129 matches
-
tradiția nuanțărilor semiologice, Barthes distinge între écrivain și écrivant. Scriitorul face din cuvânt un scop în sine, în timp ce pentru scriptor cuvântul este numai un mijloc în vederea îndeplinirii unei activități. Dacă pentru scriitor cuvântul reprezintă totdeauna o provocare, o ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa în S/Z textul lizibil (textul clasic, canonic, operele ce alcătuiesc literatura consacrată) de cel scriptibil ("scriptibilul este romanescul fără roman
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
paternitate pe care istoria literară, învățământul, opinia aveau sarcina să o stabilească și să-i reînnoiască povestea"299. Transparența lingvistică și o anumită înțelegere a termenului de "obiectivitate" cerute de teoria producerii textuale duc la o imagine a autorului ca "scriptor textual" sau "producător". Dar, chiar dacă întreaga rețea contextuală a unei scrieri este activată de cititorul său, "se poate susține că această poziție a autorității discursive mai trăiește încă, pentru că este codificată în actul însuși al enunțării"300. Barthes mărturisește, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul că asumarea enunțiativă este relativ omogenă nu ne va surprinde într-un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
prin ceea ce spun fac trimitere la acțiuni, precizând un rezultat, sau incită direct la acțiune. G. Vigner rezumă foarte bine caracteristicile acestui gen, vorbind de "reprezentare unei transformări de stare pe care cititorul o va avea de realizat la intervenția scriptorului, transformare care se va îndeplini prin intermediul unui algoritm ce ia forma activităților gestual programate după o logică tehnică (și culturală) dată" (1990: 114). În prezent, când aceste criterii au fost aprofundate, și eu, la rândul meu, voi deveni mai ferm
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
spațio-temporale și prin identitatea co-enunțiatorilor corespund întru totul secvențelor fatice, iar corpul scrisorii, secvențelor tranzacționale. Singura diferență constă, bineînțeles, în caracterul nu neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scriitor, nu spun de cititor), în căutarea unui mod de ordonare succesivă a frazelor care să fie sensibil non-arbitrară. (Descrierea fiind contrariul.) Ideea pe care noi o avem despre limbaj este una din cele mai primitive". (P. Valéry, Cahiers, "Ego scriptor", Oeuvres, Pléiade, volumul 1, p. 304) "O descriere se compune din fraze care pot fi, în general, intervertite: eu pot descrie această cameră printr-o serie de propoziții a căror ordine este întîmplătoare. Privirea se plimbă în voia ei". (P.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe părți era mult mai închis. EXERCIȚIUL B.4. Se referă la scrierea unui portret în interiorul unei mini-secvențe narative al cărei debut (A) este impus și al cărei sfîrșit va fi ales dintre cele patru soluții propuse (C). Pentru portret, scriptorul va utiliza unul sau mai multe extrase selectate din opere realiste de tradiție (B). Obiectivul este cel de a determina producția unei descrieri integrate în context dat și care depinde de acesta 3. A. Robert se puse într-un colț
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
B12 → C2. Observația 3: În toate cazurile, determinarea alegerii se face în funcție de ceea ce scriptorii își imaginează față de situația anterioară (relația din cuplu și statutul celor doi actori) și anticipează o urmare posibilă a acțiunii. Observația 4: Pentru a reface textul, scriptorul trebuie să recurgă la cîteva manipulări lingvistice de suprafață pentru a omogeniza extrasele (Exemplu: timpurile verbale). EXERCIȚIUL B.5. O clasă de-a III-a, după ce a făcut o excursie la Paris, trebuie să scrie un jurnal de călătorie destinat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În Antichitate, existau două categorii de copiști, cei oficiali și cei particulari. Copistul oficial era indicat prin numele grammateuv~, În greacă, și scriba, În latină; cel particular era „scriitorul“ prin definiție, „scriitorul de carte“, „caligraful“: gr. bibliogravfo~, kalligravfo~, lat. librarius, scriptor. Stenografii erau foarte prețuiți (vide Marțial 14, 208: currant uerba licet, manus est uelocior illis - nondum lingua suum, dextra peregit opus). Pentru a putea con fecționa căt mai multe exemplare, autorul Însuși (sau editorul) dicta simultan unui mare număr de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Karl Lachmann (1793-1851) este fondatorul unui sistem sever și metodic de critică de text, pe care l-a expus dens În prefața ediției sale la Noul Testament, publicată În 1842: Ad scripta ueterum repraesentanda duabus diuersis utimur artibus: nam et qui scriptor, quid scripserit dis putamus, et quo rerum statu quid senserit et cogitarit exponimus: quorum alterum sibi iudicandi facultas uindicat, alterum interpretatione continetur. Iudicandi tres gradus sunt recensere, emendare, originem detegere. Nam quid scriptum fuerit, duobus modis intellegitur, testibus examinandis, et
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu controversatul homo duplex apare aici perfect integrat imaginarului său, nu ca simplu observator și scriptor al comediei umane, ci de-a dreptul caragializat, întruchipându-i simultan pe gazetarii "scârța-scârța pe hârtie" și pe tribunii gen Cațavencu, Farfuridi, Dandanache, dar și eminescianizat, în postura unui "Mitică sumbru, corect gramatical"46. Cristalizarea locului geometric al caragialismului în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273. Dumnezeu-Spirit deține toată informația (informateria, ar spune Mihai Drăgănescu), adică e Arheul arheilor, în limbaj eminescian. Acest Dumnezeu nu a creat lumea prin logosul oral, ci este un scriptor universal. "Scrierea" lui se supune principiului transversaliilor: scrie, parcă, pe o "sugativă", căci desenele sale difuzează penetrând întregul cosmos, spiritualizându-l. În consecință, nemurirea sufletului se extinde la toate viețuitoarele, de la infuzor la om, dar la nivel de specie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trebuie scris tocma precum se rostește. Cea de a doua direcție s-a concretizat În realizarea de manuale și organizarea unei biblioteci școlare. Lucrarea care l-a făcut cunoscut În cea mai mare măsură a fost Lepturariu românesc cules den scriptori români, publicat În 4 volume (volumele II și IV avînd cîte 2 părți), Între 1862 și 1865 și care reprezintă una dintre primele Încercări de istorie a literaturii române, dublată de antologie de texte populare sau culte apărute pînă la
