261 matches
-
de fier și-n trup încins/aud cum se rotesc tăceri/de mâine așternut pe ieri, /de somn arhaic, fără vis. // Un cer de gură înstelat/îmi linge sufletul, domol, /din și bemol spre la bemol, /cu raze negre și scuipat. Se ruginește beznă-n cer; /n-am limbă, n-am, nu pot să-njur, /mi-e somnul greu și port în jur/doar fier și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
lacomi sau curioși, seifurile, doar-doar ... Aștia de-aici, vorbele și împroșcarea lor în toate vânturile. Triate și curățite de încărcături emoționale, împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranța, avântul (mai ales) electoral. Că nu se știe. Vin alte timpuri! Când „scuipatul” împăna în draci și era împrăștiat cu dărnicie și direcție (din guri frumos ... clătite, clevetitoare, plăcut mirositoare, prevăzute cu fălci scrâșnitoare!) trecătorilor, socotiți obedienți foștilor „ciocoi” comuniști. Unii aplaudau, iar alții se încruntau. Alții se supărau și luau ... foc, un
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
alb, surâzând iertătoare M-am lăsat în unda transparent- scânteietoare A apelor Iordanului, unde iar m-am botezat Ca mintea să acceadă în tăinuitul Tău regat. În Ierusalim, pe Drumul Crucii am străbătut Întregul umilirii, unde Doamne ai fost bătut Scuipat, apoi supus supliciului răstignirii Între doi tâlhari de rând - în numele iubirii Lacrimi sărate au căzut în acel așezământ Pe piatra lustruită cu mir a Mormântului Sfânt Doar gândul că mormântu-i gol, și ești în cer M-a fulgerat să înțeleg
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
foști securiști, Cu pramatii și lichele Și cu pro-anti-băsiști... Nu salvăm țara ce-i spartă În bucăți, s-o rupă iar Ca pe un carton de hartă În fășii de dor amar... Nu salvăm țara cu-obrazul Întors iar pentru scuipați Când ne bântuie necazul, Nu așa suntem bărbați! Nu salvăm țara din gheare De magnați magnetizați De putere, vânzând țara Altor și mai mari magnați... Nu salvăm țara bolnavă Oferind-o pe nimic Ori la Est pe tava slavă, Ori
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
în minte cu o imagine asemănătoare când mergeam la Alexandria , în vizită la frații bunicului matern.” Nu pot să nu simt o durere cumplită în suflet. Aproape că îmi vine să urlu, văzând peisajul dezolant al României de azi, jefuită, scuipată, trădată, batjocorită de mafioții, de cei care s-au perindat la conducerea Țării. Doamne, strig în mine, pentru ce s-au jertfit, pentru ce și-au dat viața cei peste 300 de mii de români care au murit în primul
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
Noemvrie 1918 MARELE SFAT AL NAȚIUNII ROMÂNE DIN UNGARIA ȘI TRANSILVANIA Dr. Gheorghe Crișan Dr. Ștefan C. Pop Secretar prezident Tot în ziarul Românul din Arad, nr. 17 / 1918, în articolul Golgota, întâlnim aceste zguduitoare cuvinte: Batjocoriți am fost și scuipați, defăimați, căci n-aveau ochi să ne vadă. Și ne-au prins și ferecat, ne-au închis și judecat, căci drept n-aveam să ne plângem. Când ceream apă, ne dădeau oțet, când ceream aer nu ne încăpeau temnițele, iar
ARAD-ALBA IULIA-1918 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367255_a_368584]
-
-l rad, apa-am oprit, Iar el mă grăbea întruna: „Fă ceva, uscată-i spuma!” Să-l rad pe uscat voiam Și-n palmă atunci scuipam Să facă spumă săpunul... Fiindcă se grăbea nebunul. Așa l-am ras cu-un scuipat, Și pe el m-am răzbunat, Că atunci, când îl rădeam, Hoțul nu-mi dădea un ban. - Stai așa! Cuie nu mai reteza... I-a zis Petre Cacialma. * * * Când cu mine-a terminat, Un bacșiș mai gras i-am dat
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
ulciorul are Zile scrise-n calendar, Bibi, dintr-o întâmplare, A pățit-o chiar în bar La Zbârneață, când pahar După pahar a golit nesățios Până căzuse pe jos. Cine credeți că-l cinstea, Iar Bimbi se lăcomea? Era majurul scuipat... Ras de Bimbi la palat; Care nu-mi era zgârcit, Când pe Bimbi a-ntâlnit. Hoțu-n taină,-a aranjat Ca să-l facă de rahat, Când un gealat a intrat Și i-a spus că are-un mort, Chiar iubitul lui nepot
