162 matches
-
se concentreze asupra mea. De abia acum pare să se fi întors din călătoria de sfârșit de săptămână. I s-a dus strălucirea îndepărtată din ochii albaștri. în schimb, privirea i s-a concentrat deo dată asupra mea, pânditoare și scormonitoare. Mă apasă privirea ei, parcă a simțit că inventez și, cu cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o piele întoarsă pe dos, am etalate sufletul, inima și mintea. însăși car nea mea sângerândă e pe dinafară și tot ce mă atinge atinge și carnea mea sângerândă, cu inima mea neliniștită și sufletul meu neclar, și mintea mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
găsești cheița care să pornească mecanismul, dacă te poți lăsa impregnat de emoția iscată din această îngemănare și o poți transmite mai departe... Aș vrea să îi vorbesc pe îndelete despre realitate și ficțiune, dar simt că Eduard mă fixează scormonitor cu privirea, ca și cum m-ar vedea pentru prima oară, și mă încordez toată. Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amantul ei... Mă rog, viitorul ei soț... Ce prostie! Cum și-a putut închipui c-aș accepta așa ceva?! Și-apoi... Ce să caut eu la mare de 1 Mai, dacă Eduard nu dorește să mă vadă? îl privise încruntat și scormonitor, de parcă abia atunci i-ar fi conștientizat prezența. — Sau te pomenești că și-a schimbat părerea? Ai venit cumva să-mi spui că Edi mă roagă să merg la mare de 1 Mai? Bobo înghițise în sec. Venise momentul. Trebuia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimen- teze, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
normele etice, echilibrul biologic al umanității: (Maximilian, C., Belengeanu, S., Bembea, M., 9, p. 5). Să sperăm că nu vom reuși, totuși, acest lucru, și că trăsătura unică, creativitatea, singura care ne apropie de Creator, va rămâne nealterată de eforturile scormonitoare ale celor ce se cred Dumnezei! încheiem adăugând, împreună cu Al. Roșca (15), deși afirmația a fost făcută cu mulți ani în urmă, timpul neștirbindu-i, totuși, din valabilitate: . Cap. IV Studiu asupra situației concrete din teritoriu (județul Vaslui) Motto: Dan
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
1989) ca un hibrid nonconformist: Tangochaccona cu 33 de variațiuni. Dacă recuperarea unor structuri tradiționale poate fi văzută ca semn al unui postmodernism muzical, multe din simfoniile lui Vieru s-ar înscrie în acest curent, fără să-și piardă spiritul scormonitor, inventiv, proaspăt.
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
al durerii și se adecvează epocii prin supunerea ei la mitologia bogată a bolii". Boala, am putea specula, e aci fața fizică a unei crize metafizice sau aspectul hidos, pedepsitor, al izgonirii metafizicului. Semnificativ, scriitoarea dotată cu o curiozitate "rea", scormonitoare, inclementă, adaptată Răului generalizat, își recunoaște "un ochi medical, cum există unul pictural și urechea muzicală". Însă, după cum remarcă exegeta sa, "Hortensia Papadat-Bengescu posedă, fără îndoială, ceva în plus față de "ochiul medical"". Astfel ea își centrează viziunea patologică, în mod
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ochi vedeți teatrul de astăzi? Cum vă raportați la el și cum îl așezați față de creația dumneavoastră? M-am așteptat că după 1989 să aibă loc un fel de resurecție, ca aceea din ^46. O explozie a unui teatru vital, scormonitor, inventiv. Am asistat, dimpotrivă la etalarea unui teatru întunecos, milos, bazat pe o estetică a urîtului, a purulentului, mai degrabă. Un teatru rece, a cărui răceală te îngheață. Un teatru care poate să te incinte mental, dar nu și emotional
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Așa că am petrecut aproape două ore cu Salman Rushdie la o țuică ( mult i-a mai plăcut!) și la un pahar de vin roșu. Un Rushdie ,, în halat și papuci". Fizic e destul de obișnuit: bărbuță - cheliuță - burtică - dar niște ochi scormonitori - deși lascivi - care te pătrund de după lentile, și un nas ,,oriental încovoiat", care pare să adulmece totul. I-am comunicat observația mea că în unele fotografii are o mină oarecum demonică și mi-a răspuns că știe, e vorba de
