223 matches
-
câte o țigară nu se opreau tustrei din lucru. Îi dureau toți mușchii și toate Încheieturile. Primul care a dat semn de Încetare a lucrului a fost tot Vieru, pângăritorul de scroafe: „Băi fraților, cred că ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
S-a terminat cu o bătaie pe cinste. S-au auzit strigăte de femeie și zgomot de pahare sparte. Dar nu s-a terminat prea rău pentru cei din Sault fiindcă dădeau toți în Tony. Băiatul lui Marguerite și-a scrântit mâna pentru că pumnul i s-a oprit în marmura tejghelei 108. Evocarea unei bătăi între săteni și un cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat pe viață brațul/ Dulcineii din Toboso"), care va fi reluată pentru
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
provoacă „încurcala”, confuzia, care, luxând stereotipii, declanșează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător. Tot necazul cu hazul lui. Grozave îngrijorări stârnește, în cazarmă, iminența unei inspecții. Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându-se să nu fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
destul de bine să aline durerile suferinzilor. îmi amintesc și astăzi, cu multă emoție de Dumitru Bostan din Fundoaia care era foarte priceput la cazurile de traumatisme osoase la membrele inferioare și superioare. Când eram copil, într-o toamnă mi-am scrântit mâna dreaptă. Mă durea îngrozitor, plângeam și mă foiam în toate părțile. Tata m-a luat atunci, noaptea și m-a dus la el. Mi-a pipăit oasele, m-a frecționat cu rachiu de cel tare la locul dureros și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în nebunia asta ? Nu vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem sănătoși și că o să-i vedem pe-ai noștri în câteva zile. Timpul trece mai greu decât mi-aș fi imaginat. Dar trece, nea Vasile ! Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
când, și în stare acum să străpung cu ochii semiobscuritatea difuză. Luceafărul își ocupase postul, poate că apăruseră și alte stele, precum și o lună spălăcită. Mă gândeam și mă rugam: „Dă Doamne să fi căzut ușor și să-și fi scrântit o gleznă, ca să o pot aduce înapoi acasă și s-o țin acolo, iar diavolul ăla să facă ce i-o trăsni prin minte!“. Era extrem de greu să-mi mențin ritmul mersului peste stânci, pentru că erau atât de imprevizibile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
producție senzațională. Repetam târziu și ne culcam pe la patru dimineața. Regia era de Maria Francesca Siciliani, fata Maestrului Francesco Siciliani. Aveam două zile libere și mă cheamă președintele, disperat. Marele flautist al momentului, Severino Gazzeloni, făcea duș, alunecase și își scrântise degetul mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele Sergio Perticaroli, pianist uriaș, invitat în festival. Da, dar bietul om nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
altuia un dinte. Eu zic să dăm la Athos vreo trei sute de euroi și o să fie în regulă“. „Păi, da - îl ironizează Mitică -, dai trei sute de euroi și pe urmă poți să-i mai aranjezi unuia dantura, altuia să-i scrântești un picior. Hai, mă, Costică, ce mama dracului, Doamne iartă-mă, suntem noi niște păcătoși de trei sute de euroi? Dăm acolo câte o mie și, până la anul, putem să le rupem gâtul la chinezii din complexul Europa fără să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meserie ai? Era oricum un moment al adevărului. Oi fi arătat eu a om cu familie grea, care mă apasă de mă strivește, dar ca să arăt a profesor sau medic ar fi trebuit să mă strâmb până mi-aș fi scrântit mutra. — Păi, tuburi de puț, mai mult d-astea fac deocamdată... Mă privea neîncrezător, așa că n-am pregetat să-i explic. Niște chestii d-alea de beton, dom’ director, care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
smântână. Câinele întărâtat mârâie. 102. Scrieți după dictare textul: Încercarea În curte sunt elevi din clasa întâi. Între ei este unul supărat. Îl vede vecinul. Îndată se duce la el. Te doare piciorul? Îmi este tare rău. Cred că este scrântit. Îi întinde o mână, apoi îl îndeamnă: Încearcă să vii după mine! Îndoaie piciorul, nu îl încorda! Întoarce talpa mai mult! Încet, încet, au pornit amândoi. Acum râd împreună. 103. Scrieți numele obiectelor desenate: 31 104. Citiți cuvintele: bară, bondar
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
dumneavoastră Înșivă atît de aspru - sau să-i judecați pe alții - pentru că sînteți bolnav. Nu vă treziți pur și simplu Într-o dimineață și vă spuneți: „Astăzi am să-mi fracturez piciorul/am să-mi disloc coloana/am să-mi scrîntesc glezna, pentru că acest lucru Îmi va permite să nu mă mai obosesc lucrînd și astfel voi avea timp să mă odihnesc și să mă gîndesc la drumul pe care Îl voi urma În viață!”. Din punct de vedere uman, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
halucinant: (Așadar nu vine din încercuire. E un agent străin! Probabil un emigrant alb, de unde și manierele astea). [...] (N-o fi cumva un ofițer travestit? De-aia întreba de hartă adineauri... A cam sărit peste cal cu hainele astea). [...] (A scrântit-o! Calm! Vigilență! Ce-i de făcut? Ce-i de făcut?)319. Perspectiva deviantă a acestui personaj se impune cu forță, iar cititorul va afla abia în final, datorită intervenției naratorului, că s-ar putea ca Zotov să se fi
