de excomunicare. Sub unghiul pasiunii pe care o puneau în susținerea ideilor, medievalii merită să fie invidiați. În fine, te-ai fi
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
petrece în preambulul iubirii și în epitaful ei, importanță avînd detaliile ce preced iubirea și îi urmează, sentimentul fiind dezbărat de intimitate, spre a fi îmbrăcat în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile semenilor, și de aceea nu argumentele îl preocupă, ci trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui nu e nici principiul monahal ora et labora (rugăciune și muncă) și nici regula scolastică ratio, questio et solutio (rațiune, întrebare și dezlegare), deviza lui stă în arderea lăuntrică în numele crucii, în țîșnirea cîntecelor lui Hildegard von Bingen sau în delirul cvasi-epileptic al Terezei de Avilla. În schimb, în limba lui Eckhart, nu ghicești nimic
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
și revistele lunare. în formarea unui nou public cititor, cu excelenta ei secție de cultură, un rol de seamă a jucat și ziarul tineretului, Scânteia tineretului. Scântea tineretului a fost primul ziar românesc care s-a debarasat de clasica și scolastica, pentru epoca aceea, paginație și a adoptat un nou, modern, curajos și provocator aspect artistic, pe care l-ar fi jinduit orice ediție europeană. Meșterii primi ai acestei realizări au fost artistul plastic Mihai Sânzianu și șeful Secției Artă și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prilejul unor adunări publice, o serie de opere pioase de mică întindere, un comentariu la prima epistolă a lui Ioan și altul la primul capitol din epistola către Evrei, un scurt tratat despre simbolistica numerelor și o carte de doctrină scolastică, scrisă în 1045, la Cenad. Primul care a studiat „Deliberatio“ a fost Ignatie Batthyani, episcop catolic de Alba Iulia, care a tipărit-o în 1790. Lucrarea a fost redescoperită abia în 1876. Cartea, alcătuită în etape, o dispută dialectică, a
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
recunoscut de către el însuși. Referindu-se la faptul că era vorba de o destinație școlară a lucrării, R. Constantinescu va spune: „Aceasta înseamnă că Gerard inițiase un adevărat învățământ superior la Cenad, prelegerile sale comentate inaugurând un curs de filozofie scolastică la noi în 1046, cel mai târziu, așadar, exact cu 30 de ani mai înainte ca Irnerio să deschidă prima lecție universitară din Europa medievală, la Bologna!
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
ochi milostivi și povățuitori, convinși fiind că se aplică și aici cuvântul Scripturii care zice că „Fără de Mine nu puteți face nimic”. 12. - Credeți că lucrările de învățătură ortodoxă, „catehismele” noastre prezintă corect lucrurile cu privire la această problemă sau sunt destul de scolastice?!... - Suntem chemați să scoatem scolasticul de aici!... Toată învățătura catehetică are o comoară de izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost schimbate în conținutul lor și care astfel, nu au făcut altceva decât să servească modernismului ispitit. În general, Catehismele
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
fiind că se aplică și aici cuvântul Scripturii care zice că „Fără de Mine nu puteți face nimic”. 12. - Credeți că lucrările de învățătură ortodoxă, „catehismele” noastre prezintă corect lucrurile cu privire la această problemă sau sunt destul de scolastice?!... - Suntem chemați să scoatem scolasticul de aici!... Toată învățătura catehetică are o comoară de izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost schimbate în conținutul lor și care astfel, nu au făcut altceva decât să servească modernismului ispitit. În general, Catehismele sunt foarte bune dar și
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
care arabii le-au tradus și le-au răspândit în Occident. În Evul Mediu au apărut și primele universități - cele mai vechi astfel de instituții de învățământ din Europa datând din secolul al XII-lea. Universitățile au fost produsul gândirii scolastice, curent ce urmărea să împace concepția creștină oglindita în Biblie cu înțelepciunea moștenita de la filosofii „păgâni“ ai Antichității. Renașterea, în schimb, a pus accentul pe umanismul laic al anticilor, mai degrabă decât pe chestiunile religioase. Apariția tiparului a dus la
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
să vorbească cu păsările, gâzele și celelalte blânde animale din grădina mănăstirii, asemeni întemeietorului ordinului ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî, prima încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar. Ridicîndu-se Într-un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pămîntul e tot pămînt, oriunde l-ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În care mintea lui Amory a fost Întoarsă pe toate fețele, o sută de teorii i-au fost confirmate, iar pofta de viață i s-a cristalizat Într-o mie de țeluri ambițioase. Nu că ar fi fost o convesație scolastică - ferească Domnul! Amory nu avea decât o idee vagă despre cine era Bernard Shaw, Însă Monsignor s-a referit În egală măsură la Vagabondul Îndrăgit și la Sir Nigel, având mare grijă ca Amory să nu simtă niciodată că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin păr. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]