1,649 matches
-
Traian: Țeapă. Încep eu. Hăhăhă. Elena: Hihihi. Traian pune două cărți jos și își împarte alte două din teancul rămas neîmpărțit. Se uită la ele, una nu-i convine, o pune la loc în teanc, pe undeva pe la mijlocul lui, apoi scotocește în el și-și ia una mai mișto. Elena se foiește neliniștită, fiindcă e rândul ei și nu știe ce să facă. Îi arată din nou cărțile lui Traian, el alege trei, le pune jos și îi împarte trei cărți
Dezvăluire șoc despre guvernarea Boc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19982_a_21307]
-
treaba, a fost răsplătit cu o masă caldă și 50 000 de lei. Spre seară, V.H. a consumat băuturi alcoolice într-un bar, după care s-a întors la locuința celei la care a muncit pentru a sustrage bunuri. În timp ce scotocea prin casă, el a fost surprins de către L.C. Inculpatul s-a năpustit asupra ei și a lovit-o de mai multe ori în cap, cu toporul. acte normative l Hotărârea nr. 74 pentru stabilirea nivelului subvenționării primelor de asigurare acordate
Agenda2003-8-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280725_a_282054]
-
către casă. Pe drum, într-o zonă foarte slab iluminată, S.B. s-a năpustit asupra colegului de pahar, l-a lovit de mai multe ori în zona feței, iar când acesta a căzut năucit la pământ, a început să-i scotocească prin buzunare, luându-i 250 000 de lei. Cu banii sustrași, inculpatul s-a dus din nou într-un bar și și-a cumpărat 50 ml de pălincă și un pachet de țigări. Victima a avut nevoie pentru vindecare de
Agenda2003-9-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280751_a_282080]
-
fie pe cei din localitatea Poienari, rămași permanent în vizorul autorului, fie pe cei de la oraș, prezenți în angrenajul epic, prestabilit de romancier. Legătura strânsă dintre bunic și nepot rămâne cea mai realizată epic în romanul lui Nicolae Pârvulescu. Sunt scotocite toate ungherele relațiilor directe și indirecte, de la ascultarea divină, până la pierderea distanțelor efective, rămânând doar afecțiunea, cuibărită în amintiri, reverberatoare și regeneratoare. Silviu are o soră, căreia profesional i se stabilește... destinul, devenind medic. În suita "amintirilor din copilărie", circulă
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
a unuia dintre cei patru soldați care îl opriseră. Un lăncier făcu patru pași (numără Tobit) până lângă un copac de la marginea drumului și curând printre picioarele lui răscrăcărate Tobit putu vedea o băltoacă spumoasă și galbenă. Ceilalți trei îi scotoceau încă printre lucruri și păreau mirați, mirați și scârbiți, dacă vreți, de cât de puțin avut era acest călător pe care îl jefuiau.” (Ștefan Agopian, Tobit.) „Înainte să se construiască blocul de vizavi și totul să devină ecranat și irespirabil
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
le cunoști. Și care nu se așteptau nicicum la asta. Știu că sună patetic, dar ceea ce simți este indescriptibil. E pe bază de furnicături în stomac...”. V-am făcut să zâmbiți într-o zi friguroasă, nu-i așa? Și tocmai scotociți prin memorie după amintirea unor furnicături în stomac ca cele despre care povestește omul nostru mai sus, nu? Am scotocit și eu, evident, și mi-am adus aminte de un moment. Nu vi-l povestesc, că e prea lung, ci
Moș Crăciun pentru un elev, un profesor, un medic și un bolnav by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20742_a_22067]
-
pe bază de furnicături în stomac...”. V-am făcut să zâmbiți într-o zi friguroasă, nu-i așa? Și tocmai scotociți prin memorie după amintirea unor furnicături în stomac ca cele despre care povestește omul nostru mai sus, nu? Am scotocit și eu, evident, și mi-am adus aminte de un moment. Nu vi-l povestesc, că e prea lung, ci vă invit să citiți acest text până la final, unde e punctat chiar momentul cu pricina. Vă aștept cu poveștile voastre
Moș Crăciun pentru un elev, un profesor, un medic și un bolnav by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20742_a_22067]
-
-i cer lui, din buzunar (da, are obiceiul prost de a-i purta vărsați, în buzunar, și numai convingerea fermă că blogul nu e citit de hoți din buzunare m-a făcut să spun acest lucru! ) decât să mă mai scotocesc eu prin poșetă, după portofel. Cu toate astea, dacă tot s-a întâmplat să particip la povestea care se cheamă Școala de bani, m-am hotărât să aflu mai multe și să mă conving pe pielea mea că mai multe