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu prea. Niciodată n-am iubit așa mult o fată, pur și simplu nu am liniște deloc fără ea, parc-aș avea 17-18 ani. Uneori îmi dau și lacrimile de dor de ea; acesta, sper, nu e semn că mă scrîntesc. Nu e nici foarte frumoasă, nici foarte inteligentă, dar mi-e mie cumplit de dragă. Sper că nu orgoliului meu de bărbat! Nu știu ce femeie ar putea să-mi ia gîndurile de la T?! Cred că nu există o astfel de femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving pe acesta, oricât de caraghios și de puțin prietenos ar fi. Oricum, după ce i se luase prăvălia, circula zvonul că se cam scrântise. Iar în ultimele luni, devenise chiar eroul unor povești care mie-mi plac grozav; însă adulții orășelului nostru aveau reacții diferite la aceste istorii cu domnu Toma: pe unii se pare că îi înfuriau la maximum, iar pe alții îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până atunci, că nu mai existau clienți pe măsura măiestriei sale, dar acum deja i se părea că viața lui își pierduse orice rost. Două luni s-au scurs astfel, apoi domnul Toma a dat primul semn că s-a scrântit. Un semn mare. Era defilarea de 23 August, la tribună se aflau tovarășii Gârmoci și Fanache, înconjurați de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și casa de cultură. În stradă, înainte de a se urca în mașină și de a porni împreună cu tovarășa Cameniță spre orașul C., capitala regiunii cu același nume, a hotărât soarta lui Tomiță: -Bă, voi nu vedeți, bă, că s-a scrântit? Luați-l, bă, și băgați-l la balamuc, dacă vreți să n-ajungeți voi acolo, bulău vă mănâncă! s-a răstit el către Gârmoci și Fanache, care ședeau în poziție de drepți, mai mult morți decât vii, gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
existență mai normală. O bucurie: reușita la examenul de actorie! Azi și mâine mai am treabă, dar mai puțină. Ieri-seară, împreună cu Florino la concertul de muzică veche italiană al Artei Florescu: un fel de muzică de curte foarte frumoasă, dar scrântită până la urmă cu un Puccini dubios... A fost totuși frumos. Sfârșit, m-am întors acasă și am dormit, în sfârșit! 27 ianuarie 1955 Nu există valoare umană posibilă fără luptă! Să lupți pentru ce? Pentru cine? N-are importanță: să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că un om aflat la pământ găsește resurse și reușește să se ridice. Eram la Concetta, era Crăciunul, m-a sunat și mi-a cântat un colind. Doamne, ce-mi bătea inima! Acea iarnă a fost dură cu el, își scrântise piciorul, îngheța singur în coliba lui, nimeni nu mai cumpăra tablouri. Mergea pe drum cu traista plină de pietre pictate și întreba lumea dacă n-ar dori, cumva... Nu, nu dorea nimeni. Lui îi era milă de mine și mie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit în pumn: Rău faci! Eu nu mai prea cred... A cam scrântit-o Vodă aista... Negrilă hâhâie ca de o glumă bună, dar nu-și poate stăpâni un clănțănit mărunt... Ce-i tremuriciul aista? A dat cataroaia peste tine, Negrilă? Negrilă hâhâie cam șoldiu: Fri... friguri de baltă, Doamne... Zdrumică coajă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după buhai și ca să-i ies înainte ca să-l mân spre imaș, am luat-o prin grâu și n-am văzut o groapă mică; am căzut și mi-am scrântit chiciorul...Deghe am putut să adun vitele, noroc că m-a agiutat văr-miu, Victor, că dăduse strechea în ele și nu puteam să le aduc acasă; − Vai de mine, dragul mamei, în ce hal ești! Hai, ține-te de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doar că simt în mine un fel de foc ce mă mistuie, o bucurie interioară ce- mi înseninează gândurile. în zilele anterioare, antrenându-mă prin împrejurimile Iașului, cu o oarecare neliniște, mă întrebam dacă o să reușesc, dacă nu o să-mi scrântesc piciorul și dacă nu o să mă lase puterile. Acum, în decolare spre Barcelona, ignorându-l pe gălăgiosul spaniol de lângă mine, profesor de geografie, ce se întoarce entuziasmat din România, mă întreb din nou cu emoție și neliniște: ,,Ce caut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nod s-a oprit și mi-a dat-o mie. Era îmbibată cu apă. Ce noroc am avut cu frânghia! Dacă aș mai fi întârziat patru-cinci minute... — L-ai găsit pe bunicul tău? — Bineînțeles. E în altar, dar și-a scrântit piciorul. În timp ce fugea, era să cadă într-o groapă. — Și-a ajuns până aici cu piciorul scrântit? — Da, bunicul meu e foarte sănătos și rezistent. Și eu la fel. — Da, am văzut. Și eu mă consider rezistent. Cred că ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
metrou. Există stâlpi de înaltă tensiune, circulă metrourile... E oră de vârf acum. După ce ieși de-acolo, ai grijă și la mașini. — O să am. Dumneavoastră ce-aveți de gând să faceți? O să mai stau pe-aici o vreme. Mi-am scrântit piciorul. Oricum, dacă ies, vor porni pe urmele mele și cei din Sistem, și Simbolatorii. O să rămân ascuns un timp. Nimeni nu se încumetă să ajungă până aici. Datorită ție am ceva provizii, așa că mai rezist trei sau patru zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jos cât era de lung, împrăștiindu-și pachetele în toate cele patru colțuri ale camerei. Se strâmbă de râs, dar și de durere, cu brațul îndoit peste față. Margareta îngenunche lângă el și îl descotorosi de restul pachetelor: "Ți-ai scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]