975 matches
-
și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește la originea istorică a trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie, pudicul scrib Pavel Șușară, admirator onest al amplelor ceremonialuri imaginare și slujitor perpetuu la poarta măruntelor și suavelor misterii, nu-mi mai rămîne să spun decît atît: Lenin, sau, poate, Marx, avea perfectă dreptate, între albină și arhitect există o deosebire colosală
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
vânt de furtună,/ Vremuri noi cer altă strună./ Să mă adapt?.../ Oare mai sunt apt?..." A. Toma s-a adaptat atât de bine conjuncturilor încât poezia lui nu poate fi scoasă din context, rămânând definitiv în robia lui, ca un scrib fără o minimă independență. Retorica și simbolistica poeziei oportuniste se clădesc în jurul unor motive de sorginte biblică, motive a căror origine rămâne ascunsă, cum e de pildă metafora luminii. Întunericul e al epocii burgheze, "obscurantiste". Lumina emană din istoria noastră
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
au forma unor biografii, relatează viața unui bărbat, de la naștere până la moartea violentă, care întâlnește femeia predestinată, și întâlnirea devine o răscruce a destinului propriu de la care începe marea căutare. Eroul este păstor în India (Mahavira), nomarh în Egipt (Unamonu), scrib în Babilon (Gungunum), patrician în Roma antică (Axius), monah în Evul Mediu german (Adeodatul), medic în timpul Marii Terori din Franța (Gaston) și filosof într-o Românie interbelică (Toma Novac). Titlurile capitolelor poartă numele femeii din fiecare existență: Navamalika, logodnica regelui
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
astăzi expertize grafologice. Lipsa celei mai elementare culturi generale și agramatismul unor funcționari iese la iveală în numeroase pagini. Exemplificăm: într-o Fișă personală datată 2 noiembrie 1973 se discută capitolul Dacii și lupii din cartea De la Zalmoxis la Gengis-Han. Scribul, nu numai că inventează - un cuvânt inexistent (lompi), dar și oferă o... explicație acestei bazaconii: "Dacii și lompii în care șautorulț face o comparație între daci și o veche populație indiană lompii" [p. 115]. Inspectorul Regiunii de Poliție din Ploiești
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
centrală. Raportarea la factorul politic se face în această situație în două moduri. Astfel, ia naștere paracultura ideologică, numeroasele opere propagandistice oglindind mitografia elaborată de partidul unic sau importată de la puterile răsăritene, iar scriitorul, instrument al noii religii, devine ,,un scrib" ce intermediază acceptarea dogmei. Paralel, apar însă creații care se abat de la regulile instituite de putere sau în care este sancționată, deconstruită tocmai mitologia oficială, diferitele strategii ficționale și resurse ale ficțiunii - între care se află și configurarea în subsidiar
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
să simți starea carnavalescă din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la cotidian răsare de acolo de unde nici nu te aștepți. Un dialog dintre Smeagolița și Dublu B (unul dintre cei doi scribi împuterniciți să scrie epopeea călătoriei lui Pitic Bun) face cu ochiul spre Emil Brumaru, al cărui ID de messenger este hobbitul: "- N-ai auzit, spuse Dublu B, fiindcă suntem apariții mai noi și încă n-am ajuns în cărți, deși
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
despre prietenie (p. 223) sau cel despre distincția dintre iubire și dragoste (pp. 234-236) - care ar merita lectura cît mai multor perechi de ochi. Așa însă, înecate cum sunt în pasta cleioasă a verbozității neînfrînate, autorul face figura unui incontinent scrib. Furat de iureșul unor declamații în al căror sunet se pare că se contemplă narcisic, autorul nu poate lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
adresez, în postumitate, acestui scriitor aproape uitat. Dacă ar fi să mă proiectez într-un personaj al prozatorului - din postura devotatului îndrăgostit de scrisul lui Ștefan Bănulescu - aș alege să fiu femeia care atât îl iubea pe omul ei (un scrib ce însemna morțile și nașterile), încât noaptea îi clipea la tălpi cu genele, ca să-i facă somnul mai dulce. Iar dacă, dintr-un cercetător al operei, m-aș transforma într-un ,,vânzător" al acesteia, aș începe prin a livra potențialilor
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Al Nouăzeci și treilea, „Pip” (1799-1849). Un interval de aproape două secole, ilustrat de șapte bărbați ai lanțului Celor O Sută. Ca de fiecare dată, personajul își caută originea în negura istoriei și, ca de fiecare dată, o pierde; intervenția Scribului e salutară, el e detectivul care completează piesele întregului, căutând cufărul cu documentele Hanului din Hanovra. Esența vieții Celui Umil e că se ferea de orice emoție și de orice eveniment care i-ar tulbura traiul liniștit. După o aventură
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
căreia îi face un copil. Sfârșitul vieții îl găsește printre copiștii de la Mănăstirea Ferme zu Chiuso. Misteriosul baston al contelui călătorește prin secolul luminilor și prin cel romantic, făcând legătura între cei aleși de destin sau, poate, numai de pana Scribului: Al Optzeci și optulea. „Ambrogio, prima viață” (1679-1771), Al Optzeci și nouălea. „Omul geamăn, precum și A doua viață a lui Ambrogio” (1707-1771) „Doi într-unul,”, Al Nouăzecilea. „Puiu, precum și A treia viață a lui Ambrogio” (1727- 1770), Al Nouăzeci și
