184 matches
-
Mediterana. Marea Nordului și Atlanticul, compatibilități profunde, tipare de civilizație germanică și suedeză active, perenitatea unor modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și s-ar strânge în continuare de-a valma în mintea mea, atât de apăsător încât s-ar pu tea să-mi explodeze capul și să mi se împrăștie creierul, cu gânduri cu tot, pe pereții ăștia necunoscuți și destul de scorojiți dintr-o sală de clasă străină a unui liceu pe care nu-l știam până acum. Dar ăsta e un nonsens, e prea mult, trebuie să mă liniștesc. Și să scriu ceva. Era sfârșitul unei vacanțe de vară banale, lipsite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi să merg cu el la mare de 1 Mai și să îmi scriu romanul. în ziua când a plecat tata, după ore m-am dus în parcul din apropierea școlii. Mă simțeam încă slăbită. M-am așezat pe o bancă scorojită de la zăpada și ploile din ultima vreme. Câteva raze palide încercau să spargă norii joși și întunecați. Nici unul dintre ei nu avea formă și culoare de inorog. Parcul era pustiu. Am închis ochii, ascultând zumzetul tăcerii. Nu mă simțeam bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
crengi și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici de tot care au Început sé creascé dedesubt. Cred cé Dumnezeu va trebui sé-și facé alté scaré că sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care l-aș fi plătit eu. La cel mult un sfert de oră după ce va intra pe ușa apartamentului, frate-miu va constata toate deficiențele și defecțiunile existente. Plus nenorocirile din frigiderul meu în care se mai află o bucată scorojită de cașcaval, niscaiva salam, două roșii zbârcite, un sfert de pachet de unt oarecum râncezel și o jumătate de borcan de dulceață al cărui conținut s-a pietrificat. Cutia de lapte uitată pe masă, cam de alaltăieri, o va arunca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a venit rău, muncea la solar, nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița de sus, o hală cu tavanul scorojit de umezeală, dar fără mocirlă și șobolani, și cu o fereastră prin care pătrundea oleacă de lumină și de aer. Printre deținuți am remarcat un tânăr cu o privire isteață, chiar dacă mohorâtă. Am cerut să vorbesc cu el, și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În plus Îi lua din timpul de somn, astfel că, Într-o zi, la amiază, adormi adânc la umbra unui copac de paulownia. Stătea rezemat de trunchi, cu capul căzut pe-un umăr și brațele Încrucișate pe piept. Pe pământul scorojit de căldură, nu se mișca decât un alai de furnici. Doi samurai tineri, care nu-l Înghițeau, trecură pe lîngă el, cu lăncile de antrenament pe umeri. Ia te uită. Maimuțoiul. — Bine le mai doarme, nu? Un puturos bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în "cea mai nereușită restaurare din istorie." Nu există îndoială că femeia, o octogenara din orașul spaniol Borja, a încercat să ajute atunci când a observat că fata lui Iisus, pictată pe peretele unei mici biserici locale, a început să se scorojească. Bătrână a decis să-și încerce veleitățile artistice și să " împrospăteze" pictură. Din păcate pentru ea - și pentru Elías García Martínez, pictorul din secolul XIX care a pictat frescă - calitățile ei de artista nu au ajutat-o să facă o
O frescă cu Iisus, distrusă de o bătrână bine intenţionată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65951_a_67276]
-
periferie. Vechiul Bagdad, odinioară cele cinci-șase cinematografe de pe Weiser unde rulau numai premiere, se întinde acum între două terenuri virane, dalele în stil arab au fost scoase, iar marchiza, care ultima oară făcea reclamă unor perechi filme de porno, se scorojește și ruginește, au mai rămas pe ea literele JUTOR și, dedesubt, SALV - rămășițe haotice ale unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua închisă la culoare, cu șușoteli, chicote și mâini înlănțuite, țin tot de
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la ușa brutăriei și cere adăpost. Tournier, care a scris
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
interviu cu Mihai Răzvan Ungureanu, că vorbește despre ce a spus cel anterior menționat și nu vorbește despre Papă pentru că alegerile de la Vatican sunt un subiect plictisitor. El a subliniat că tema alegerii Papei este atât de plictisitor încât "se scorojesc pereții". Mircea Badea a spus că Mihai Răzvan Ungureanu este Cirque du Soleil pe lângă Papa, care este genericul de la Național TV. În plus, a repetat că dacă telespectatorii vor ca el să vorbească despre alegerile de la Vatican vor trebui să
Mircea Badea despre interviul cu MRU și alegerea Papei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79905_a_81230]
-
Mihai Răzvan Ungureanu este Cirque du Soleil pe lângă Papa, care este genericul de la Național TV. În plus, a repetat că dacă telespectatorii vor ca el să vorbească despre alegerile de la Vatican vor trebui să-și vopsească ulterior pereții, pentru că se scorojesc. El s-a amuzat și de modul obsesiv în care a fost repetat că Francisc I este iezuit, adică membru al societății lui Iisus, dar și de uimirea că noul Papă nu este din Europa.
