351 matches
-
au spus „materie întunecată”, „energie holografică”, „perturbație a supraorizontului“, „inflație chintesențială”, sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți că
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
înmulțesc personajele care cad din eșec în eșec, care acceptă slujbe ridicole și se umilesc pentru mize mărunte. în cel de-al doilea volum al Cronicii..., se tîrăsc palizii urmași ai elegantului aristocrat Bonifaciu Cozianu, care știa să se țină scorțos pînă și în fața principelui Carol I. Dim Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Gogu Apostolescu se străduiesc, ca niște burghezi de serie mare, să parvină rapid sau să dea peste un chilipir oarecare. înjosindu-se zi de zi, ei sînt marcați
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
până la capăt de oameni complet nevinovați. O fată de cincisprezece ani, de pildă, care arată ,ca un copil de zece-unsprezece ani, cu ochii galbeni, cu păr și unghii friabile, cu degete deformate, cu glezne umflate, cu piele galbenă, îngroșată și scorțoasă" și care, supusă unei operații de transplant de ficat, moare. Există o scară a suferințelor, din care Lukiana a cunoscut, spre norocul ei, numai primele trepte. Un lamento prea ascuțit ar putea părea indecent prin raportare la asemenea chinuri ale
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
culoarea de suprafață este cea care poate pune în evidență organele cele mai ascunse, atunci rămâne la îndemână un alt element, și mai consistent: volumul. Nu suprafața, ci volumul. Dacă odinioară blugii, de pildă, acopereau total volumele cu un material scorțos și rezistent, acum ei urmăresc îndeaproape forma feselor și, mai nou, și a labiilor. Rar găsești altceva pe piață. Dacă nu au cum să fie chiar permanent purtătoare ale vreunui falus înfipt în ele, femeile s-au obișnuit a purta
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
și îndrăzneli conceptuale, perfect armonizate însă cu cadrul general și cu exigențele cercetării academice. Însă meritul esențial al cărții lui Al. Cistelecan trebuie căutat puțin mai adânc. Magna cum laude este o contribuție importantă (mai ales pentru că nu e deloc scorțoasă, ci este cordială și directă ca tot ce scrie criticul) la tema, puțin frecventată de teoria noastră literară, a prezenței subiectivității în discursul critico-teoretic. Căci poate cea mai importantă schimbare pe care o provoacă pătrunderea poeților pe teritoriul criticii și
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
operațiune militaro-birocratică, condusă cu mână forte de doi generali: mama lui și mama ta. Toată tinerețea mea am visat la o nuntă în aer liber, într-o grădină înflorită și însorită. M-am ales cu o nuntă într-un restaurant scorțos și proaspăt renovat, unde muncitorii astupaseră cu tapet gurile de aer condiționat. Ziua era, într-adevăr, însorită, în sensul că afară erau vreo 40 de grade la umbră. Dincolo de faptul că ne sufocăm cu brio, de undeva, din tavan, niște
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
la concluzia că va trebui să caut o croitoreasă desăvârșită, să îmi iau o săptămână concediu că să plec în căutarea mătăsurilor ălora finuțe și care să curgă, să cadă, să se așeze, să nu fie transparente, să nu stea scorțoase, să nu lucească etc., și să găsesc omul care ar putea să deseneze rochia din mintea mea. Ideal ar fi fost să găsesc un cititor de minți, deoarece, ca și cum nu ar fi fost destul că sunt incapabilă să trasez două
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
citeț, fără ștersături, adăugiri, intercalări și tăieturi. Parcă lucram într-un laborator perfect aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
fost ca și când ar fi pus piper pe o rană, pe un loc jupuit și când Luciia termină și se ridică în picioare vădind că vrea să plece plutind, Ștefan sări în picioare, își trase nădragii și cămașa uscate și cam scorțoase pe el, dar în fugă, fără să se încheie și auzindu-l pe Burcuș în ogradă, hau-hau, ieși valvârtej și afară soarele se rotea ca o roată zimțată în cer, măcinând albastrul într-un pospai cernut asupra pământului ca o
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
unor bubulițe localizate mai ales între degete și care produc mâncărime. De asemenea, provoacă și căderea părului. Iar pecinginea este numele popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi.
