104 matches
-
fiecare dimineață? Incredibil. A, da, da, bineînțeles. O să spun tuturor să te ajute imediat. Să n-ai nici o grijă. Păi ea e, cum să spun eu, cea mai importantă persoană din lumea modei, s-a fâstâcit Marion, În timp ce eu mă scremeam să dau entuziasmată din cap. Și așa se face că eu puteam, oricând voiam, să sar peste o coadă lungă de newyorkezi obosiți, agresivi și Încrezuți și să comand Înaintea celor care așteptau de multe, multe minute. Asta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de bază, Mirandei i se acorda adesea privilegiul de a Închiria micul și neînsemnatul MUZEU METROPOLITAN DE ARTĂ pentru petreceri și cocktailuri private. Nu fusese nevoie decât ca domnul Tomlinson să o roage o singură dată, și Miranda se și scremuse să organizeze pentru cumnatul ei cea mai selectă petrecere pe care o văzuse Met‑ul vreodată. Și‑a pus În gând să Îi impresioneze pe sudiștii ăia bogați și pe nevestele lor de bani gata făcându‑le cinste la Met.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-ai etilului: „Cina“ (mese rotunde de tablă, pe care ne înghețau mâinile iarna); „Lido“ (de unde ieșeam cu sticlele ascunse în hanorace) și „Trocadero“ (cu ospătarii mereu beți). Într-o iarnă, am rămas lefteri la „Trocadero“ și, după ce ne-am scremut mințile cum să facem rost de bani, Gino a trebuit să cadă de vreo cinci ori pe gheață în fața ospătarilor, ca să putem pleca. Am zis „prieteni“? De fapt, n-aș fi mișcat un deget pentru vreunul. „Noi“ eram eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la întrebări: „Ce faci? La ce te gândești la ora asta?“ „La vremurile de-altădată...“, îi răspundeam cinstit, adică imprudent. „Cum puneam toate prostiile de-obiecte deoparte. Mă screm să-mi amintesc.“ „Deci nu te gândeai la mine?“ „Nu în totalitate.“ Încercam să devin evaziv, fără succes. „Ești un măgar, un mic ticălos. Nu, un mare ticălos! Un ticălos nocturn!“ Eram. „Dar o să te-ajut. Mai ții minte borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iradia centrul plictiselii. „Scanează harta, bagă imaginea și informațiile exacte (densitate, grosime, consistență, culoare, ce-o mai fi) și lasă mașinăria să-și facă treaba. E ca și cum ai avea zece creiere independente, închise într-o cutie de plastic. Toate se screm acum să descopere ce-i în spatele filigranului. De-aia ți-a cerut datele tehnice despre hârtie. Nu știu, în schimb, de ce ne pedepsește și nu ne mai dă vin!?“ Mihnea s-a făcut că plouă. A tras cerșaful la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nenorocire. Uneori, și cele mai rele lucruri au un sfârșit. Nici nu știam dacă să mă bucur: cuvintele afișate pe ecran sclipeau și-aveau sens. Cu inteligența lui tăcută și eficientă, Lepidopteros găsise o rezolvare. Nu mai trebuia să-mi screm mintea. Atâta doar că adevăratele probleme abia acum începeau: COTROCENI LUCHIAN III. Constanța. Noiembrie 2005 Am strigat-o pe Maria. Tocmai ieșea din birou, cu foaia în mână. I-am arătat ecranul, explicându-i tot ce se întâmplase până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
refuze, după 1989, reeditarea". Lui Noica, același însingurat printre "neoconservatorii" cu rădăcini troțkiste din Cartierul Primăverii nu-i poate ierta faptul că în interpretarea sa "ființa" devine, pe nesimțite, "ființă națională". Cât privește discipolii, "șoriceii Păltinișului"("Munții Păltinișului s-au scremut și au ieșit niște ridicoli șoricei!", zice Theodor Codreanu), aceștia l-au "afirmat" pe Noica "prin reeditări profitabile", dar l-au "negat prin ideologie". Ideologia political correctness, firește, care, arată autorul, are o putere de corupere morală și dezagregare socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
masă dacă nu-și ține banii unde trebuie. Și tot mai ținea În mână reteveiul ăla de țeavă, ca pe o cravașă-talisman de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma cade-n cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu se face ziuă! Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În ultimii doi ani, n-a Învățat mare lucru din limba asta tot proptind-o pe Steluța cu mâinile de pereții bucătăriei și astupându-i astfel gura, iar ce spune Pepino ar fi o nenorocire curată dacă nu s-ar screme atâta dându-ne răgazul să ne facem niște socoteli din care să reiasă cât de negru o mai fi și sfrijitura asta de drac intrat printre noi de azi de la prânz. Aia e, că văr-su a rămas la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi cu al nostru, așa că nu le dădusem nici un fel de atenție. - Parcă i-am văzut, se Înduplecă Andrei. Erau cam... cam destui. Să știi că Hansi are dreptate. Ăștia-s puși pe rele. Nu-i de glumă! Pepino se screme de mama focului: - Mmmmââââomoară... - Și Încă nu-s destui, băieți. O să se umple orașul de ei. N-o să mai ai loc pe stradă și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile pe care le-a lăsat la Zlate. Lui nu-i mai trebuie nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și ilegalist, care să expună copiilor frumusețea concepției materialist dialectice. Veți vedea pe viu ce înseamnă măreția luptei duse de partid, pentru fericirea noastră și cea dusă de clasa noastră muncitoare și URSS pentru înflorirea Republicii Populare Române. „S-a scremut muntele și s-a născut un șoarece!” A sosit într-o joi un bătrânel micuț de statură, îmbrăcat în niște hăinuțe cam mari pentru talia lui, cu o privire pierdută. Se vedea starea de senilitate din gesturile lui și din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
