126 matches
-
care păzeau totul/ nici ei nu știau ce:// metafizica sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie grațios halucinantă: "Ca orice om// care a uitat cînd s-a născut// și nu știe cînd va muri// am început să cred// că toate cărțile din Bibliotecă// le-am scris eu" ( 20
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins în Cotidiene, 1986), sugativa devine principiu cosmic, aplicabil unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic (vântul pe
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu, ci un un discurs autoritar al unui daimon lăuntric - adresat unui Tu-Eu susceptibil să se "grăbească" (deci să greșească) folosind metafore rare; avertismentele nu privesc doar actul poetic, ci însăși existența poetului din afara scrisului, totul culminând
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
a-l îneca în spuma savuroasă a unei neobosite improvizații frazeologice. Miza de căpetenie a textului este jocul. Autoarea cărților pentru copii se copilărește ea însăși, demontînd și utilizînd convențiile ca pe niște jucării, devenind în felul acesta nu doar scriptorul, ci și obiectul literaturii, prin simțirea infantilă la ajutorul căreia recurge. "Scoateri de limbă" la adulți, "tocmai fiindcă știu că gestul meu copilăresc îi scoate din sărite", paginile în chestiune refac psihologia vîrstei aurorale printr-o naivitate afectuoasă, prin animism
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
1488), nu concordă cu desele trimiteri din tratat la „frații” (fratres), care îl așteaptă pe autor când „la baia încălzită” (ad termas), când „să ne potolim foamea” (reficiendi esuries), când „la cântarea orelor” (ad horas). Sunt amănunte care indică în jurul scriptorului o viață monahală dusă după toate regulile Sf. Benedict, ce defineau o abație benedictină, în care toate activitățile se desfășurau în comun, într-un climat de senină înțelegere fraternă. Câte ceva despre baia unui episcop Mai mult, abația benedictină în care
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
nord și polul sud/ lifturi-pirat ne fură respirația" (Erezia a doua). Banalul spațiu cotidian se umple așadar cu datele lumii, prin gestul scriptic încărcat de magice energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți aduci aminte de tot ce nu ți s-a întîmplat/ și cu
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
negre, orice mișcare a mîinii/ prin aer rămîne, ca scrisă” (Cina). Exercițiul scriptic i-ar putea produce „o rană mai mare”, în care ființa ar putea „îngheța” prin depersonalizare, vorbind despre sine „ca despre altcineva”. Are loc un impact între scriptorul care se livrează fatalmente formei și informalul vieții care-i asigură identitatea ontologică. Excedat de egalizarea lui cu textul, acesta tînjește după informal ca după o stare ingenuă de care se poate bucura cu o umilință ce neutralizează orgoliul creatorului
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
nu doar cu o prodigioasă, plurilaterală prestație, ci și cu un profil acuzat personal, în afectarea sa desuetă? Am impresia că așa- numitei (de Șerban Foarță) „belepocă”. Scepticismul ironic, erudiția elegantă, scrupulul formal, duhul unui clasicism tîrziu pulsînd în venele scriptorului și, mai de departe, ființa tînărului (cel puțin) „bîntuit de fantasme erotice”, „întîmpinînd zările pe culmile muntelui Venus”, ca și, mai de-aproape, a octogenarului „lăudat pentru cît de bine se ține”, fac parte din lumea unor Anatole France, Jules
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
și "titluri onorifice" în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au trecut 34 de ani de cînd ați hotărît să fiți scriitor? Bujor Nedelcovici: Sînt un "scriptor" sau un "scrib" care a scris peste douăzeci de volume și acum privesc în urmă trecutul - zîmbind - pentru a vedea dacă și cum viața s-a transformat în destin. S. G.: Cum vă explicați destinul în perspectiva cărților? B.N.: La
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă a aspira tu realul pentru a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi de asceză. Deosebită de asceza monahală, ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Constantin Țoiu Încă două texte de care Rânzei face mult caz, câteodată însușindu-și-le de-a dreptul, fără a mai pomeni de proprietarul lor. Le reproduc întocmai spre a risipi confuzia întreținută de buclucașul scriptor, uitând adesea ce-i aparține, dacă îi aparține ceva. Uno, descrierea personajului, punând ghilimetele de rigoare: "Un june cu anteriu de șamalgea morico cu fermană de croazea pembé, încins cu un șal pătlăginiu și legat la cap turcește..." Doi, urarea
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
grad diferit de ceea ce s-a petrecut în țara noastră, dată fiind natura relativ liberală a comunismului lui Tito. Pluriculturalitatea constituie o premisă, pentru a zice așa, nativă a producției în cauză. Cu îndreptățire observă Gheorghe Crăciun, în prefața volumului Scriptor, ce alcătuiește obiectul prezentei cronici, că "există în natura poetică a lui Ioan Flora o evidentă teamă de închidere și o aspirație secretă spre ubicuitate și încadrarea în direcții poetice neortodoxe". Această tendință spre "deschidere" e mai complexă decît o
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
În lumină ponegrit - În Adevăr, în dreptate nerecunoscătoriu" - Dicționar ieroglific), într-un potpuriu lexical precum un curcubeu de disponibilități ale vocației poetice a lui Ioan Flora, care se caută cu aerul de-a fugi de sine și viceversa. Ioan Flora, Scriptor, Ed. Axa, Botoșani, 2001, 148 pag., preț nemenționat.
