239 matches
-
fugă, aterizam de îndată la nucul uriaș din grădină, unde tăticul făcuse un scrânciob din lanț cu scăunel din scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci. Dar el a spus, însă nimeni nu a auzit... Uite-așa, ajunsă în scrânciob, în timpul amiezii, în mijlocul verii, sora în spatele meu, fratele în față, îmi făceau vânt din ce în ce mai tare, iar eu mă bucuram și râdeam
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci. Dar el a spus, însă nimeni nu a auzit... Uite-așa, ajunsă în scrânciob, în timpul amiezii, în mijlocul verii, sora în spatele meu, fratele în față, îmi făceau vânt din ce în ce mai tare, iar eu mă bucuram și râdeam. Bucurie mare, draga mea idee, dar să vezi minune, când au început să-mi crească aripi și m-am
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Autorului OAMENI ȘI CAI. POVEȘTI TRISTE PE FUNDAL DE OMĂT. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ -amintire uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
la ... locale! Hârșiți în rele, hărăziți sau predispuși încăierărilor de orice fel, fideli coteriilor și alianțelor chiar „contra naturii” suntem o populație îmbogățită din două surse: din luat-uri și din dat-uri. Avem „dat-uri”, nu glumă! Datul în scrânciob, în bărci, în vileag, din coate, în petic, cu gura, la gioale, cu gioarsa, „tunuri” etc. sunt varii circumstanțieri pe care le folosim pe o plajă diversificată care apropie ținte, focalizează inamici, sapă și trasează imaginare tranșee, utilizează accesorii verbale
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
față... locuia puțin mai la vale de casa bunicilor mei... Avea în curte un cais mare, care făcea niște caise roșiatice, mari cât palma (nicăieri n-am văzut caise așa mari), iar de o creangă a caisului sta atârnat un scrânciob(acolo am auzit pentru prima data că leagănul e un scrânciob și am încercat să-mi explic cuvântul... explicația a fost: scranciob vine de la scâncet, pentru ca atunci când un bebeluș scâncește, trebuie sa-l legeni ca să se liniștească)... Azi mi-e
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
în curte un cais mare, care făcea niște caise roșiatice, mari cât palma (nicăieri n-am văzut caise așa mari), iar de o creangă a caisului sta atârnat un scrânciob(acolo am auzit pentru prima data că leagănul e un scrânciob și am încercat să-mi explic cuvântul... explicația a fost: scranciob vine de la scâncet, pentru ca atunci când un bebeluș scâncește, trebuie sa-l legeni ca să se liniștească)... Azi mi-e foarte dor de locul ăla și îmi pare rău că nu
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
anchilozat în neputință imitând un topor înfipt adânc într-un salcâm uscat de timp. Nimic nu-i nou și-ntâmplător gândi bătrânul. - Ah soarta! Soartă, te-am avut odată-n mână! Aerul chilerului căpăta greutate. Tavanul se balansa ca un scrânciob în bătaia vântului răscolind cerul. Pereții se descătușară măcinându-se. Soba se transformase într-un imens cub de gheață. Telefonul suna într-una. - Alo! Alo ?! Când veniți? strigă bătrânul cu putere! - Să veniți degrabă că nu știu cât m-o mai îndura
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
un cal... Pe Râușor era o potriveală de nepotriviri... Niță fiind școlit cu neștiință de auz nu știa ce e sărbătoarea, dar se îmbrăca curat fiindcă îi vedea pe alții. Când nu mergea la gater el se se urca la scrânciob să-mpingă niște grinzi cu lanțuri. Tinerii își roteau buna voie sub stropii de sudoare ai celor ce trudeau deasupra lor... Și ce putea fi în gândul voinicului mut când el zărea prin nădușeală picior de fată cu poalele-n
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
a auzit gândul. - Mai ai de trăit. - Mai am, mai am. I-am răspuns, neobservând că firul de iarbă îmi crescuse peste cap, iar prietenul meu, Mihai, confundandu-mă cu o cărticica, m-a luat și, urcandu-se într-un scrânciob, m-a așezat sub fund să nu-l taie sfoară. - Uta, uta... - Cu căruță, îl îngânam. - Si Lenuța! - mă completă firul de iarbă. Săturandu-mă de acest joc, mi-am lăsat gândul în scrânciob, iar eu mi-am adunat paginile, devenind
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
a luat și, urcandu-se într-un scrânciob, m-a așezat sub fund să nu-l taie sfoară. - Uta, uta... - Cu căruță, îl îngânam. - Si Lenuța! - mă completă firul de iarbă. Săturandu-mă de acest joc, mi-am lăsat gândul în scrânciob, iar eu mi-am adunat paginile, devenind o cărticica ce- mi poartă numele primit în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Se făcuse toamnă și firul de iarbă fusese rupt de un elev și așezat între coperțile acestui volumaș „Cărticica
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat de când se monta la Turtoi aproape de Paște scrânciobul de-l învârtea cu calul și dădeai un ou pe tură. - Poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu o față-ntristată, Fiindcă le curăț, doar eu. Poarta - o mică portiță, Balta - cu multe răchiți, Nucul - cununa de viță, Râs de copii fericiți!. În scrânciob, făcut de TĂTUCA, O zi întreagă ne jucam. Aveam de furcă, cu MĂMUCA, La lucru când n-o ajutam!. Și trotinete ne-a făcut, Cu roți din lemn de fag Și câte mingi el ne-a cusut, Zâmbindu-ne cu
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc bani și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat, de când se monta aproape de Paște scrânciobul la Turtoi, de-l învârteau cu calul și dădeai un ou pe tură, sau un leu. - Tu-ți ceara mătii, poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred, că o găsesc pe mă-ta moartă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc bani și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat, de când se monta aproape de Paște scrânciobul la Turtoi, de-l învârteau cu calul și dădeai un ou pe tură, sau un leu. - Tu-ți ceara mătii, poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred, că o găsesc pe mă-ta moartă
