560 matches
-
dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste nici un fel de scrisori, extrase de cont sau facturi, nici măcar peste plicuri de corespondență nesolicitată. Nici un singur lucru care să poarte pe el numele meu nu era aruncat la întâmplare, dosit sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea pe[ ]. N [ ] face [ ]. — Alo? am zis. E cineva acolo? Cine e? Și, ascultând atent șuierăturile, un cuvânt îmi urcă din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că acelea erau ideile de haine lăsate acolo de oamenii care-și imaginaseră sau visaseră că urcă la bordul ambarcațiunii în trecut, dar mie, la atingere - și unele la miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umplute cu cărți de telefon și aparate electronice de formare rapidă a numerelor. Păreau absolut neschimbate față de formele lor originale, însă Fidorous se burzului doar când am pomenit despre asta. — Ei, sigur că așa sunt. Ce te așteptai, la un scrin și la un suport pentru pălării? M-am hotărât să nu mai pun alte întrebări. Comenzile ambarcațiunii se aflau pe puntea superioară, care funcționa și ca acoperiș al cabinei. Scout era acolo sus, întinsă pe un prosop cu ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a lui Iordan. Cum se înveselea casa de pe strada "Trompeta" cînd venea "tătișor"! Am găsit de curînd, în scrinul de nuc, programul unui concert comun. E în "tradiția" românească să nu se specifice nici anul, nici luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo, cinciul lui Beethoven, șaptele în do minor de Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu găsesc răspuns în crochiurile năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
născocesc o vietate din acelea născute (nu făcute) de marii condeieri? Ca șoricelul lui Boris Vian, ca motanul Behemoth, ca Mr. Boun, ca melcul lui Ion Barbu, ca lycorna lui... Măcar un obiect, Cristoase, un scaun din cele douăsprezece, un scrin negru, planiglobul lui Gulliver, pălăria pe care o așază Faulkner, cu zîmbetul lui rar, pe capul domnișoarei Meaddowfill. Sau "perișoarele de jad în zeamă de sare", hrana bătrînului chinez, pregătită de Dai Sijie. Cu răbdare, migală, vreme și multă excentricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
primisem cravata de pionier, dar, recunosc, mă mândream mult cu asta. Purtam cravata roșie ca pe un trofeu. Când ajungeam acasă de la școală, deși-mi aruncam hainele peste tot, așezam cravata, invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
putere ce-i îngăduia toate abuzurile. Sub aparențele unui subaltern care se mulțumește a executa ordinele căpeteniei supreme, era "antrenorul intelectual" al lui Gheorghiu-Dej și, ulterior, în bună măsură al lui Nicolae Ceaușescu. Oare Dej ar fi aflat de romanul Scrinul negru al lui G. Călinescu fără "informarea" tendențioasă a lui Cameleonea? Pentru a înfricoșa intelectualitatea pe care n-a izbutit a o sateliza, a recurs la aplicarea unor măsuri dure, suflînd la urechea cîrmuitorului "argumente" în favoarea prigonirii acesteia. În penumbrele
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
se grăbesc să recadă în cer./ Acum aud limpede/ cum o fereastră cunoscută/ se lasă deschisă într-o clipă/ să redevină un ochi în lume/ în goana fluidă a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roțile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze și-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Și inima-n soclu așteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Și-alung ale gândului unde/ Pereții din nou să-i inunde/ în
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
lume/ în goana fluidă a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roțile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze și-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Și inima-n soclu așteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Și-alung ale gândului unde/ Pereții din nou să-i inunde/ în teancuri culoarea lor moale/ Pe ziduri e scris întomnare/ Dar unde trecutul nu-i rană -/ Un mugur de cântec pe geană." Celălalt mal: "Frică
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
Alexandrescu Examenul scris la Limba română de la Bacalaureat scoate în evidență nivelul elevilor, după patru ani de liceu, si de ce nu, munca dascălilor, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi în zadar. Pus să comenteze un text din “Scrinul Negru” de George Călinescu, un elev din Albă a ales să facă o analiză a stilului vestimentar al personajului descris: “Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
din text din care trebuiau să extragă ideea principală și câteva mijloace artistice: imperfectul evocator, cu valoare descriptivă sau epitete cum ar fi "surâsul descurajate". Descarca AICI baremul de la profilul Real La primul subiect a fost un fragment din romanul "Scrinul Negru" de George Călinescu. Prima cerință se referă la sinonime pentru mormane - grămadă sau pentru uzate - deterioarate. A doua cerință: Rolul cratimei trebuia la nivel fonetic marchează rostirea într-o singură silabă a cuvântului câte și al articolului hotărât "un
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
țevcrăpării drojdie câinele curb pe-ntinsul dru din zi de joi în zi de joi un gramofon din zi de joi a insulei câinelui cruț un cu un pu un fru un cru rosul carŕcterul de fugă din tanc din scrin din drojdie din a din ma din zo din ne o fiu de cuc o iuft bocciu mer des pri el mer des îndru mâna la cap câinele-ntins la orizontul de cruț dru" (Oskar Pastior, O fiu de cuc
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
completă și destul de numeroasă se găsește la Marian Popa la paginile 1051-1052 din primul volum. Trei nume se cuvin totuși reținute: Aurel Baranga, Horia Lovinescu și Teodor Mazilu. Pe celelalte, uitarea le va-nchide cu mâna ei cea rece în scrinul istoriei literare." (pag. 982) Iată o metaforă finală prin care dicționarul și istoria își inversează, chiar dacă accidental, ordinea ierarhică. (va urma)
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
mai încerc acest sentiment de respingere, căci teatrul acesta în stil Art Nouveau nu-și propune să simbolizeze nimic, nu are alte veleități în afara celor artistice și se mulțumește să se consacre doar desfătării spectatorului și încântării produse de spectacol. Scrin deopotrivă discret și primitor, scrin ce le procură tuturor o stare de deplină satisfacție. Cineva îmi spune că nu mai poate merge la teatru ca urmare, lesne de înțeles, a traumatismului suferit în perioada Sovietelor, când se dădeau mereu aceleași
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]