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
toți scriitorii în categoria introvertiților intuitivi sau în categoria mai generală a introvertiților. Luând încă o măsură de precauție împotriva simplificării, Jung observă că în vreme ce unii scriitori își revelează tipul, în creația lor, alții își revelează antitipul, complementul. *7 Homo scriptor, trebuie s-o recunoaștem, nu reprezintă un tip unic. Dacă ne imaginăm un amestec romantic format din Coleridge, Shelley, Baudelaire și Poe, se cuvine să ne amintim imediat și de Racine, de Milton și de Goethe, sau de Jane Austen
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
a Jihad-ului. Toate sunt interpretate în carte din perspectiva istoriei și sociologiei religiilor. Ca suport al unei conferințe publice susținută la Joia Junimii de la Biblioteca Centrală Universitară Iași, textul urmează să apară în prima lui parte în revista ieșeană Scriptor. Partea ultimă va apărea la Editura Adenium din Iași, într-un volum colectiv, coordonat de Sorin Bocancea, și consacrat nefericitului eveniment din Franța inceputului de an 2015. Public acestă carte cu reînnoită emoție și vie recunoștință pentru publicul cititor pe
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și însemnătății lui...“, p. 349. footnote> . Cea de a doua direcție s-a concretizat în realizarea de manuale și organizarea unei biblioteci școlare. Lucrarea care l-a făcut cunoscut în cea mai mare măsură a fost Lepturariu românesc cules den scriptori români, publicat în 4 volume (volumele II și IV avînd cîte 2 părți), între 1862 și 1865 și care reprezintă una dintre primele încercări de istorie a literaturii române, dublată de antologie de texte populare sau culte apărute pînă la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de criticul literar Daniel Dimitriu), "România literară", "Cronica", "Luceafărul", "Dacia literară", "Poesis", "Antiteze", "Ateneu", "Nord literar", "Unu", "Ziarul de duminică", "International Notebook of Poetry", "Nova Revista", "Columna", "Acolada", "Argeș", "Hyperion", "Ziua literară", "Gradina" (Serbia), "Bucovina literară", "Plumb", "Feed back", "Conta", "Scriptor" etc. Redactor la revista "Poezia", între 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor (Poșta redacției), semnând cu pseudonimul Abatele de Cumania; redactor șef-adjunct la Marmația literară, revista Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (2008-2010); redactor la Cronica Veche (2014
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
2004. Primește Ordinul "Meritul Cultural Național" al României. 2007. Redactor șef al revistei "Dacia literară". În anul 2013 postul este desființat de noua conducere a M.L.R. Iași... 2014. Coordonator al editurii "Junimea" (manager din august 2014) și director-inițiator al revistei "Scriptor" (din 15 ianuarie 2015). A publicat peste 20 de cărți de versuri, proză, jurnal de călătorie etc. Tradus în peste 15 țări (antologii, presă culturală, cărți de autor). Premii naționale (selectiv): "Nicolae Labiș" (1979), "Nichita Stănescu" (2010), Premiul Congresului Național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Lansează producții culturale care pun în circulație valorile. Să urmărim, cu atenție, traseul existențial din ultimii 25 de ani și vom afla răspunsuri edificatoare, legate de Muzeul Literaturii Române Iași, de Societatea Culturală Junimea '90, de revistele "Dacia literară" și "Scriptor", de colecțiile de carte ale Editurii "Junimea" etc.; toate fiind mesaje culturale către societate. Afirmația că lumea e o metaforă, o știe și o susține: Țin în brațe metafora", spune poetul. Și mai spune: "noi visăm la sublimele măicuțe,/ noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ceva acordeon de la fratele mai mare. Ascult muzică, mai ales simfonică, de câte ori am ocazia. Și mai ales clopotul, toaca, greierul... Parcă revin, astfel, în pântecul matern... V.P.: De multe ori, ne-am întâlnit la vernisajul unor expoziții de pictură. În Scriptor, la rubrica Artis amica nostrae, este prezentat (omagiat) un pictor important. De când pasiunea pentru pictură? L.V.: Pictura am descoperit-o mult mai târziu, față de muzică. Dacă în casa natală, parohială, de țară, aveam pereții plini de cărțile și revistele tatălui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cred că poetul Cezar Ivănescu va avea un viitor în creștere spectaculoasă, după firești, poate, ani de așezare/ reașezare a vieții noastre literare, civice, mentale... V.P.: Despre redefinirea Editurii Junimea (unde a fost director și Cezar Ivănescu), despre apariția revistei Scriptor, două construcții culturale importante, în calitate de director, ce ne poți spune? Mai sunt și alte proiecte ce țin de spiritul tău creator? L. V.: Prefer vorbelor verbul a face (vezi opera cărturarului Mihai Șora!). Tot Cezar Ivănescu spunea că una este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de la Muzeul "Mihai Eminescu", Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Acad. Solomon Marcus primind, de la Carmen Mihalache, Premiul "Opera Omnia" al revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu și Emil Brumaru (Casa Mihail Sadoveanu, Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu, Sumiya Haruya și Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013) detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013)
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]