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
narativa decisivă. Cine era, însă, tânărul care, la mijlocul lui 1925, preda editorului Liverlight (cel care publicase și prima carte a lui Hemingway) manuscrisul unui român intitulat Mayday, după care părăsea, nonșalant, America, luând vaporul spre Europa? Mărturiile prietenilor, biografilor și scormonitorilor de arhivă ni-l arată drept un chefliu cam arogant, obișnuit să trăiască pe picior mare, plin de farmec, povestitor cu hâr. Ambițios, nu-și ascundea planurile de-a ajunge un mare scriitor. Provenea dintr-o familie respectată din Mississippi
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
eroi ai scrisului românesc: autorul Moromeților și poetul Nichita Stănescu, cel dintâi scriitor pe care debutantul Ion Cucu l-a fotografiat în anul 1956... Rar de tot să fie vreun scriitor bucureștean și din țară care să fi scăpat ochiului scormonitor al lui Ion Cucu, prezent în toate împrejurările însemnate ale vieții noastre profesionale și chiar în clipele excepționale pe care noi, toți, crezându-ne la adăpost, le socotim intime... Indiscreția fiind harul celor stăpâniți de ideea că omu-i tras într-
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
observam eu. Și Ondina era de acord. Iar insul ăsta, doctorul ăsta îmbrăcat la costum, cu figura duplicitară și calmă, era obligat s-o asculte și s-o privească nedumerit. Soția lui trebuia să țină un speech, să pună întrebări scormonitoare, să rînjească, să strige, să explodeze în rîs, să-l facă praf pe mincinosul din fața ei, care o înșelase cu nu se știe cine, vreo pipiță de lux. Cred însă că am încurcat filmul cu o altă peliculă. Țin minte
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
să mărească, prin forțe proprii, numărul trupurilor de sârbi morți. După un secol, amintirea tragediilor a căror geneză și desfășurare încearcă să le deslușească autorul s-a șters, nu mai există nimeni care să țină minte cum s-au petrecut. Scormonitorii trecutului întâlnesc însă și posibile victime noi și brute gata să le sacrifice. In closetul gării de nord din București, Brik și Rora îl stâlcesc în bătăi, lăsăndu-l pe jumătate mort, pe șoferul Serioja, care-i adusese de la Chișinău cu
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă în căutarea minotaurului este scormonitor, pasional, implicat, fragil și trăind intens fiecare percepție. Or, nimic nu explică transformarea sau glisajul. Toate semnele conduc către aceeași concluzie: textele devenite capitole ale aceleiași cărți sunt, de fapt, bucăți distincte, scrise din motive diferite, în perioade diferite (jurnal
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
cultură; sau că opusuri de ultimă oră și-au inaugurat zborul în instantțe intens populate de spirite curioase, mânate de un pronunțat simț critic. Iar odată ajuns la Paris și înfășurat în veșmintele unui creator de opinie, mintea sa ageră, scormonitoare s-a plasat, prevestitor, în aceeași alertă dâmbovițeană, în plus căpătând finețea scanerului. Astfel a pozat cam tot ce mișca pe la Editions Salabert, printând doar ceea ce a crezut că merită să fie pus la adăpost. Cu prioritate, partiturile lui Iannis
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
locuiește craniul - (...) E vorba negreșit de un interogatoriu, în care cuiva i se cere să spună "adevărul", adică "tot". Ca orice ins supus chestionării (căci despre așa ceva e vorba, mergând până la folosirea torturii oculare: "Și stingeți odată această cumplită / lampă scormonitoare de iad, / care-mi bate în ochi!"), Eul jură că a spus tot și altceva nu mai știe. Întrebările probabil foarte vagi, de ordin general, trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am nimic de cerut"). Nu alcoolurile iluzorii l-au tulburat până la senzația că: "o meduză volatilă / îmi locuiește craniul", ci hărțuiala torționară. Putem pune pe seama cumplitei lămpi scormonitoare faptul că închizând un ochi vede mai bine decât cu amândoi. Iar acel ochi "închis afară, înlăuntru se deșteaptă", doar cu ochiul interior fiindu-i posibil să vadă acele "mari adevăruri solide". Picioarele murdare, somate să rămână afară, nu sunt