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
sunetele-n cer-ogivă Indiferența toată-n urm-o lasă, Din timp ar vrea să fugă și să iasă Cu dragostea cea mare deopotrivă. Vom depăși ce-i trist și monoton, Va curge aprig sângele-n artere, Nu vom mai sta scorțoși prin vreun salon, Când viața-n focul ei încă ne cere. Urmăm chemarea unui saxofon, Care ne dă speranță și putere. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SAXOFON / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2098, Anul VI
SAXOFON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384359_a_385688]
-
serioasă. Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna. Îl sărută ușor pe frunte. - Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit. - Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei. Citește mai mult Îi privea cu drag pe părinții ei. Oameni distinși cu bune maniere. Îi iubea. Sentimentul era reciproc. Doar că
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
serioasă.Vocea blajină și calmă a tatălui ei o liniștea întotdeauna.Îl sărută ușor pe frunte.- Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real și ce nu. După toate evaluările și zvonurile este un domn scorțos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit.- Ai de gând să te mariți cu el? se măriră ochii mamei.... XXVI. SCHIMBAREA, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016. Sistemele la nivel mondial nu oferă un mediu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Într-o mare hală industrială pe unde pot pătrunde de-a valma câteva zeci de oameni deodată sau două autocamioane de tonaj greu. Uși-porțile alea arătau la fel. - Sunt o sută șaizeci și una de Încăperi, a spus Eveline, Împrumutând scorțoasă tonul blazat al ghizilor care prezintă a mia oară unui grup de vizitatori un obiectiv turistic. Cele mai multe dintre ele adăpostesc hârtii. Tone de hârtii - printuri ale textelor scoase zilnic de pe internet - mă refer la cele considerate utile, care iau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răsfoiască măcar un exemplar din cele care trecuseră în acea noapte, prin foc și sabie. Cât ce deschise primul exemplar, pe dinafară aproape intact, probabil unul din cele găsite pe parapetul barului, paginile 82 și 83 erau lipite cu muci scorțoși, iar pe bordura de sus, era scris: Ce să mai faci cu cărțile acum, când lumea s-a deșteptat de tot? Ca să te ștergi la k...cu ele, ți-e frică să nu pângărești organul sacru... Dacă însă hârtia ar
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
și dăruire? Oricum, ceva tot dinlăuntrul nostru. Ceva ce așteaptă la pândă, cu o răbdare inimaginabilă să apară condiții prielnice pentru a nimici totul. Ceva ce doare când iubim. În comparație cu celelalte, una din partenere i s-a părut a fi scorțoasă, simțind o anume provocare. Avea ceva ce ieșea din context, ceva ce ar fi vrut să descopere ori, pentru asta nu îi era suficientă legănarea dansului: - Cum te cheamă? - M-ai mai întrebat odată și ți-am spus. Ar trebui
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
leși, un cap bălai, Cum numai în rai zărești, cu mustață și cu albeață. Râde lumina, diamantina. Cadavre de idei, nu le luați în seamă, Poeme de cheamă. Dar eu am văzut idei vii, Alergau bidivii, să fim serioși, soioși, scorțoși. Premii, lume, lume, răsună valea de glume, O navă bolnavă, gravă Plutește în apele mele, Eu nu sunt în ele. Les dames galantes, dans la ville, Vasile, Monseigneur le duc de Surtuc, De Brabant, în flenduri de Flandra, Vasile și
ERSATZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353463_a_354792]
-
redută a scenei românești de pronunțata tendință a desocializării de boierimea romantică dedată plăcerii de boemă neconvertită la modernitatea aproape de limita afectivității umane. E un boier din alaiul ceremonios al Thaliei, fără a fi încolonat vreunui șir monoton de actori scorțoși care peregrinează prin birourile teatrelor, nu în dispozitivul lor activ ori, cu atât mai puțin, furat de fascinațiile caruselului actual al ziselor spectacole perturbate de gălăgie fără spuse consistente și de încărcătură cu zbucium năucitor, dar gol de exprexie artistică
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
mai să miros a tinerețe frunzele trufașe suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvara mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creanga rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac Referință Bibliografică: Moare primăvara la pas / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi
MOARE PRIMĂVARA LA PAS de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357400_a_358729]
-
risc. Chiar și ceilalți, oricât de știutori, de competenți și meșteri în ale expunerii, erau, în comparație cu el, reci și abstracți. Chiar și Nicolae Iorga se dovedea că este mai ales artist și mare povestitor. Nici umbră de academism și profesorat scorțos (ori și bonom) la Nae Ionescu. Ci numai flacără și patimă, îngrijorare, nemilostenie, tehnică detectoare. Era crud și usturător cu sine, cu auditoriul, cu doctrinele"(19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi rețeta educației „întru
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
mai să miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară la pasMă mut în florile de maișa miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuriîmi întorc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
dar fin observator, bărbatul în frac negru cu plete întunecate, ușor ondulate pe gulerul imaculat al cămășii, privea indolent mulțimea pestriță din jurul său. Îl amuzau gesturile doamnelor...încercau, ostentativ, să atragă atenția. Crease rumoare apărând impunător și jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva vreme urmărea femeia cu rochie bleu. Făcea notă discordantă cu valurile de crinolină albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
unea și urni căruța, îndreptând-o sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]