118 matches
-
la p. a fost ofensiva demolatoare asupra valorilor literaturii naționale, prin vasta acțiune de interzicere și epurare a fondurilor de carte și de eliminare din viața literară a „exponenților literaturii burgheze” în viață, între care aproape toate numele mari ale scriitorimii interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Călinescu, Ion Barbu ș.a. La începutul deceniului al șaselea, o consfătuire organizată în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce arhitecții și afacerismul sferei private își proclamă cinic-arghirofil libertatea și zgârâie-norismul vanitos-pragmatic, acuzând belferismul utopic de cretinism reacționar. Tabăra paseist-conservatoare și-a epuizat toate argumentele prin care se cerea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dacă voi opta pentru bolșevica „legătură nemijlocită cu masele“, voi fi acuzat de stân gism jalnic, deși, în cazul de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Există aici o anumită tentație a apărării identității culturale românești din care face parte și propriul trecut. Discursul mediatic îl dublează pe cel memorialistic, mutând dezbaterea din mediul public în spațiul personal și transformând informația în emoție. Nicolae Manolescu împarte scriitorimea în două categorii, "albii" și "roșii", adică rezistenții și devotații oficialităților comuniste. "Arta nu mai este "albă" sau "roșie"", spune Manolescu. "Înainte de 1989, scriitorii nu făceau politică, iar culoarea le era dată de operele lor. După 1989, culoarea operelor a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
paginile jurnalelor vorbește despre renunțarea la integritatea morală și contractul cu regimul totalitar. "Paznic de far moral", cum o numește Nicoleta Sălcudeanu, "scriitoarea exilată își deapănă fuiorul anamnetic pe spirala ce împletește esteticul cu eticul"108. Dacă nu ar judeca scriitorimea, scopul inițial al tipăririi discursurilor sale s-ar pierde. "Punerea la zi a trecutului", spune autoarea în antecamera jurnalelor, "reprezintă o condiție esențială a supraviețuirii"109. Posteritatea contemporană (N. Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Tania Radu), susține obiectivitatea judecăților
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
definește un tip de opoziție bazat pe critica regimului și a legilor acestuia. România apare pe harta disidenței datorită lui Paul Goma, căruia Monica Lovinescu îi acordă destul de multă atenție, întâmpinându-i scrierile și angajându-se în conflicte mediatice cu scriitorimea română care-i contestă aptitudinile. Timpul și faptele fac însă din Goma una dintre cele mai mari decepții ale autoarei. Cu toate acestea, nu retractează elogiile la adresa lui. Perioada cuprinsă între 1978 și 1982 este transcrisă în cel de-al treilea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
aceste trăsături sunt rezumate în încheierea lui în puține, dar edificatoare cuvinte. Noțiunea de curaj, spune autoarea, este folosită în mod perfid. Să nu se uite că în perioada despre care vorbește, curajul înseamnă tăcere (disidența apare mai târziu), iar scriitorimea se confruntă cu evenimente în care trebuie să ia o poziție clară. Schimbările de atitudine sunt condiționate și psihologic, până la urmă. Nevoia de recunoaștere, de apartenență la un grup înseamnă și compromis, și acceptarea unor reguli în neconcordanță cu propriile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și participă la întregirea spiritualității originare. În toată perioada comunismului are loc un schimb permanent între literatura din exil și cea din țară: operele ajung clandestin în România sau sunt receptate (negativ, e adevărat, dar intră în atenția publicului) de către scriitorimea "de serviciu", iar critica din exil respinge sau asimilează literatura în funcție de distanța luată față de politica oficială. "Acceptarea reciprocă a trăsăturilor și simbolurilor identitare a două comunități valorice diferite care, ce-i drept, fuseseră legate de o tradiție comună, dar care
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
R.S.S., unde este tratat "împărătește". Pe acest fond al prostituării s-au ivit texte precum Lumina vine de la răsărit, Mitrea Cocor, Nicoară Potcoavă. Dar, în 1953, în timpul unei vizite la Moscova, îl întâlnește pe Emilian Bucov, pe atunci șef al scriitorimii de la Chișinău. Emilian Bucov, încântat de întâlnirea cu Sadoveanu, i s-a plâns, totodată, că la Chișinău se fac demersuri ca limba română să fie numită "limbă moldovenească" și să se decidă că e vorba de două limbi diferite. Ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