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
cu toată bogăția-i de detalii, de tipicuri, de analize pe text, lucrare de istorie literară, Eminesciana. O pasiune pentru coincidență, ca și în Jurnal, e mai mult decît vizibilă în cercetarea lucrurilor mici din vecinătatea marii poezii. Nu rîvna scormonitoare a căutătorului de pete, ci, la fel de degajat, de normal, stîrnire de întrebări, născocire de răspunsuri. Un dialog cu sine, din text în text, din manuscris în manuscris, făcînd dintr-o cercetare fără nimic poetic, călugărească buchiseală, o poftă implinită. Cu
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
mă așteptam la altă voce, poate mai autoritară sau mai virilă; se spuneau atâtea povești despre el că întotdeauna păreau legende sau bârfe), și nici faptul că s-a îndreptat spre mine cu hârtia în mână ca un deget arătător scormonitor nici că nu m-a tutuit (toți din casă o făcuseră) nici că nu era insolent; ce m-a năucit e că avea în mâna stângă un pistol lung și negru. A înaintat spre mine și m-am gândit să
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
de o parte, stăpânirea epocii în sensurile multiple ale detaliilor sale. Pas obligatoriu pentru siguranța abordării căilor de acces la manifestarea intelectualului contemporan cu faptele respectivei epoci. Rolul avut de impulsionarea și provocarea lor în formarea și impunerea dialecticii inteligenței scormonitoare a lui Nae Ionescu, transformată fără timp de așteptare în mișcare virulent epică, între permanența și metamorfozele omului. Iar, pe de alta, privind tot calitatea muncii editorilor, comunicarea lor lucidă cu accentul particular și diversitatea operei, de a căror exactitate
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
prefer termenul de invenție. Gândiți-vă doar cât de frumos sună: Inventarea Americii! Gândiți-vă câte sensuri se ascund în spatele acestei sintagme! Câtă aglomerare de speranțe, gânduri și iluzii! Cântă voință de a aduce Paradisul pe Pământ! La noi, întrebarea (scormonitoare, ajutătoare, politicoasă, exclamativă, derutantă, parșivă, insinuantă și de toate celelalte feluri imaginabile) e înlocuită, de regulă, de abordarea abruptă, de acuzația agresivă, cu degetul arătător. Un poet care nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată, Marin Sorescu, a
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
de umanitate, într-o asumată unitate de spațiu, timp și perspectivă. Pe buza uriașei gropi în care se aruncă gunoaiele, la marginea Bucureștilor, ori în fundul Ferentarilor, unde, peste un gard de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele și momentele esențiale ale existenței. Circularitatea romanelor, elaborată și exploatată epic, e un mod de a reaminti cititorului circularitatea și repetitivitatea
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
nuvelele din Fata și bătrânul despre care spuneam că ne propun „un autor format, cu un scris extrem de sigur și de matur în articulațiile sale, trădând exersarea îndelungată, în secret, a uneltelor”. „Atitudinea e a observatorului realist - mai spuneam -, ațintind priviri scormonitoare asupra gesturilor celor mai mărunte, cu intenția de a fixa tipologii și situații caracteristice”. Adăugam că noul prozator mânuiește „o bună tehnică a dezvăluirilor succesive,lente, penetrante”. Să mi se ierte autocitarea copioasă dintr-un vechi articol de întâmpinare, reluat
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
jocurile textuale mai mult sau mai puțin gratuite, când poezia era (și) foarte mult joc și plăcere senină a scrisului inteligent. Iulian Tănase scrie acum un neo-suprarealism substanțial, mai înțelept, dincolo de paradoxul și oximoronul de suprafață, o poezie mai întunecată, scormonitoare, atent elaborată, matură în toate înțelesurile cuvântului. Saltul este semnificativ și chiar impresionant, semn că poetul a crescut mult în ultimul timp și că apropierea de Gellu Naum i-a fost realmente benefică. Paradoxal sau nu, Sora exactă este cea
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]