La ce bun atâtea conturi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20913_a_22238]
-
nouă ani, Doru, zece. frații se împăcau de minune.Își programară să meargă la colindă la rude, să împodobească bradul doar ei doi, să facă părinților acest cadou, că nu aveau ei bani de cadou. Felicia , în una din zile scotoci în dulap și găsi un pachet bine învelit, nu a vrut să rupă ambalajul să nu cunoască mama, dar trase concluzia: acolo sunt cadourile noastre. - Dorule, mama a cumpărat deja cadourile, noi ce cadou dăm părinților? - Păi ce crezi tu
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
au cerut scuze, dar ne-au adus la cunoștință că au ordin de percheziție. - Sorin: - Dar, ce au căutat, mamă ? Pentru D-zeu, eu nu înțeleg nimic ! Ce a făcut tata ? - Mama: ( m-ai departe, urmărindu-și gândurile ) După ce au scotocit toată casa(du-te să vezi și dormitorul ), s-au urcat în pod.L-au luat și pe tata cu ei.Pe mine nu m- au lăsat să urc .Eram înnebunită aici jos. Nu înțelegeam ce vor, ce caută ! Și
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
are drept cadru de desfășurare podul unei case, plin de lăzi, pachete, valize, cufere. Are două personaje: Clopoțel și Mihăescu (Mirăescu). “Podul casei care e o arhivă a vieții de odinioară ascunsă între niște pereți de scândură”, - după cum constată Clopoțel, scotocind prin lăzi și acareturi aruncate aici. De la fosta proprietară, Clopoțel a moștenit “o lume vie, un tărâm de poveste”. Clopoțel vrea să descifreze tainele legate de lucrurile din pod, să reînvie acea lume de altădată și pe viețuitorii ei. Mirăescu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ales atunci când nemulțumirile o tulburau peste măsură, diazepamul prescris de medic și își strecură o folie neîncepută de pastile în buzunar. Apoi, se îndreptă spre bucătărie, unde, direct pe mușamaua care acoperea masa, zdrobi apăsând cu lama unui cuțit, pastilele. Scotocind într-un alt sertar, dădu peste un tub de vitamine gol, pe care, după ce adună în el cu grijă, pulberea de diazepam și-l strecură în buzunarul pantalonilor. Și, la fel cum intrase, se retrase în vârful picioarelor părăsind apartamentul
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
din lemn de mahon din camera sa, întrebându-se care ar fi cea mai potrivită costumație pentru aventura ce tocmai o aștepta. Se ridică din pat cu mișcări domoale de felină la pândă și postându-se în fața dulapului, începu să scotocească cu mâinile agitate printre mulțimea de haine agățate pe umerașele ce se aflau acolo. Viu colorate, apretate și călcate de mama sa, grijulie ca fiica ei să găsească pregătit tot ce-i trebuie pentru orice moft tineresc, acestea se găseau
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
eu voi adormicu seringă dumneavoastră prin sânge,lunatic cum suntși al nimănui,stârv răstignitși putred de ani...Sunteți frumoasă, doamna,ca Tamara mea,... XXV. PĂMÂNTEAN, NELUMESC..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015. Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
în paharul cu ani Ca te-adun, nefiind, dintre flori de castani Și te pierd prin ninsori, blândă mea. Nelumesc și flamand, pământean te iubesc Ca un strugure-n vii, ca un rege la geam ... Citește mai mult Te iubesc scotocind în amurg de cetățiPrin creneluri subțiri, desenându-te finPe o stradă de rând, sub o umbră de pin:Te iubesc princiar, doamna mea.Zvârcolit te iubesc, te respir fumegândCând îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea țaȚe iubesc în genunchi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mi-a spus-o un librar reverențios, când am cumpărat, în Anglia, prima carte, “Wuthering Heights” de Emily Bronte. Când am ajuns peste Atlantic am întâlnit o doamnă, o persoană împătimită cititului, care deși nu sosise de mult timp aici, scotocise aproape toate rafturile de cărți românești și franțuzești ale bibliotecilor din metropolă. “Am pierdut multe de-a lungul vremurilor, dar biblioteca de la tatăl meu, care a rămas intactă când noi am fost evacuați forțat din casă, primind domiciliu obligatoriu, a
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
