126 matches
-
rodie, un clopoțel și o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul. 27. Au făcut și tunicile de in subțire țesute cu măiestrie, pentru Aaron și fiii lui; 28. mitra de in subțire, și scufiile de in subțire care slujeau ca podoabă; izmenele de in subțire răsucit; 29. brîul de in subțire răsucit, lucrat la gherghef, și de culoare albastră, purpurie și cărămizie, cum poruncise lui Moise Domnul. 30. Au făcut apoi și placa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Îmi spuneau să mă calmez, pentru că În locul acela toată lumea năștea. Până la urmă, nici eu nu știu cum, m-am trezit Într-o cameră. Lia era palidă, dar de o paloare de perlă, și surâdea. Cineva Îi ridicase bretonul, Închizându-l Într-o scufie albă. Pentru prima oară vedeam fruntea Liei În toată splendoarea ei. Avea alături de ea Ceva. „E Giulio“, a zis ea. Rebisul meu. Îl făcusem și eu, și nu din crâmpeie de corpuri moarte, și fără săpun de arsenic. Era Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de comuniune fizică era atât de intensă, încât închise ochii și îl legănă încetișor. Copilul, în schimb, nu păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna. Ne-a răspuns: - Așteptați aici. S-a întors însoțit de un călugăr bătrân, îmbrăcat în negru, la fel ca Andras, și cu același soi de scufie pe cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai când e mai frig. Să nu-l lașinoaptea fără scufie, așa s-a obișnuit el, ar fi chiar bine, fiindcă văd că e curent aici, să-i dai să-și pună vată în urechi. Aici i-am adus flanelă, să poarte până în iunie, sub cămașă. Să nu-l lași fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odaia, mai înaltă decât adâncă, era plină de lume. Se duse întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna ridicată în acest scop, cele dorite și să ne îngropi pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca medic al casei, să vezi cum îi merge bolnavului, doar nu suntem oricine. Te plătim (și mai încet), nu fi prost, Vasiliade, te punem la cont. Marina aduse gheața și o pungă, și în curând chelia bătrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicolă. - Ți-e bine așa? întrebă Aglae. - Bi-bine! mormăi Costache. - Acum ce să mai facem? întrebă Aglae. - Nimic, răspunse doctorul. Liniște și altceva nimic. Natura lucrează singură. Stănică pufni în râs. - Aveți și voi doctorii formule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
persistă încă în primele decenii ale secolului al XX-lea, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea, rigiditatea penitenciară a vieții cotidiene din Ospiciul Golia. Îngrijirea medicală în primii ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă, așa cum se schimbă și familia de personaje, trecând de la căpitanul din garda civică la pensionarul în halat și cu scufie. Schimbarea e mai evidentă în Scrisoarea pierdută, când intră în scenă notabilii unui județ de munte, care comunică telegrafic cu „centrul“ și cu miniștrii. Tendința de a lărgi scena socială și de a surprinde tipuri nu se reduce la alternarea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
unora, elevii ajung la explicația corectă. Astfel, zona de creștere de la rădăcină este destul de îngustă, se află subterminal, la 5-10 mm de la vârful rădăcinii. Privind structura vârfului rădăcinii - cu ajutorul unui microscop - se constată că în învelișul rădăcinii -numit scufie, se află pe axul longitudinal, columela formată din celule - statociste - ce au interior statolite, adică grăuncioare de amidon mari, grele, mobile și acestea, ori cum am așeza rădăcina, ea se va orienta către pământ datorită greutății și mobilității acestor grăuncioare
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
curte. Prima variantă aparține cronicilor saxone: "Mai mulți soli occidentali au fost trimiși la curtea lui Vlad. Când au ajuns în fața lui, s-au înclinat și și-au scos pălăriile, dar sub acestea mai aveau un fel de berete sau scufii roșii și maro, pe care le-au păstrat. Vlad i-a întrebat de ce nu și-au scos și scufiile sau beretele. Ei au zis: "Doamne, noi nu avem acest obicei". Și i-au mulțumit Înălțimii Sale, iar el a pus