Mircea Badea despre interviul cu MRU și alegerea Papei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79905_a_81230]
-
au tot forfecat o piele demodată probabil ca să nu se vadă petecul cu pricína, apoi m-au încredințat, se pare, unei calfe cu mult mai puțin îndemânatice, - îmi dau seama acum, judecând discutabila estetică a cusăturii. Pe semne, atunci când se scorojește rama, are și pânza voie să se destrame. M-am trezit însă și cu un fel de țevi altoite în vreo trei locuri și tot atâtea pungi pentru lichide aurii și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine. în acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării. întrupare
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
biciuitor al dezastrului, veniți și vă bucurați și voi alături de mine De fapt scriu o simplă moțiune în fața bășicii sparte a eternității 31 dec. 2008 Noi, oamenii, mai rezistîm Pe banca mea de lemn din grădina plină de pomi se scorojește lacul de anul trecut de multă nefolosire și masa de ping-pong se curbează câte puțin după fiecare ploaie care o spală Frunzele pomilor și ale viței de vie se pătează în alb și galben de fel de fel de boli
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte pustie, totul, totul, de-a valma. Cît mister în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
religioasă la mănăstirea Putna, unde se întâmplă episodul scandalos al contopirii bolnavei cu icoana lui Hristos. Se lipește de ea, într-un gest de "senzualitate extremă", într-o "clipă de iubire miraculoasă" și icoana însăși parcă învie, iar apoi se scorojește ca și cum ar fi fost arsă (p. 91-96). Preotul de la Putna îi traduce lui Viorel Untaru astfel întâmplarea: "Prietena dumneavoastră a făcut dragoste cu Mântuitorul. Sunt sigur că așa s-a întâmplat tocmai fiindcă până acum nu am crezut în așa ceva
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
face într-un mod pueril, efectul alunecând masiv din grav în comic exasperant. (Ciprian Ban) * Remarcabilă tensiunea mărturisirilor brutale, patetice, pline de cruzime și totuși vagi: Pentru câțiva arginți/ mi-am trădat tinerețea./ Visele le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
uzura organismului reprezintă un impas grav al condiției d-sale psihofizice, însă autorul are tactul de a nu-i opune un spectru al considerației abstracte, ci imaginea unei dematerializări relative, id est un proces al materiei puse în chestiune: Se scorojește, tencuiala de pe oasele mele/ cum de pe pereții/ unei case nelocuite.// Ce zugravi/ vor putea să așeze/ la loc/ huma?/ Umblu prin lume/ ca o mînăstire/ fără călugări.// Doar viermii/ îi simt/ în ghete, la vîrful/ degetelor.// Dar,/ mai am cîțiva
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
o cîrciumă de pe șoseaua Măgurele. Pe de altă parte, cinematograful îi oferă spectacolul senzațional, singurul în stare să facă să vibreze coarda anchilozată a sensibilității mahalagiului proletar." Vorbe grele, în prag de război? Credeți? Alteori, picturi din spatele replicii, delicate, ușor scorojite de timp, despre tot ce-i ajută scenei să fie scenă: "decorul ideal va fi acela care va stabili caracterul simbolic al atmosferei și va răuși să stimuleze imaginația spectatorului, inspirându-i sentimentele ori sentimentul generator al piesei. Așadar și
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi/ a doua oară era în grădină acasă/ în aceeași zi a săptămînii și în aceeași lună/ dar în alt an/ cineva îl striga pe numele mic stai/ liniștit lasă
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
bărbatul cu dioptriile cât fundul de borcan. Pe măsură ce mergi, se ivește mahalaua plină de gunoi, graffiti și copii desculți. Pe un maidan ce odinioară părea a fi fost o locuință și-a făcut apariția o vegetație luxuriantă. Doar un zid scorojit din cărămidă mai stă drept mărturie a acelei case. Lângă zid, două fetițe se amuză copios sărind pe o saltea. Nu par a avea mai mult de zece ani. Umblă desculțe, sunt murdare pe mâini și pe față, iar părul
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]