157 matches
-
în 1962, intră redactor la „Scrisul bănățean” (devenită în 1964 „Orizont”). Din 1971 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la „România literară”. Meloman și cinefil pasionat, iubitor și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost foarte apropiat de „grupul oniric”, animat de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, fără a fi considerat
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
cele deja existente, strecurându-se astfel și virușii distructivi. Hârtia de imprimantă (de regulă, cea care conține mici greșeli sau a doua copie a unei lucrări efectuate în două exemplare), benzile tușate ale acesteia (riboanele), celelalte „resturi” sunt accesibile noilor „scormonitori în gunoaie informatice”, cu scopul de a găsi „un colț de pâine” printre informațiile conținute de aceste materiale; e) scrutarea cu ușurință a sistemului. Deseori, din pură curiozitate, un coleg, un prieten, un copil venit în vizită la biroul părinților
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ceea ce întâlnește printre românii americani cade sub condeiul neiertător al prozatorului, care mizează pe fapte și chipuri reale și declară deschis: „Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur întâmplătoare”. De altfel, cei vexați îi vor intenta proces scormonitorului în viața intimă a celor întâlniți, procese evocate în Răstignit în America. Același tip de proză, de roman-vérité, îl practică și într-un ciclu în care intră Băieții de bani gata (1993), Fetele de bani gata (1994) și Noii băieți
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
admirat, Chandler atrage atenția asupra propriei identități culturale și propriului stil. Am insistat asupra acestor meditații ale autorului nu pentru că ele ar fi extrem de relevante pentru scrisul ca atare al lui Raymond Chandler, ci pentru că ne indică un anumit temperament scormonitor, niciodată mulțumit de rezultatul muncii sale. Într-o scrisoare din 1947, el recunoaște deschis această trăsătură: Una dintre particularitățile și problemele mele ca scriitor este că nu renunț la nimic. Nu pot trece cu vederea faptul că am avut un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”. Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul grecesc, au zămislit o Întreagă construcție filozofică având În centru „migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul În sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de Întreaga tradiție alexandrină și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale personalității și operei (de exemplu, cea dintre „veselul de afară” și „adumbritul, scormonitorul dinăuntru”) sau „tragica dilemă” dintre vocația metafizică (atrofiată) și cea poetică, dintre „formularea rece, prin creier, a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
ceva mai mult decât o simplă curiozitate. Ceva pozitiv! Își rectifică instantaneu comportamentul. Se lasă să alunece în jos și rămâne drept în picioare, în fața principelui. Își trage umerii și-și bombează pieptul. Nu are însă puterea să susțină privirea scormonitoare a bătrânilor ochi de viezure. Înclină ușor fruntea. — Soarta a făcut ca la Herculanaeum să se găsească atunci și Annaeus Seneca... — Retorul din Cordoba? — Da, încuviințează celălalt, venise să-și trateze reumatismul la izvoarele termale de acolo. Principele hâcâie ușurel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se termină jumătatea care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Și se pare că românii până aici citesc din Istorii fiindcă pe majoritatea „cititul îi adoarme” vorba unui celebru cioban miliardar de pe mioriticele meleaguri. Dar occidentalii sunt mari scormonitori și fiindcă ei adorm mai greu la citit au continuat ca să vadă ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos: „Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
grupul, pe la patruzeci de ani, grizonat și îmbrăcat elegant, dar fără armură, schimbă câteva cuvinte cu heraldul, apoi se îndreptă către el. — Salutare, Aulus Sebastianus! exclamă, întinzându-i palma deschisă, după obiceiul roman, și măsurându-l cu o privire iute, scormonitoare, ce nu lăsa să se piardă nimic din spontaneitatea zâmbetului său. Eu sunt Manlius Lutterius Alpinianus. înțelegând că în fața sa stătea nici mai mult nici mai puțin decât consilierul roman al regelui burgund, Sebastianus se simți din nou stăpân pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Întrebări, de exemplu, ar fi fost: „Ce zi este astăzi?” - stupidă, de altfel. Răspunsul ei mi-ar fi permis să-mi dau seama cît de mult a afecta-o prezența mea și mi-ar fi deschis portițe spre alte Întrebări scormonitoare. Ce mai tura-vura, În clipa de față era singura pe care o cunoșteam și mă Întreb cît de mult m-ar putea ajuta dacă mi-ar acorda sprijinul? Voiam, dacă era posibil, să scot de la ea tot ce știa despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am un sistem perfect întotdeauna dă greș. Dar în cele din urmă mi-am transformat cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși pe sprânceană, curve scormonitoare prin gunoi și bătrâni ologi. Doi polițiști s-au văzut obligați să potolească mica sfadă care s-a stârnit. — Ești al naibii de țâcnit, mi-a spus unul din ei cât se poate de convins. Dar nu m-am mai deranjat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum lumina scormonitoare, Ascunsă-n privire, adesea transpare...
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
Pot să-ți spun un lucru pe care l-a aflat deja Întregul imperiu. Cei Patru Cuceritori au fost uciși. Ali se opri, curios să vadă efectul acestei vești asupra rănitului. Căpitanul nu-și putut stăpâni tresărirea. Privirile lui deveniră scormonitoare. Era cu putință? Era doar un joc Înainte de a fi dus În sala de tortură? - Nu de o armată, pe care Primul Cuceritor ar fi văzut-o, În clarviziunea lui, cu ani Înainte. Ci de un om pe care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești. Se pare că acest Vlad preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a sesiza că voievodul are o acuitate a replicii pe care nu era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului. Dar acea apăsare avea partea ei de admirație. Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate, datorită unei frumoase nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ești mai prost și taci din gură!” „Prost e cin’ te-mbracă de dimineață, tâmpitule!” Pentru că ridicase vocea prea tare, Ectoraș căpătase și el o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă prind, spuse cu gura-n iarbă. Ajută-mă să nu vorbesc, Enrique. Vicente, ajută-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu politicieni aidoma celor de azi, cu poeți și prozatori asemănători celor de azi, obsedați de ideea morții ce va să vină sau fermecați de astrul nopții și inepuizabila iubire, cu preoți mângâietori de suflete, învățători luminători de minți necoapte, scormonitori în tainele științei, apărători ai unor cauze drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai bune, cu legiuiri populiste, eroi cu ,,Virtutea militară" strălucind pe piept și în manualele școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți (după
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud un hohot de râs
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oameni, căci aceste inimi mari prin realitatea lor, vor izbăvi, cândva, specia noastră de platitudine, de rutină și decădere, de stress și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze. Ar fi trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
măcar curioasă, în spate erau ei, foștii soldați ai Kakaniei, dedați cu muștrul nemțesc, cu "strajămeșteri", cu "mașinăgăveri", cu porecle exotice, cutare se ține fălos de parcă ar fi "grof Ladany", altul se crede atoateștiutor ca Tisza Pista, și privirea lor scormonitoare la întâlnirea a două civilizații. Mai apoi, după șapte decenii, observația moșului pe bancă, la uliță, răsturnând totul cu privirea lui pragmatică, rece și exactă: armata aceea de cuceritori era jalnică, ruptă, cu dotări precare, cu bocanci asemenea, totul mult
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]