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de lei la BRD (contractat în 2007 și scadent în 2011), bani cu care a achiziționat autoturismul Renault Clio. În declarația de interese, postată tot pe site-ul ICR, Patapievici menționează că este asociat la o firmă din București, Ego Scriptor Idei SRL, unde deține 10 părți sociale, în valoare totală de 100 de lei. Firma este inactivă din iulie 2007.
Patapievici a avut venituri de circa 160.000 de lei în ultimul an fiscal () [Corola-journal/Journalistic/25455_a_26780]
-
capitol transgresează grațios ambele domenii, abandonând cititorul în derivă; confuzia ia proporții abia odată cu al doilea capitol care subminează premisele celui dintâi: se afirmă că "în scrisori e bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se coroborează pentru a încropi concluzia autoarei. E ca și cum pentru a alcătui un anume portret, ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului, distrugând astfel tocmai "masca unui Janus bifrons" pe care o descoperise. Portretul
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
de „a se ploconi răsăritean și moale” înaintea efigiilor hieratice bizantine și a fantasmelor încrâncenate balcanice, de la Panait Istrati până la Ismail Kadare. Cărțile sale noi - Repere culturale transilvane, vol. I, și Trepte, poeme, scoase frumos de editurile clujene Eikon și Scriptor - sunt atipice într-un fel, fiindcă una este de poezie (mai puțină lume știe că Mircea Muthu este și poet), iar cealaltă de istorie și critică literară transilvană. Se întregește aici o rotunjime a creației demnă de maturitatea vârstei creatoare
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
ba cal, ba ghiulea - / ce să-ți mai spun, prietene? // Spania - o curgere împietrita..." (aLaa minor...). Dar scriitura, Forma a cuvîntului, nu e incapabilă a îmbrățișa doar universul, ci și incapabilă a-și epuiza propriile virtualități. Limitativ, prin natura să, scriptorul se simte frustrat și în zona de posibilități, teoretic nelimitată, a poemului, "interzis" de infinitul potențial al propriului său discurs: "pe caldarîm pășesc gol / că o trompeta în biblioteca; / o serbare cît pergamentul așteaptă aplauze - sînt singur, / și, / îmi ronțăi
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
a posibilităților de aprofundare mentală. Cele șase funcții ale limbajului stabilite de Jakobson pot fi ușor decelate și în discursul teatral, adaptate fiind și nuanțate în funcție de specificul acestuia. Funcția emotivă trimite la emițător, fiind gestionată pe de o parte de scriptor (autor), care imaginează textul în toate articulațiile sale, iar pe de altă parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune o dublă adresare a fiecărui mesaj teatral - actorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
dată, să uite o latură sau alta a prestigioasei sale activități, acțiunile sale urcînd simultan la bursa poeziei, prozei scurte, romanului, teatrului, fără a uita de eseistică, pamflet și critica de întîmpinare. Dincolo de această "risipire" ca-și-programatică a încă foarte tînărului scriptor (n. 1963, București), la fel de aparentă ca și disponibilitatea majorității nouăzeciștilor pentru genuri și specii diferite ducînd firește la interșanjabilitatea elementelor dintr-un mereu schimbător tablou mendeleevian al literelor de azi, ceea ce a făcut întotdeauna farmecul textelor lui Horia Gârbea unificînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fragment cvasi-finic. Akkabu fakkace akkacum akkastakka: bakkat frakkazakka akkastakka, Îi cullamakkand lui Akkabu sakka schimbe fiecakare „akka” cu „akkakkakka” și fiecakkare „ulla” cu „ullakka”, și ulla sakka iakkasakka un frakkagment cvakkasi-finic. „O, ce plăcut, o, vârtej al diferanței, o lector / scriptor al meu ideal lovit de o insomnie ideală, o, veghe a lui finnegan, o, animal drăgălaș și benign. Nu te ajută să gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de criticul literar Daniel Dimitriu), "România literară", "Cronica", "Luceafărul", "Dacia literară", "Poesis", "Antiteze", "Ateneu", "Nord literar", "Unu", "Ziarul de duminică", "International Notebook of Poetry", "Nova Revista", "Columna", "Acolada", "Argeș", "Hyperion", "Ziua literară", "Gradina" (Serbia), "Bucovina literară", "Plumb", "Feed back", "Conta", "Scriptor" etc. Redactor la revista "Poezia", între 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor (Poșta redacției), semnând cu pseudonimul Abatele de Cumania; redactor șef-adjunct la Marmația literară, revista Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (2008-2010); redactor la Cronica Veche (2014
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
2004. Primește Ordinul "Meritul Cultural Național" al României. 2007. Redactor șef al revistei "Dacia literară". În anul 2013 postul este desființat de noua conducere a M.L.R. Iași... 2014. Coordonator al editurii "Junimea" (manager din august 2014) și director-inițiator al revistei "Scriptor" (din 15 ianuarie 2015). A publicat peste 20 de cărți de versuri, proză, jurnal de călătorie etc. Tradus în peste 15 țări (antologii, presă culturală, cărți de autor). Premii naționale (selectiv): "Nicolae Labiș" (1979), "Nichita Stănescu" (2010), Premiul Congresului Național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]