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
în dreptul fiecărei curți de gospodar din pietre de râu, nu le era permis să iasă în stradă. Stătea ore în șir cățărată pe gard și privea la copii ce jucau țurca, șotron ori alte jocuri copilărești. Le încropise Timotei un scrânciob din două bucăți de lemn și o scândură pusă pe o bară între doi pari. Amintirile o purtau în lumea îndepărtată a copilăriei. Ar fi vrut să rămână acolo, în timpul acela îndepărtat, fără griji și suferințe cu ierni trienite și
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape fumurii, trecând prin nori Spre casă sufletului meu, atins, plăpând De un miracol prins în zori, de subsuori Și legănat într- un scrânciob, în vie De ieri, de azi, de mâine, răscolind ninsori, Mi- e astăzi dor de -obrazu- ți de hârtie Și de privirea albă a petalelor cu care mă- nfiori. Voi mângâia în filele fierbinți, de carte, Sub fiecare titlu, gândul
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburata, privirea de-acum, Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundat De ploile reci, scuturând zarzăru-n drum, Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat. Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind, Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară, Mă plimb pe aleile parcului, astăzi, sordid, Teiul mirat m- așteaptă, parfumul lui mă-nfioară. Nu-i chiar nimic de spus, nu mai e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
gest tandru, firesc,Ochii- ți triști în care marea se-ascunde,Cât de adânc, de direct mă privesc...Ai ales: învolburata, privirea de-acum,Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundatDe ploile reci, scuturând zarzăru-n drum,Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat.Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind,Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară,Mă plimb pe aleile parcului, astăzi, sordid,Teiul mirat m- așteaptă, parfumul lui mă-nfioară.Nu-i chiar nimic de spus, nu mai e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fuga pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpăstiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibra de elocvență pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toată copilăria. Iar el mă
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
cu lanțuri groase de una din grinzile magaziei de lemne. Scrâșnetul ritmic al lanțului frecat de lemn, făcea să se ridice părul în cap oricui îl auzea. Bunicul își promise să-l ungă din abundență cu untură de porc, după ce scrânciobul va intra în repaos. Se gândi să atragă atenția copiilor cu altceva, ca să-și poată face el treaba, așa că dădu drumul caprelor din târlă, care aveau fiecare câte doi iezișori. Într-o clipă strigătele copiilor se amestecară cu ale iezilor
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc bani și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat de când se monta aproape de Paște scrânciobul la Turtoi de-l învârteau cu calul și dădeai un ou pe tură sau un leu. - Tu-ți ceara mătii, poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
pe stâlpii de electricitate. Sigur, știa și ea ca toți ceilalți; resursele țării trebuiau drămuite. Sub pașii lenți, tot mai lenți, umbrele plopilor alunecau dintr-o parte într-alta, ca și cum o furtună i-ar fi legănat cu putere într-un scrânciob nevăzut. Ajunsese la capătul aleii și mai avea de urcat cam o sută de metri până la blocul prietenei și apoi de urcat câteva etaje. Dar se simțea atât de vlăguită, încât îi părea că, dintr-o clipă în alta, urma
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
trec, bodogănind în șoapte, Și-apoi ale lumii visuri toate Le seamănă-n bolți dumnezeiește. Cerul, pregătit de-nmormântare, Sufletu-mi așteaptă ne-ncetat, Însă el, ca un copil ciudat, Că-l râvnește dânsul habar n-are Și se dă în scrânciob deșucheat, Și mă crede-apus, nevoie mare. Lied depravat Priviți, cerșește clipa un veac - să mai prospere, Un veac o clipă cere din timpul corigent, Noi transportăm neantul prin magazii lejere Și vindem aer pentru bătrânul continent. Aprindem felinare să ne
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Articolele Autorului cândva în anii frumoși ca o copilărie a divinității o pasăre măiastră sorbea noapte de noapte ca dintr-o mină de dor clipocindă lumina în care luna-și limpezea vălul îndrăgostite de ochii lumii nestematele adâncului urcau în scrânciob de ciutură să-i răcorească cerului fruntea plină de gânduri s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o apă în care sufletul se îmbăiază ori de câte ori se întoarce
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
exprimat dramatismul, boala, speranța deșartă, moartea protagonistei fiind realizată foarte original. În celebra arie „Libiamo ne'lieti calici", Pavol Breslik a performat bine, dar a ratat finalul. În actul II, a cântat „De' miei bollenti spiriti" legănându-se într-un scrânciob ca un copil... L-am admirat pe excelentul bariton englez Simon Keenlyside în rolul Giorgio Germont, prezență scenică impunătoare, cu o voce caldă și care a ridicat nivelul general al interpretării muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în general negru, frapează în
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]