860 matches
-
a făcut bine și s-a dus la taur. Tauru a crezut că doar visează știți de ce? A crezut că doar visează că el credea că e doar cu Luminița și așa în fața lui i-a apărut și vânătoru din scorbura de unde-l pusese tot mereu și o vulpe care era cu flori și un băiețel. El a încercat să fugă și să facă gunoi da nu a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l trezim“, iar mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât tovarășele au zis ce-au zis, mamele au plecat, iar oamenii nu pot merge răsturnați. De scorburi pe care furnicile le caută toată viața pentru ca, ajunse acolo, să capete aripi și să zboare. De măști africane sub care găsești dulciuri, fotografii, mașinuțe. De copii care se fac mari și uită tot. De copii care se fac mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pulsând, ca o dovadă vie că poveștile au fost întotdeauna adevărate și că troleibuzele se pot transforma în bizoni. Semnificația sanctuarului acela, despre care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a doua la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă mai uit în dicționar din volumașul de psihologie, Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum! N-am cum să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut tată castrator, mamă dominatoare, familie care l-a abandonat, bunică sadică, mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se vândă? l-am întrebat pe Marcu, doar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de 12 aprilie, pe când mergeam la lucrul câmpului, lam văzut pe consăteanul meu, Nică a lui Ștefan a Petrei, urcat în teiul de pe coasta dealului, la moș Andrei, cu căciula în mână, pe care a pus-o apoi la gura scorburii, unde scotocise de mai multe ori. Avocatul: Dar pupăza, unde era? Martorul: Pupăza, n-am văzut-o, dar el, după ce a luat căciula de la gura scorburii, a pus în locul ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
moș Andrei, cu căciula în mână, pe care a pus-o apoi la gura scorburii, unde scotocise de mai multe ori. Avocatul: Dar pupăza, unde era? Martorul: Pupăza, n-am văzut-o, dar el, după ce a luat căciula de la gura scorburii, a pus în locul ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la lingurari. De atunci însă, nu s-a mai auzit pupăza cântând, probabil că a luat-o la întoarcere. Procurorul: Să audiem depozițiile celui de-al doilea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit locul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit locul de unde ieșise. Pasă rea descoperi însă o altă scorbură mai sus și intră în ea. În clipa aceea, a apărut lângă mine Ideea. Îmi zise: Ce-ar fi să-i faci o farsă lui Nică? Am tocmai ce-ți trebuie. După ce mă lămuri, Ideea dispăru. Am pus în cuib
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn dintr-un cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită. Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și pe ea o scula
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și oboseală-n exces și pași aruncați peste tot ținând să se grupeze în același loc, provocând îmbulzeală, și astfel obstacolele se depășesc cu greutate: trupul rămâne suspendat într-o primejdie continuă și pașii răzlețiți nu mai au nici un rol.“ „Scorbura mea își răspândește tentaculele tentațiilor și în pătimașa îmbrățișare, inevitabilă în această împrejurare, scuipă veninul urii pe fața imperfecțiunii, meleaguri vag creionate în amintirea mea, acolo dormeam toată ziua, n-avea nici un rost să fac altceva.“ După cum se vede, două-trei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă ar fi după mine, te-aș premia pentru fiecare mănăstire arsă. Dumnezeii mamei lor de putori! Trăiesc ca niște căpușe pe spatele poporului. Ăștia trebuie să ardă ca șobolanii în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte întreagă a bătut drumul Dornelor. În zori, sub o tușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o trezire? Prea multe treziri. Cum să te împaci cu visul când singur te dai afară din el? La dracu cu toate sfaturile! Gara minte cu toate felinarele deodată. Sigur, există un capăt în fiecare depărtare, acolo o să-mi sap scorbură în memorie. Doamne, în cât confort o să-mi mustească conștiința? Necheza locomotiva ca o iapă în călduri, își lingea chipul în oglindă. O valiză de carton, câteva schimburi, caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A adormit pe la 3. Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată mare, stângace ca o adolescentă. Ei, părinte, cum nu știm să primim ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în juvăț, câți or să se mai prindă! Găsesc eu unul pe care să-l albesc bine, iar de nu, în curând vine schimbarea; ăștia din Convenție par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau sălcii tinere, cu ramuri aproape drepte, galben-aurii... câțiva muguri ici și colo... și cam atât. Ei, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alte valuri, deși criticii de artă, privind la lucrările mele, spun că sunt îndrăgostită de statornicie. Nu știu dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intru în jocul vostru, dar nu am știut că se poate ajunge atât de departe. Cred că mintea mi-a jucat o farsă și nu poate fi vorba de altceva. Întreaga mulțime din pădure, aflată prin copaci, prin iarbă, în scorburi, pe frunze, agățată de crengi, de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]