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
e constituit dintr-o suită de verigi mai slabe sau mai tari, al căror mobil este de mii de ani „aceeași speranță de nemurire”. Prin amploare și prin aspirație, proiectul Celor O Sută are o latură romantică. Multe din tezele Scribului care contemplă misterul trecerii și al împlinirii destinelor sau al morții sunt în esență, tot romantice. Cum ar fi legătura intrinsecă dintre adevărul istoric și legendă care, în fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean intră în orizontul unor
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
traversat mai ușor crizele și a devenit un gen proteic, izvorât din romanul popular. Plasându-se pe firul unei acțiuni de secole din istoria neoficială (și, deci, secretă) a omenirii, romancierul se subordonează unui dublu supliciu: își inventează un dublu, Scribul, cronicarul vremurilor apuse și reinventează, prin intuiție, istoria, introducând ficțiunea acolo unde documentul e lacunar. Omniscient (sau nu), autorul se plasează mereu în situații paradoxale care îl concurează pe omul vremii sale; în această situație, creatorul, ca și cititorul modern
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
ei. Ca istorie diacronică, romanele acestui ciclu pun accentul pe dialogul cu epoca, în orizont social, politic și individual. Indivizii care fac istoria dialoghează cu valorile epocii, cu modelele și cu misterele ei făcând posibilă o ștafetă a speranței. „Jurnalul” scribului ne relevă limitele cunoașterii, incertitudinea și eșecul așazisei viziuni obiective. Istoria lui Gheorghe Schwartz este instinctiv abisală pentru că ea se află atât în noi cât și în afara noastră. Așa cum un individ poate moșteni gena eroilor din preistoria existenței sale, tot
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
Scriitorilor își deschidea larg porțile unor "cadre noi", cu "origine sănătoasă", nu o dată doar în temeiul unor texte partinice afișate la "gazeta de perete" a unității unde lucrau ca muncitori. Ea devenea astfel o pestriță "organizație de masă", inundată de scribi care mai curînd compromiteau axiologia literară decît s-o consolideze, fenomen deloc accidental. întrucît, după cum s-a aflat recent, existau instrucțiuni oculte înaintate conducerii diverselor instituții potrivit cărora ar fi fost preferabilă promovarea unor elemente slab pregătite decît a celor
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de a se da de urma dispărutelor manuscrise". O nefericită întâmplare istorico-literară. Mai semnalăm din numărul acesta al Historiei rubrica inaugurată de Marius Sala, în care cunoscutul lingvist își propune să prezinte pe înțelesul publicului larg istoria cuvintelor românești. Un scrib jalnic din Banat Un veleitar grafoman, Nicolae Danciu Petniceanu, scoate la Mehadia pe banii lui o publicație numită EMINESCU Luceafărul românilor de pretutindeni. Revistă de cultură. O bună parte din sumar conține texte semnate de fondorul-redactor șef, cu nume propriu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
și i-a respins dosarul. E desigur un complot al "celor care nu mai fac cultură pentru români", ci al căror "ornic se potrivește și funcționează după ornicul de la Budapesta, Viena și Tel-Aviv". Poate n-am fi dat atenție aberațiilor "scribului din Banat", dacă revista lui n-ar fi fost pusă sub egida Societății literar-artistice "Sorin Titel". Știm sigur că mult regretatului nostru coleg i-ar fi displăcut profund ca numele să-i fie asociat ideilor toxice, cultului de sine și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
Unde oprim/ Literele să nu se facă cuvînt" (Muzeul vîntului). Natural, transpare și în aceste texte obsesia obîrșiilor. Dar solemnitatea genezei e amortizată de o modalitate metaforizantă, cu miză decorativă, nuanțată de un iz de scepticism. Mai mult decît un scrib al începuturilor absolute, al misterelor ultime, poetul are aerul unui reporter dezinvolt ori al unui fotograf de artă căutînd unghiuri ingenioase. Ocolind aspectele abrupte, înfricoșătoare ale priveliștii cosmice, explorate de exponenții generației ^60, Gheorghe Pârja urmărește cu încordare raporturile delicate
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane" și brutele adulate "de-un cerc de cvasicretini"; Scarbo și scribii "astupați"; junii "superrrrb" adaptați, parveniții perverși, cu "anchetele lor de sticleți"; vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori a tânărului "poet" expresionist de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Și chiar dacă din cuvintele lui Seneca reiese că Lucilius îi răspundea regulat la scrisori, pînă la noi nu au ajuns decît misivele oratorului. E uimitoare rîvna cu care Seneca își cheltuiește energia scriind manu propria (cu propria mînă), sau dictînd scribilor scrisorile destinate discipolului, cînd firesc ar fi fost ca mai degrabă să se întîmple invers, discipolul înălțîndu-i învățătorului un piedestal epistolar . Risipa aceasta - 124 de epistole, din care volumul de față de la Polirom le conține pe primele 84, al doilea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
tensiune care se tot acumulează de la un capitol la altul, devine maximă în capitolul 18, torturarea unei fete, desigur nevinovată, și în capitolul 19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au însă de ispășit un mileniu de refulări atroce; umilința a zeci de generații batjocorite se cere defulată isteric. Țăranul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]