982 matches
-
bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
camera "părinților" am depozitat cadourile și, pentru a le feri de privirile prea curioase, am încuiat ușa, spre părerea de rău a Anei. Cu problemele rezolvate la Bușteni, ne-am întors la București. Tot drumul mă frământa întâlnirea cu Argatu, scrâșnind din dinți la amintirea discuției cu el, la scenele din tinerețe... Polițistul Argatu, "Revoluționarul" Argatu, deputatul Argatu , doctorul în științe juridice Argatu, marele proprietar Argatu... Pentru ce l-am mai omorât pe Ceaușescu? Pentru ce au murit atâția oameni, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
partidelor istorice, acum menit să facă istorie alături de "realizărilii" nicolaesciene. Ruperea de context creează nu numai un defazaj hilar, cu scene patriotice, de gen, în stilul Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș, cu cuvinte memorabile, cu un Carol Nicolaescu care scrâșnește din dinți la fiecare replică și cu patrioți de operetă turnați în decor ca în carele alegorice ale ședințelor de partid sau vizitelor de lucru, dar subliniază și impostura grosolană, alibiul dinastic conferindu-i lui Carol Nicolaescu ceea ce-i lipsea
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
regal Cu umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns Trei sute de ore cu dorul nestins, Aici, ca și-n moarte să-mi bată ursuz Al dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și nave plutească pe Neva, în jos... 1940. Martie
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin anii '80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
zi fără cărți. "Nino č chi si possa gloriare altro che nelle fadighe." începe o sălbatecă dezlegare a enigmelor. Cu un an în urmă și încă o jumătate am fost aici. Zăpada nu scîrțîia sub pantofi, nu exista zăpadă, nu scrîșnea sub pași. Alte culori ale apropierii și vîntului; era încă devreme în an, în viața noastră. Rîndunelele erau mari. La început sosite la termen, mici, roze, respirînd în văzduh șopteau povești în jurul patului tău. Pozele lor, cele ale părinților, comicsurile
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a mai adăugat o sticluță de cerneală albastră marca Günther Wagner, prin care, spontan, se
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
practica, cuvânt derivând din grecescul praxis, care a devenit cu timpul cheia civilizației moderne europene, apare pentru întâia oară scris la Neculce, dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
bătăi oarbe, ziua și noaptea. Exceptând ce punem noi în ele, iluziile, convențiile, împărțirea noastră arbitrară. Am fost și la Greenwich. Am pus mâna aici pe meridianul de bază, începând cu navigatorii la care toată lumea se referă. Big-Benul se pregătește scrâșnind să anunțe orele promise, pe când lumea privește încordată cadranul imens în ziua aceasta de vară, în care și regii, toți regii și reginele Angliei și-au topit în văzduh coroanele. Și Big-Benul iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
să intre în casă sau ca și cum avea dreptul să ceară să fie primit. Charlot puse lanțul și deschise ușa numai câțiva centimetri. În întunericul de afară, singurul lucru pe care-l putea distinge era linia luminoasă a unui guler. Pietrișul scrâșni sub greutatea unui picior și el simți cum ușa se proptește în lanț sub presiunea exercitată din exterior. — Cine e? întrebă Charlot. —Jean-Louis Chavel, răspunse străinul cu un glas care lui Charlot îi sună inexplicabil de cunoscut. Partea a III-atc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scurs cei mai frumoși ani ca apa în nisip, că nu mai vrei să ratezi și că te gândești la viitorul fetiței tale. Tema, gravă și grea, mă preocupă zilnic în ultimele luni. și anii mei frumoși s-au topit scrâșnind printre dinți și mă tem că se vor duce și următorii 20. Am ceva mai puțini, 34. Din ’96 încoace am trăit dintr-un moment crucial în altul. Fiecare speranță a fost urmată de crunte dezamăgiri și, după fiecare rău
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de galapagos organizează o mică petrecere în cinstea ta, greierii-de-modă-veche își folosesc dibaci instrumentele prin stuf, pe mal sunt aranjate, cu câte un număr în dreptul lor, toate carapacele, tu dansezi cu fiecare broască țestoasă în parte, sacra-mamă a broaștelor țestoase scrâșnește din dinți de bucurie, tunetele de la miazănoapte anunță ploi care vor face ținuturile să rodească. nouă deasupra: broaștele țestoase de galapagos, atât de dragi ție, își iau un emoționant rămas bun de la tine, pupi fiecare broască țestoasă pe ambii obraji
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu din stație scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te aud orașul e acoperit de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama, Costăchel începuse chiar să se înfurie pe cei de la liceu, care hotărâseră să-i aducă la ascultare pe săteni, lipsindu-i de sămănța de porumb. „Ia te uită dom’le
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nou spre ea și o strânge cu disperare în brațe în timp ce o întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți de durere. Din căzătură, el se alesese cu zgârieturi pe față, pe mâni, dar de nesuportat era durerea pricinuită de oasele frânte ale piciorului. Transportat de urgență la spital, primi îngrijirile necesare. Timp de două săptămâni conduse șantierul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau la locul lor. Răsuflă ușurat, înjurându-l totuși apăsat pe Petrică. Stinse lumina. Închise ușa la loc și, pe lângă dispozitivul de siguranță anterior, adăugă și un lacăt elvețian din oțel, scrâșnind: "Poftim, Petrică, tată! Mai dășchide-l și p-ăsta, na! Fi-ți-ar pielea ta jurată! Te dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți, dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără ocolișuri, nu-mi place să fiu băgat în oala celor care te-ar viola. Zău așa... Sima se sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat: Pe nevasta mea, mă? Ferească sfântul să aud eu una ca asta... Vezi că mai ai nevoie de cap - îl sfătui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu atât poți obține mai mult și mi se pare logic. Am câștigat foarte bine și mă gândeam că îmi voi cumpăra în șfârșit sănătatea. Am stat vreo opt luni în care zilnic mă plângeam de dureri și rău, dar scrâșneam din dinți și mergeam înainte. Doar opt luni am rezistat și m-am întors acasă cu destui bani și mi-am reluat cursa în maratonul căutării sănătății mele. Am crezut că poți cumpăra orice cu bani. Ajunsă în Rom=nia
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]