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ajuns în fața lui, s-au înclinat și și-au scos pălăriile, dar sub acestea mai aveau un fel de berete sau scufii roșii și maro, pe care le-au păstrat. Vlad i-a întrebat de ce nu și-au scos și scufiile sau beretele. Ei au zis: "Doamne, noi nu avem acest obicei". Și i-au mulțumit Înălțimii Sale, iar el a pus să ia niște cuie mari și a pus să li se bată cuiele în cap, pe marginea scufiilor, astfel încât
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și scufiile sau beretele. Ei au zis: "Doamne, noi nu avem acest obicei". Și i-au mulțumit Înălțimii Sale, iar el a pus să ia niște cuie mari și a pus să li se bată cuiele în cap, pe marginea scufiilor, astfel încât să nu și le mai poată scoate. Astfel, prințul le-a fixat și mai bine obiceiul 78". Cea de-a doua variantă provine din cronicile rusești, iar relatarea este asemănătoare, numai că ambasadorii sunt de data asta turci, ceea ce
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
poată scoate. Astfel, prințul le-a fixat și mai bine obiceiul 78". Cea de-a doua variantă provine din cronicile rusești, iar relatarea este asemănătoare, numai că ambasadorii sunt de data asta turci, ceea ce ar explica prezența beretelor sau a scufiilor de sub pălării. Naratorul din cronicile saxone ne relatează fapte pe care probabil le-a auzit și el de la alții, ceea ce le știrbește din acuratețe. În schimb, versiunea rusă ne prezintă un personaj la fel de sadic, dar nu atât de nebun, acțiunea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mare suveran și m-ați umilit". Ambasadorii au răspuns: Acesta este obiceiul pământului nostru și al suveranului nostru". Și Dracula le-a zis: Atunci vă voi întări în obiceiul vostru. Să fiți cu curaj". Și porunci să li se fixeze scufiile în cap cu cuie mici de fier. Apoi le dădu voie să plece și le zise: "Mergeți și povestiți asta suveranului vostru, căci el o fi obișnuit să accepte asemenea rușine de la voi, dar noi nu suntem obișnuiți. Și să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
-i pieptul în ceva foarte strîmt ce-i făcea răni pe la subsuori; agățați-i la gât un soi de colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l pe ceafă, bine strîns sub o scufie din pînză neagră ș-aveți în față biata ființă care m-a uimit și pe mine, atunci cînd am ajuns în casa tatălui meu. Nimeni n-ar fi crezut că din biata Lucille vor ieși vreodată la iveală atâtea daruri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu știi de ce. Și dumneata Te-ai fi purtat cu dânsul, desigur, tot așa. Arnolf Se poate. Povestește-i, te rog, de-a fir a păr. Agnès Vei crede că-i poveste, și-i totuși adevăr. 485 Lucram la o scufie, sus pe balcon, când iată, Un tânăr foarte bine în stradă se arată, Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai ținea șapca pe genunchi. (P2) Ceea ce punea el pe cap era [una din acele]* pălăriuțe făcută cu de toate; foarte ciudată: semăna și a căciulă, și a șapcă, și a pălărie rotundă, și a caschetă de vidră, și a scufie de bumbac; într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri a căror mută urîțenie este tot așa de profund expresivă ca fața unui imbecil. (P3) Ovală și umflată de balene, ea începea cu trei caltaboși rotunzi; pe urmă, despărțite de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi văzuți împodobiți cu flori și panglici, vorbind pe un ton pastoral și cântând (....). Mi se pare că le văd pe femeile noastre de condiție bună îmbrăcându-se în sătence; pot să pună pe ele tunica cea groasă și roșie, scufia țărănească, oricum nu au nici șolduri, nici piept, nici brațe, nici ten proaspăt, nici culori sănătoase: rămân femei de la oraș. Fiecare cu ce i se potrivește, la teatru ca și în lumea largă." Concepând teatrul ca pe o pledoarie în favoarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]