90 matches
-
nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
probabil domnul Mirescu le curățase pe toate. Copacul era dezbrăcat și înghețat de frig, iar cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului. Acolo l-am pierdut pe prietenul meu. Nu-mi pot explica cum. Căci îmi amintesc perfect și astăzi cum am auzit scrijelitul schiurilor lui în urma mea, după ce-am sărit peste peretele abisal, chiar și respirația i-o mai aud și astăzi deosebit de clar. Și totuși el nu a mai venit. I-am pierdut urma. L-am căutat preț de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bară. În ’36, a fost desfigurat într-un accident de mașină iar acum e un neica nimeni. Îl pun din când în când să repare una-alta la proprietățile mele închiriate și mai adună gunoiul pentru primărie... Am auzit un scrijelit ascuțit și m-am uitat în partea cealaltă a mesei. Ramona ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dinăuntru era scrisă obișnuită, pe o foaie banală: M-AM RĂZGÂNDIT. NU AȚI ACCEPTA UN TÂRG CORECT. UCIDEREA DALIEI A FOST JUSTIFICATĂ. — RĂZBUNĂTORUL DALIEI NEGRE. Pe foaie era lipită fotografia unui bărbat scund, corpolent, îmbrăcat în costum, dar cu fața scrijelită. În urma analizei celor de la laborator fotografia și plicul n-au scos la iveală nici o amprentă și nici alte informații. De vreme ce fotografiile soldaților din prima scrisoare nu ajunseseră în mîinile presei, ci rămăseseră confidențiale, fiind un bun instrument de eliminare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fotografii, vrând să vă sugereze să căutați o lesbiană - mai precis, pe mine. Voia să mă denigreze, să mă vadă amestecată în povestea asta. A sunat și la poliție și le-a dat un pont despre La Verne’s. Fețele scrijelite sunt très à la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și pe tata, eu și cu mama n-aveam nimic. Nu voiam decât să se ducă totul de râpă. Mama are lupus. I-au mai rămas puțini ani de viață. O să moară și asta-i foarte de nedrept. — Dar fotografiile scrijelite? Ce-ai vrut să demonstrezi cu ele? Martha își împreună degetele și le răsuci până când i se albiră articulațiile. Aveam nouăsprezece ani și tot ce știam să fac era să desenez. Voiam ca Maddy să fie demascată drept limbistă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împreună degetele și le răsuci până când i se albiră articulațiile. Aveam nouăsprezece ani și tot ce știam să fac era să desenez. Voiam ca Maddy să fie demascată drept limbistă, iar în ultima fotografie era chiar tata, tot cu fața scrijelită. Am crezut că pe verso s-ar fi putut găsi amprentele lui. Îmi doream cu disperare să-i fac rău. Pentru că te atinge și pe tine cum o atinge pe Madeleine? Pentru că nu mă atinge! Mi-am luat inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul meu. Cu spătar scrijelit. Să nu uit apariția cărții lui Cristian Popescu, copilul minune al Universitas-ului, iubit de toată lumea, admirat de toată lumea, eveniment sărbătorit cu enormă căldură. Între Cristi și mine nu s-a născut o reală prietenie, n-a fost timp suficient, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am amintit, fără motiv, rafturile din fundul librăriei: „Literatura Europei de Est”. Primele mele cărți erau acolo, înghesuite, gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Chiar și În privința celor mai arhaice societăți, cele paleolitice, nu trebuie neglijate dovezile curiozității pentru natură și ale ritualismului, acea Înflorire a „vieții spiritului”, parte evidentă a evoluției umane. Găsirea unei cochilii bizare, Îngrijirea morților, gesturile grafice concretizate În osul scrijelit sau peștera pictată sau chiar riturile, care vor cunoaște un număr infinit de combinații și acte simbolice și care au lăsat indicii materiale sau anomalii care pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși sunt Încă În faza de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
LeroiGourhan, 1988, p. 907) avertizează pe bună dreptate că, În cazul preistoriei, se tinde prea des să se considere ritual orice fenomen care nu poate fi Încadrat În gesturile vieții cotidiene: prezența argilei sau a vetrelor În preajma unui mormânt, lespezi scrijelite sau arse, asocieri neobișnuite de resturi etc.; sau este considerat „ritual” tot ceea ce este În sine excepțional: o mulțime de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar Întrucât ritul este prin definiție repetitiv, nu i se poate afirma existența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]