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
se dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
greu de imaginat ale infernului concentraționist născut prin decretele regale și păstrat cu grijă de partenerii de coaliție, comuniștii rămași la putere după plecarea regelui. La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrâni, orbi, bolnavi de plămâni, anchilozați, bătuți crunt, scuipați și batjocoriți, 21 de generali: Aurel Aldea - mort 1949, Constantin Anton - mort 1950, Constantin Antonie - mort 1952, Emanoel Barzotescu - mort 1951, Ion Carlaonț - mort 1950, Dumitru Carlaonț - mort 1952, Constantin Eftimiu - mort 1950, Nicolae Gheneraru - mort 1950, Iosif Iacobici - mort
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
dovezi de cruzime. Pentru a-și satisface această nevoie de violență și cruzime, uneori barbare, ei asistă sau chiar provoacă spectacole, unde violența și cruzimea sunt socotite virtuți. De la spectacolul de acum două mii de ani al lui Isus Cristos batjocorât, scuipat, bătut, încoronat cu spini, crucificat, la care lumea privea atâțată, aplaudând frenetic, vociferând și bătând din picioare, până la spectacolele din arenă, de lupte, box, coride, rodeo, circ, această nevoie nu s-a diminuat cu nimic, ba, s-ar putea spune
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NOAPTE ÎNGHEȚATĂ Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului e rece noaptea și albastră au înghețat cuvintele nu mai au pic de căldură fiecare cuvânt scuipat se sparge precum sticla de semeni suntem prea grăbiți pentru a reaprinde focul în inimi nu mai suntem cei de ieri pe zi ce trece încălzirea globală se transformă într-o înghețare a sufletelor unde am pus chibriturile... Referință Bibliografică
NOAPTE ÎNGHEŢATĂ de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352040_a_353369]
-
amândurora între ochi o scuipătură groasă, extrasă hârâit din fundul gâtlejului. Ulterior ele i-au spus lui Valentin că intenționaseră să depună plângere le Inspectorat, dar că s-au răsgândit, pentru a nu rămâne în memoria celor de acolo drept „scuipatele de la Umileni”. S-au răzbunat însă peste puțină vreme, când i-au surprins pe niște elevi jucându-se de-a hitleriștii. Aceștia văzuseră în ajun un film, difuzat chiar de caravana cinematografică în localitate, inspirat de evenimentele din Al Doilea
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
la cei de pe stradă, până atunci, distracție, vin!... XII. NOAPTE ÎNGHEȚATĂ, de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. e rece noaptea și albastră au înghețat cuvintele nu mai au pic de căldură fiecare cuvânt scuipat se sparge precum sticla de semeni suntem prea grăbiți pentru a reaprinde focul în inimi nu mai suntem cei de ieri pe zi ce trece încălzirea globală se transformă într-o înghețare a sufletelor unde am pus chibriturile... Citește mai
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
să ți se pună Și nici gerul nu e ger Cât oasele-i înfloresc Și se scutură și pier Într-altă țară și-n alt cer Sa dea Dumnezeu să dea Să ne sece Dunărea Și Marea Neagră să fie Un scuipat și o piftie Puturoasă și bătrâna Și munții Carpați țărână De-aruncat în patru vânturi Nici de pus pe patru scânduri Nici tu om ca să te bucuri Nici tu suflet să iubești De-om mai fi așa haini Cu cei
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
NEAMUL MEU ATÂT DE CĂLCAT ÎN PICIOARE ! O, neamul meu atât de călcat în picioare Jefuit, hăcuit și scuipat de toți, Tras de Dumnezeu pe gigantice roți Tu n-auzi cum adâncul lumii te doare? De ce te lași neamul meu scuipat, umilit? Se întorc strămoșii noștri în morminte. De-atâta rușine se-negresc bisericile sfinte Cristos în cer se lasă din nou răstignit Până când neamul meu să mai suporți Pe tine nu te doare, nu ți-a rușine? E trist, e