178-79). Oricum, scena e unică În literatura română și este scrisă Înainte de ’89, pe vremea când unii regizau spectacole și Închinau ode iubiților conducători, iar acum Într-un picior, și ăla de lemn, țin lecții despre cum trebuie să fie scriitorimea română. Ridicolul supunerii, slugărnicia vremurilor de atunci și parcă, la noi, din toate timpurile, este, În aceste rânduri, o absolutizare a absurdului, dacă cuvântul absurd suportă absolutizarea. Până una, alta, ca să ne mai și descrețim frunțile, și pentru că anul acesta
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
de idei, vreo 20 de comentatori constanți de teatru și abia vreo trei, patru dramaturgi. Vă rog eu, începeți ancheta asta și puneți apoi pe cântar cât le (și ne) oferă traducerile și cât ne oferă ca așteptare și zădărnicie scriitorimea de acasă. "Chiar când revistele evoluează în registrul minor, cumetrindu-se encomiastic într-o veselie, nu produc un rău esențial. Bursa valorilor rămâne, oricum, nesmintită" Cum comentați tendința revistelor literare de a tranșa literatura în termeni de "topuri"? Cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
nostru tezaur cultural și artistic. În aceeași serie de idei, mi-l amintesc pe Andreas Rados, profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” și, totodată, președintele Asociației Elene din orașul nostru. La o consfătuire pe țară a scriitorimii, în 2001, cînd campania împotriva valorilor naționale se deslănțuise din nou, ca și în anii '50, de data asta cu binecunoscutul avînt elitist și postmodern, distinsul meu coleg a afirmat în plen: „Constat de o bucată de vreme că nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
șurubăriile drăcești; dacă n-au pui în țiglă și plăcinte poale-n brâu, tot degeaba... Un reacționarism fundamental a revenit la toate nivelurile și în cultură. îl găsești în învățămînt, în instituțiile culturale (gîndiți-vă la ce se-ntîmplă-n cinematografie), în rândul scriitorimii. încercările de schimbare de canon au eșuat. încercările de deschidere către spiritul autentic occidental nu au fost urmate, ci au stârnit, dimpotrivă, o reacție de adversitate și ură. Gîndiți-vă cum 181 sânt demonizate azi, în cultura română, concepte liberale fundamentale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-și specificitatea și teritoriul, iar Polonezii au renăscut de trei ori din cenușă, turtiți Între cele două imperii brutale, austriac și rusesc. Povara „lașității”, În deceniul opt și nouă, a apăsat mai ales asupra noastră, a intelectualității, cu precădere asupra scriitorimii. Noi aveam un „nume”, noi păream a ne bucura de anumite privilegii; oricum, unii dintre noi ne-am opus Într-un fel sau altul, direct sau esopic, printr-o tăcere demonstrativă sau chiar prin anumite „Împotriviri” la unele măsuri discreționare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai mari decât totalul onorariilor încasate de respectivii autori de-a lungul întregii vieți: urmașii lui Caragiale 228.926 lei, ai lui Agârbiceanu, 200.413 lei ș.a. Ar mai fi, însă, de spus că retribuiri consistente reveneau câtorva "vârfuri", restul scriitorimii trebuind să se mulțumească cu venituri mai modeste, dar, oricum, onorabile. Ceea ce nu i-a împiedicat pe privilegiați să dea spectacole de jenantă arghirofilie: Arghezi a condiționat scrierea tabletei "O lacrimă", la moartea lui Agârbiceanu, de retribuirea cu 1000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
saturația dorită de Beniuc începea să devină săturare, sastisire, iar critica oficială tindea să fie dublată de o mult mai avizată și mai influentă critică orală iconoclastă ("Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în breaslă se perpetua o solidaritate imposibil de regăsit în luminatul veac XXI, când orice reuniune scriitoricească conține mai mult potențial exploziv de mare risc decât meciurile Rapid-Steaua. Sigur că nu era "paradisul general", că existau și destule idiosincrazii, dar scriitorimea se respecta, cultivând întâi de toate prietenia, sprijinul reciproc în momente grele, prețuirea, și lăsând loc doar accidental disputei vehemente de orgolii. Iașul, care a oferit cândva istoriei literare lecția marii și rodnicei amiciții Eminescu-Creangă, a dezvoltat cel mai hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la extremismul zărghit de dreapta (Giorge Pascu) la socialismul de Sărărie (Const. Stere), însă, greu de crezut, nu afectau