porni către casele copiilor, în timp ce ninsoarea cădea din ce în ce mai bogată. În casa moșului, la căldură, gheața în care fusese prins monstrul cu ochi de cărbune prinse a se topi. Nu dură mult până când arătarea se trezi la viață și prinse a scotoci prin lucrurile lui Moș Crăciun. Mâncă la început toată turta dulce de pe masă și bău tot laptele, după care începu să ronțăie podoabele de pe brad. Când termină și cu acestea, trecu la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
erau de găsit. Și atunci, vrînd parcă să suplinească lacuna informațională a autoarei, Cornel Ilie s-a apucat să întocmească galeria mortuară a răposaților români. E greu de spus cît timp i-a luat strîngerea informației și cîte arhive a scotocit pentru a scrie un volum atît de straniu. Rezultatul muncii sale confirmă impresiile așternute mai sus. E ca și cum te-ai plimba pe culoarul unui muzeu contemplînd fresca deceselor celebre. Vreți să știți cum au murit și cum au fost înmormîntați
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
furată oare pi este cumva cheia? câteodată sunt aproape convins dar niciodată mai mult ca în seara aceea mă plimb fetele astea două așa plinuțe una cu un cojocel roz cealaltă râzând tare și eu așa adormit auzeam fioros mă scotoceam prin buzunare dă doamne să găsesc o țigare una măcar bine să-mi fie lene să-mi fie parcă și kant se plimba la oră fixă apoi prin fața mea trec fetele astea două aș vrea să am un înger grăsuț
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
i-a luat ultimii bani din geantă lăsând-o fără mâncare la fabrică. În rest, o palmă nu i-a mai dat, deși până să se mute la casa ei aproape că nu era zi în care să nu-i scotocească în geantă, și dacă nu găsea cât îi trebuia, Ciocioana făcea pe dracu-n patru să-i facă rost. Boacăna asta din urmă, însă, parcă pusese capac la toate: - Ce-ți lipsește fă, nenorocito, cu băiatu ăsta! Că-ți aduce
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
și autoreconstituiri cu o logică aparte, care solicită înțelegerea, poate chiar și o doză de solidaritate și fraternizare. Încercarea de a pricepe dedesubturile presupune să înaintezi temerar pe o muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae Breban intervine precaut, aproape didacticist, în derularea epică, repetă avertismentele către cititor legate de virusul ce se poate împrăștia
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
dispoziția doamnelor. Când îmi vine mie rândul mă întreabă ce caut în Germania. Spun că am de dat concerte. Ca prin farmesc cerbera se luminează la față, declarându-mi că “ich bin auch Pianistin”. Și cu mare solicitudine renunță la scotocit. De altfel toți sunt cu multă bunăvoință față de artiștii călători. După ce trecem granița, o doamnă mai în vârstă, care se afla în compartimentul meu, îmi declară râzând că toate acele și agrafele ce le are în pălărie sunt cu briliante
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
continuau mersul cel lung în istorie. Paulică l-a aplaudat. Ca la o sosire un atlet ultraextenuat... Am vrut să facem și noi, dar am renunțat, Paulică nu suporta să-l imităm. A stat ceva, s-a gândit... Apoi a scotocit pe sub masa lui și a scos o carte pe care a răsfoit-o. A ales ce trebuia, și a început fără a anunța mimic rar, privindu-ne: "Și această copilă înconjurată de centurioni era (la douăzeci de ani, preciză el
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
păreau uneori cam greoi. A doua, că formația mea nu era germană - cum erau ei toți, niște germaniști - ci franceză. Singurul de care eram oarecum apropiat era dramaturgul I.D. Sârbu, francofil și el, dar care, cu mandibulele lui de miner scotocind adâncurile, mă intimida, cum am mai spus... El putea fi și feroce, ca orice bucureștean păstram însă o distanță între noi. Fiind atât de agresiv, instinctul îmi șoptea să am grijă... Eram prieten cu Irinel Liciu, marea noastră balerină. O
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
mult, găseam acolo tot ce vroiai și ce nu vroiai, de la hamuri de cai, pe care nu le mai folosea nimeni, pentru că nu mai aveam nici cai, nici șaretă, la samovare, șaluri vechi și pantofi de epocă. Îmi plăcea să scotocesc peste tot și să stau între lucrurile alea care aveau povești, povești pe care nimeni nu mi le spunea, de frică să nu ne dăm de gol la școală și să avem probleme. Erau însă lucruri care-și cereau istoriile
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]