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
De-atâta rușine se-negresc bisericile sfinte Cristos în cer se lasă din nou răstignit Până când neamul meu să mai suporți Pe tine nu te doare, nu ți-a rușine? E trist, e dureros și nu e bine, Neamul meu scuipat și călcat în picioare ȘI DE-O FI SĂ FIE Și de-o fi Să fim În veci Or sta Dealurile Reci Și câmpiile Pierdute Munte Singur Lângă munte Grăunte Lângă Grăunte Și izvor Lângă Izvor Gând cu Gând Și
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
și au ieșit Oameni cu fruntea de soare. Au intrat programați, denigrați, defăimați, recruți, ostași, ofițeri și au ieșit bravi Eroi. Au plecat prin Rezistența armată din munți și au biruit prin Rezistența creștină din temniță. Au intrat pălmuiți, biciuiți, scuipați, alungați, huiduiți și au ieșit ca niște Luceferi. Au intrat simpli, cucernici, spirituali, curați sufletește și au ieșit adevărate Genii. Au intrat suspinând, lăcrimând și au ieșit revărsând miresmele de Aur ale Poeziei creștine. Au intrat batjocoriți, striviți, nedumeriți, sfârtecați
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
pădurile Ardealului,Valahiei și Moldovei, stolurile de dropii din jurul Bucureștiului, Timișoarei, Călărașului, Constanței și Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaților.” Iată acum o pagină de proza adevărată: „Morcovii și boabele de fasole, cojile de la castraveții tăiați pe lung, merele muscate și scuipate apoi pe un prosop care cred că a fost cândva alb, toate săltau pe lângă mine și încercau să-mi "vindece "ovarele bolnave. Nigerica se uită la portofelul din piele și-mi spune să o scot și pe „aia de 20
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
dai țării iarăși glas, Fără jalbe și plocoane Să scoți țara din impas! Doamne, saltă sus blazonul Moștenit din moși-strămoși, Că ne-am dat destul obolul Celor ce-au fost nemiloși! Și ne scoate din noroaie Unde-am fost mereu scuipați, De trufași și de gunoaie Să ne faci iarăși scăpați! S-avem pace în hotare, Nu români înstrăinați! Într-o Românie Mare Să trăim ca între frați! Iar în ziua când unirea De la Milcov o cinstim, Pentru toată omenirea Într-
ÎN GÂND ȘI SIMȚIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370529_a_371858]
-
răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza - cu ucigașe fulgerări de scuipați - mormintele (casele de noapte - adică...) - ale martirilor și sfinților noștri basarabi... dar dacă tot așa va fi și rămâne pe lumea aceasta - apoi facă-se Voia Lui... - iar sfinții și martirii de-aici se vor așterne (toți - dimpreună cu Voievodul
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
PLÂNGERII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VINEREA PLÂNGERII Azi plânge cerul și pământul, Și plâng creștinii-ntr-o suflare, Căci azi s-a îngropat Cuvântul, A lumii, sfântă Lumânare. Bătut, scuipat și plin de răni, El a urcat Golgota în lumină, Și a zâmbit spre toți fără mustrări, Și nimănui nu i-a purtat pricină. Să împlinească legea a venit, Pe noi, pe mine, să ne mântuiască, El a venit să
VINEREA PLÂNGERII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370705_a_372034]
-
îndreptându-se către Salvatorii Mineri care se apropiau și care aveau să-l scoată la lumină. O a treia bubuitură, cu mult mai puternică decât primele două, își făcu auzită dureroasă prezența, moment în care o uriașă limbă de foc scuipată parcă din iadul lui Scaraoțchi, înghiți tot ce întâlni în cale pe galerie, făcând să dispară instantaneu luminițele care încercau să se apropie de locul dezastrului, semn că salvatorii pieriseră și ei. După care se așternu, din nou, LINIȘTEA ȘI
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Iisus Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]