401 matches
-
Întoarsă spre mine spunea mai mult decât o sută de vorbe. Altă seară minunată care se transformă În praf, mi-am spus, și m-am Întors În camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dau eu seama, n-avem nici o dovadă. Dar și imaginația merită luată-n considerare, sunteți de acord? Își Îndreptă spatele. Să luăm cazul dvs. , de pildă. Susțineți că vineri după-masă ați lucrat la un articol, așezat pe-o bancă din scuarul lângă care stați. Cu puțin Înainte de șase, ați plecat la Apollo cu bicicleta. Colega dvs. , d-na Himmel a confirmat că ați ajuns la timp pentru prima ecranizare. Așa că e clar, n-aveți cum să fiți acel „AK“ necunoscut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aduce cazul În justiție. Inspectorul zâmbi. Haideți să considerăm asta contribuția dvs. la literatura cenzurată. Când ne-am despărțit, cerul tocmai se Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pleca, zise doamna Bellairs. — Mulțumesc foarte mult. Arthur Rowe Își spuse n-avea nimic de pierdut dacă se folosea de sfatul ei - poate că, la urma urmei, informația era exactă. Se Întoarse, așadar, la taraba cu cozonacul. Cu toate că Între timp scuarul se golise și nu mai rămăseseră decît tarabagiii, cozonacul continua să fie Înconjurat de un mic grup de admiratori. Era, Într-adevăr, un cozonac grozav. Lui Arthur Rowe Îi plăcuseră totdeauna cozonacii, Îndeosebi delicioșii cozonaci „Dundee“ și cei făcuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
N-o să fiu plecată multă vreme. Găsești tu ceva de mâncare În bucătărie, poți să mănânci orice poftești. Doar să-mi promiți că nu ieși din casă! În fața Ambasadei mulțimea protesta. Erau În jur de două sute de studenți, care ocupaseră scuarul În Întregime, unii trecuseră și pe stradă. Stăteau ghemuiți pe lângă pancarte cu pânza atârnând pe pământ, ZDROBIȚI MALAYSIA, JOS CU IMPERIALIȘTII OCCIDENTALI, fumau și discutau liniștiți Între ei. Purtau fâșii de cârpă legate În jurul capului, iar unii dintre băieți erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și frumosul. Proverb japonez Am nouă ani. Ca în fiecare zi de vară, ies la o partidă de fotbal împreună cu fratele meu, care, deși mai mic cu doi ani, joacă, invariabil, mult mai bine decât mine. Meciul, improvizat sumar în scuarul dintre blocuri, se prelungește indefinit; vecinii se impacientează (sunt câteva figuri de pensionari isterici care, spărgându-ne cu cruzime mingile și fugărindu-ne inestetic prin cartier, fac deliciul modestelor mele amintiri din copilărie); începe să plouă mărunt. O dată cu lăsarea serii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
săltărețe". Și mai departe: Este ciudat cum aceleași cuvinte pot avea diferite forme în funcție de locul unde sunt pronunțate. În jurul clădirilor guvernamentale cuvintele sunt umflate, grase aproape obeze... Aceleași cuvinte sunt însă grațioase și iuți ca niște focuri de artificii în scuarurile unde se joacă copiii." Nu sunt uitate nici cuvintele care și-au schimbat sensul "în limba gărzilor roșii" . Nu întâmplător acestea se găsesc în paginile care prezintă destinul lui Hung Fao, chinezul ajuns în 1969 la Paris , autorul unor romane
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
mă refer la "rumânul imparțial" al lui Agamiță Dandanache, ci la strictul nostru contemporan, la liber-schimbistul de toate culorile și sexele, la cameleonul în piele de tigru ce ne populează coșmarurile, televizoarele și listele de alegători. În România, distanța dintre scuarul unde călăul îți taie capul și piața Endependenții, unde ne pupăm de-a val-ma, e atât de scurtă, încât adeseori se confundă. Oameni care, la așa-zisa revoluție din 1989, se aflau pe baricade inamice, astăzi circulă braț la