putere pentru a și continua politica privind IMM-urile și, începând din ’96 încoace, UDMR merge mereu cu învingătorul, așa cum a făcut recent la Cluj. N am înțeles de ce asta se cheamă modelul românesc. AȘTEPTÂNDU-L PE ILIESCU S-au scremut munții și-au născut un șoarece: alegeri preliminare și mai puțini vicepreședinți. Atât a reușit PSD după un lung și chinuitor travaliu, care s-a vrut o amplă și lucidă analiză a eșecului înregistrat la locale și măsuri pentru viitor
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Cam așa stă treaba. Și eu de aia zic. Știu că acuma-ți bate inima tare de tot. Uite. Dacă simți o durere nasoală în inimă, așa, ca un ghimpe, înseamnă că te-apucă infarctul. Și atuncea încearcă să te scremi, că asta ajută. Știi cum? Ca și cum ai face caca. Nu glumesc, funcționează chestia asta, mi-a zis mie un doctor. Băi, frățioare, mai ești acolo? (E liniște adâncă pe fir. N-a închis, că aș fi auzit ton de ocupat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
2,22: ,, Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Iisus este Cristo-sul? Acela este Anticristul, care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul.” Nici că se poate o recunoaștere mai explicită a făcăturii lor numită Cristos pe care se scremeau să-l pună peste Iisous sau Iosius al geților. Esenii care le tăgădu- iau făcătura cu Cristos, au ajuns Antihrist, tot așa cum astăzi cine îndrăznește să demaște industria holocaustului este considerat antisemit și dușman al neamului omenesc, pentru că numai jidovii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se află titlul: „Profesoară reclamată pentru limbaj murdar”. Se spune că studenții din anul I ai secției de pedagogie din cadrul Facultății de Psihologie din Universitatea Babeș-Bolyai Cluj reclamă că profesoara de engleză folosește un limbaj „prea puțin ortodox”: „părinții se screm să strângă banii din c...să vă țină pe voi la școală și voi ieșiți din facultate, după patru ani, tot proști.” Licențele folosite sunt mult mai dulci, să recunoaștem, decât cele întrebuințate în paginile ziarului Timpul la 19311932. * Timpul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din care el face parte ca om. Legile artei ne duc forțamente la legile vieții. Dacă uiți că e frumos, ca să observi goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din stirpea brumariană. Ce se afla în dovleacul dânsului? Sinonimia sălbatecă de bună seamă: între auctor de cărți, scriitor și stihuitor, că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și critică literară, eventual teatru)? Po(i)etul, nescriind științific, nu-și justifică locul, slujba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simțeam nelirică, neepică, nedramatică, iar critica literară, nobilă activitate (când e căutare a diferenței specifice a opului și/ sau auctorelui), nu îmi convenea deloc. Aveam scuza de a nu ști, atunci, că iaste critică literară de esență patafizică, de vreme ce se screme să se constituie în știință a particularului textual, umblând eu după general, universal, tipuri, procedee, reguli de funcționare și legi, de parcă aș fi fost nepot de soră al Stagiritului. Exploram biblioteca lui Des Esseintes și publicam, în Dialog sau Opinia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i fusese încredințată. Fiecare un văr are (ori cumătru, nănaș, frate, socru, ginere, fin, șogor)... cu trecut de politruc, securist, ciripoi, activist, prim-secretar, deputat în M.A.N.: și se screme să-l salveze de la rușinarea publică sau de la falimontul moral. Nici măcar Mareșalul Antonescu, șef de stat autoritar, nu reușea să antameze serios, fie și vremelnic, esența cumetrialității. Revoluțiile, ai văzut, nu duc decât la reașezări. Și cu ce sacrificii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când ne-am despărțit, dacă s-a întors la maică-sa, dacă era maică-sa - și habar n-am acum pe unde umblă. 17. În Dumbravă Să-ți aduci aminte. Să spui vieții piua după expresia cuiva și să te scremi să refaci totul. Cum ar fi meciurile de fotbal. Să zicem. Când eram o echipă. Eram într-o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui Manolescu gustul ăsta. Cei care audiau m-au enervat. Râdeau inteligent și subțire la glumele lui Manolescu, pentru că doar se aflau între filologi, ce mama mă-sii! Nu e o crimă să râzi, dar ăștia nu râdeau, ci se scremeau să râdă. Unul în fața mea mai avea puțin și răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână? Probabil te temi de bătaia de joc, pentru că ai ceva de ascuns, pentru că există ceva în forul tău interior, ceva care nu-ți convine, și ai impresia că toți se vor lua de acel ceva pe care tu te scremi să-l ascunzi. Ai impresia că toți au știință de acel ceva, că te șicanează cu el, că te au la mână. Încerci să-i întrebi cât e ceasul și ei se simt lezați și te înjură de mamă. Încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și Ticu. Aflu: intervenția lui Tanți. P. Cons. Cea mai bună și fastuoasă zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel de aprecieri, m’am întors cu fața’n jos și n’am mai spus nimic. Pe plaja mică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
are prea mult soare în ea? Da! Cotcodăcesc! îl înfruntă Șendrea cu însuflețire. Și o să cotcodăcesc să se audă în cele patru zări! Spuie oricine! Care crai?! Care rege?! Care papă?! Care-o fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]