relațiile inter-umane. Când Goga a revenit, în vizită, la Iași (lucrase aici în anii refugiului), a fost întâmpinat, la gară, de scriitorimea ieșeană în păr. Deși insistența cu care ardeleanul a găsit de cuviință să-și susțină tezele politice a deranjat evident, la plecare l-a condus aceeași formație, intactă: "Una-i una, alta-i alta!", ar fi exclamat Topârceanu. Iar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cei din afara sa. Scriitorii nu constituiau doar auditoriul predilect al lui Ceaușescu, mediul ideal de propagare a ideilor sale. Credincios butadei staliniste care lipise de scriitorii din țările comuniste eticheta de "ingineri ai sufletului", liderul român căuta să perceapă semnalele scriitorimii, să înțeleagă modul de funcționare al acestei comunități. Considera că odată atrași scriitorii de partea sa, canalele de comunicare cu întreaga intelectualitate vor fi larg deschise. Într-o oarecare măsură, raționamentul tactic al lui Ceaușescu era corect. Într-o țară
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i crească suprafața de contact a societății cu liderul partidului. Dinamica întâlnirilor dintre secretarul general și reprezentanții scriitorilor, modul în care decurgeau discuțiile arată nu numai gradul în care Ceaușescu îi influența pe aceștia, dar și o semnificativă contribuție a scriitorimii la formarea concepției lui Ceaușescu despre cum trebuie construit noul socialism românesc. Atitudinile literaților proeminenți, luările lor de poziție, modul de promovare a strategiilor personale, toate marcate de contextul relației privilegiate între putere și scriitori, au contribuit la accelerarea deciziei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Gh. D. Mugur, îndrăgostit de folclor, Popescu Gheorghian, „aventurier” pe cărările munților... Cu ei și cu alți apropiați și-a hrănit Voiculescu bucuriile, succesele. Deci, s-a spus, „Din țara zimbrului” i-a adus premiul Academiei, apoi, înaltul for al scriitorimii, Societatea Scriitorilor Români, l-au primit în anul 1920 membru al ei, cu drepturi și onorurile timpului. Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
decât rareori, când este vorba despre un scriitor mult prea bine cotat pentru a fi ignorat sau în cazuri de vogă, snobisme ori amiciții generaționiste. Nici scriitorul din provincie nu reprezintă neapărat o mostră de delicatețe. De obicei, el lingușește scriitorimea bucureșteană sau o sufocă în petiții, cerințe, solicitări, pisălogeli. Apelează la diferite tactici de captatio benevolentiae, indiferent dacă acestea funcționează sau nu. Pentru că, orice s-ar spune, jocurile literare se fac la București, oricâte sfori s-ar trage în provincie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
turna" sau cine te-a "ajutat" să ajungi în beciurile instituției de trist renume. Redactată chipurile alb, din note informative, diverse declarații, felurite documente și rapoarte, Cartea... este și reușește a fi cu asupra de măsură o uriașă diversiune la adresa scriitorimii române, a oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor neavizat, creator de perplexități pentru un cunoscător al vieții literare din ultimii douăzeci de ani de domnie a regimului comunist, sînt prezentați la același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petre Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul Goma, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu etc. Bietul cetitor, după o lectură în multe locuri plicticoasă și agramată, va rămîne cu impresia că toată scriitorimea era în colimatorul securității și nu mai puțin pornită împotriva regimului. Pentru constructorii Cărții..., nemulțumirea lui Dan Grigorescu la adresa lui George Ivașcu, care cumula și pensia și salariul la un total de opt mii lei (sumă serioasă pentru acele vremuri), are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întrunirii, Mihai Novicov, secretar al Societății Scriitorilor din R.P.R., susține conferința Despre principiile de reorganizare a activității scriitoricești, prin care va demonstra că literatura și arta sînt "un instrument de luptă în mîna clasei muncitoare", iar între sarcinile ce revin scriitorimii, două erau esențiale: "cultivarea realismului socialist" și, la fel de importantă, în evidenta penurie de scriitori corespunzători ideologic, "recrutarea și ridicarea de noi scriitori din rîndurile clasei muncitoare"; Despre misiunea Filialei de a ține o strînsă legătură "cu masele" prin îndrumarea cenaclurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]