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
2008, cu un an înainte. În 2007, primarul Sectorului 2 încheia un acord de creditare pe cinci ani (nr. 4448/2007) cu Dexia Kommunalkredit Bank pentru suma de 25.457.867 de lei. Destinația banilor: amenajarea și reabilitarea parcurilor, a scuarurilor și spațiilor verzi din sector. Atât creditul, cât și destinația banilor a fost aprobat de Consiliul Local al Sectorului 2. La acest credit se adaugă un împrumut extern de 98.096.875 de lei, cu termen pe 20 de ani
Aici sunt banii dumneavoastră: Cum a tocat Onţanu 100 de milioane de euro pentru flori plantate de două ori în aceleaşi parcuri () [Corola-journal/Journalistic/48437_a_49762]
-
și diverse firme, acuzate de opoziție ca fiind ale clientelei de partid. S-au încheiat în perioada 2008-2011 mai multe contracte în baza unor acorduri-cadru pe 5 pachete corespunzătoare a cinci zone din sector pentru „întreținere, reamenajare, plantări în parcuri, scuaruri, platbande și asambluri de locuințe”. O a șasea zonă rămâne în grija ADP. Suma totală a acestor contracte se ridică la aproape 100 de milioane de euro. Circa 8 milioane de lei din aceste contracte acoperă două luni de iarnă
Aici sunt banii dumneavoastră: Cum a tocat Onţanu 100 de milioane de euro pentru flori plantate de două ori în aceleaşi parcuri () [Corola-journal/Journalistic/48437_a_49762]
-
nu mă așteptam să mai găsesc pe cineva. Am avut o lungă discuție cu doamna respectivă. Am fost surprins de cît de mult m-a impresionat acest episod; mă așteptasem să fiu mai rațional: o casă e o casă, un scuar e un scuar, o bancă e o bancă. Dar faptul că tatăl meu murise deja a făcut vizita aceasta foarte dificilă. În plus, tatăl meu n-a vrut niciodată să se întoarcă aici; cred că a fost foarte traumatizat de
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
să mai găsesc pe cineva. Am avut o lungă discuție cu doamna respectivă. Am fost surprins de cît de mult m-a impresionat acest episod; mă așteptasem să fiu mai rațional: o casă e o casă, un scuar e un scuar, o bancă e o bancă. Dar faptul că tatăl meu murise deja a făcut vizita aceasta foarte dificilă. În plus, tatăl meu n-a vrut niciodată să se întoarcă aici; cred că a fost foarte traumatizat de evenimente și nu
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul unanim al metropolei, plutind mereu deasupra teraselor pline de lume, peste scuarurile geometric tăiate). În Muzeul Delacroix, situat într-o clădire nu prea mare, cea unde pictorul își avusese ultimul atelier, era liniște deplină. Printr-un sistem alambicat de holuri și scări, puteai coborî în final într-o curte invadată de flori
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
un vultur gigantic ce stătea de pază. Mă simțeam rău. Ne apropiam de graniță. Îmi spuneam că trebuie să mai existe vreo speranță. Că urmează să o luăm poate la dreapta. Dar nici vorbă. Am mers tot înainte, am depășit scuarul Trinité și am urcat panta. La semafor, înainte de a intra în piața Clichy, puțin a lipsit să deschid portiera și să evadez. Dar nu puteam să-i fac una ca asta. Abia mai târziu, pe când mergeam pe strada Abesses către
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
intrigau, dar nu-și pierduse zâmbetul. Era oare efectul șampaniei Pim’s? Timiditatea mea s-a topit. I-am explicat ce vrea să-nsemne „primele pante“, expresia asta pe care-o deprinsesem, ca toți copiii de școală, din cartier. De la scuarul Trinite încep „primele pante“, căci urci de zor până la castelul Des Brouillards și cimitirul Saint-Vincent, ca apoi să cobori din nou către tărâmul secret din Clignancourt, mult către nord. - Tu știi o mulțime de lucruri, mi-a spus. Și zâmbetul
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]