7,557 matches
-
au fost primite de-a gata, fără o istorie limpede și, evident, fără o memorie specifică, au generat fenomene compensatorii care au absorbit într-un singur discurs, adică în simultaneitate, varietatea formelor care n-au fost trăite în succesiune. Ceea ce sculptura europeană a experimentat într-un interval de două mii de ani, de la eroismul antic și pînă la dizolvarea figurației, Paciurea, de pildă, dar în mod și mai convingător Brâncuși sau, astăzi, Vasile Gorduz, traversează în rezumat ca experiență personală. Enciclopedismul marilor
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
--- Roman irlandez Născut în 1928 în comitatul Cork, William Trevor și-a petrecut tinerețea în Irlanda și și-a făcut studiile la Trinity College din Dublin. Pînă la 32 de ani a fost sculptor. În 1960, a abandonat sculptura și și-a luat o slujbă în publicitate, descoperindu-și cu această ocazie talentul literar. Laureat cu mai multe premii prestigioase pentru romanele și nuvelele lui (e considerat mai ales un maestru al prozei scurte), William Trevor a publicat anul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Bacantelor”, pe o pajiște în cartierul “turcesc” Kreuzberg din Berlin. Locul este ales cu intenție, piesa interpretîndu-se ca un fel de parabolă despre relațiile cu străinii. Dionis este jucat de un indian, al cărui corp slab amintește neverosimil de antica sculptură grecească, preotul ne apare interpretat de un magrebian cu puternic accent franțuzesc, iar, pe de altă parte, Pentheus, regele, apare ca un personaj lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă defilează în fața publicului
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
Barbu Brezianu Inventarierea sculpturilor lui Constantin Brâncuși părea a fi fost definitiv încheiată. Cei doi adevărați plenipotențiari ai artistului - domnii Sidney Geist în Statele Unite, iar în Europa, Friedrich Teja Bach - fixaseră deja numărul operelor la 201 (Geist) și la 275 (Teja Bach). Senzaționala descoperire
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
Bach). Senzaționala descoperire pe care o înfățișăm în fotografiile de față vine să adauge canonului brâncușian un bronz cu desăvârșire necunoscut: un cap de femeie care poartă semnătura sculptorului și - tot de mâna lui - data, 1907, precum și marca turnătoriei: Valsuani. Sculptura aparține unui colecționar care, firește - foarte firește - voiește să nu-și divulge identitatea. Piesa a fost achiziționată la Paris în același an când sculptorului, care împlinise 30 de ani, nu-i mai era îngăduit să fie student la École des
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să se alăture canonului brâncușian prezintă câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct de reper pe care anevoie îl vor putea ocoli pe viitor criticii și exegeții operei lui Constantin Brâncuși. Reprezintă și
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
Născut în 1952 la Toulouse, Bustamante este unul dintre puținii artiști francezi din generația sa care beneficiază de o recunoaștere internațională (operele sale au fost expuse la Tate Gallery din Londra, la Documenta de la Kassel, la Kunsthalle din Berna). Fotografia, sculptura, desenul, arhitectura concură la realizarea lucrărilor lui. Editura Gallimard a consacrat artistului o carte semnată de cinci renumiți critici de artă. Medicină narativă Creat în urmă cu 270 de ani, spitalul Bellevue din New York e cea mai veche instituție medicală
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
va emite mandate de re-arestare și gata. Uriașă căldură! Ferească-ne Dumnezeu, Isaak Asimov, Urmuz, Hitchcock și Ion Hobana, de SF-uri... Nu pricep nimic, dar tac făcând-o pe „Gânditorul de la Hamangia” de Auguste Rodin. Nu-i a lui sculptura?! Noa, și? Eu n-am voie să am un viciu de interpretare greșită a studiului de caz? Și-apoi, pe căldurile astea circumstanțiale, cine mai ține seama de mărunțișuri?
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
programul de la Sf. Gheorghe (Deltă), rezervat artiștilor plastici, cu un deficit de doi participanți. Și asta nu pentru că selecția realizată în cadrul celor două expoziții de la Clubul Prometheus ar fi fost una extrem de dură, ci, pur și simplu, pentru că la secțiunea sculptură nu au participat decît patru artiști care, oricît ar fi fost selecția de eficientă, nu aveau cum să devină șase, așa cum prevedea regulamentul. Dar chiar și la pictură, unde, în principiu, se găsea ceva mai mult material pentru selecție, nu
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
fie de a mima gratuit obiectul utilitar, pe care l-a conservat formal, dar l-a deposedat de funcție, fie de a imita, cu un patetism de cele mai multe ori înduioșător, formele și efectele consacrate, cu precădere, în pictură și în sculptură. Cu alte cuvinte, dacă nu a devenit un tehnician autist, un fel de scafandru captiv în străfundurile materialului, artistul decorativ a visat negreșit să facă tablouri din ceramică, sculptură din lînă, arhitecturi din sticlă și bijuterii cît casa, adică să
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
înduioșător, formele și efectele consacrate, cu precădere, în pictură și în sculptură. Cu alte cuvinte, dacă nu a devenit un tehnician autist, un fel de scafandru captiv în străfundurile materialului, artistul decorativ a visat negreșit să facă tablouri din ceramică, sculptură din lînă, arhitecturi din sticlă și bijuterii cît casa, adică să devină un fel de sculptor sau un fel de pictor într-o lume în care nici unul, nici altul nu au ce căuta. Etnografie și oțel Complexul de țară eminamente
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
au grăbit să se vîndă. Neavînd din ce trăi, Bezviconi e nevoit să se angajeze portar, apoi ghid la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință, se apucă să (re)examineze inscripțiile de pe pietrele tombale, ca și monumentele de sculptură și arhitectură. Astfel, continuînd preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură și arhitectură, 1941), întocmește lucrarea Necropola Capitalei (apărută abia în 1972), prețioasă prin documentarea ei insolită. În ultima perioadă a vieții avea să fie colaborator extern
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
angajeze portar, apoi ghid la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință, se apucă să (re)examineze inscripțiile de pe pietrele tombale, ca și monumentele de sculptură și arhitectură. Astfel, continuînd preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură și arhitectură, 1941), întocmește lucrarea Necropola Capitalei (apărută abia în 1972), prețioasă prin documentarea ei insolită. În ultima perioadă a vieții avea să fie colaborator extern al Institutului de istorie „N. Iorga” și - tristă ipostază! - al Institutului de studii româno-sovietice
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
Pavel Șușară La galeria filialei UAP din Bistrița, una dintre cele mai frumos amenajate ca spațiu și mai dinamice ca substanță culturală din țară, s-a deschis recent o expoziție de pictură și sculptură semnată de Mihai Percă și Maxim Dumitraș. Chiar dacă mediul artistic din Bistrița, și nu numai, este obișnuit să participe aici la evenimente remarcabile expozițiile Marcel Bunea, Florin Ciubotaru, Mihai Horea etc. sînt argumente suficiente în acest sens , acțiunea celor doi
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
creatoare ieșită din comun, el este prezent în aceeași măsură la Sângiorz Băi, la Bistrița, la Târgu-Mureș, la Cluj și la București. Neobosit și fără inhibiții, creator de forme, de evenimente și de instituții el este inițiatorul Simpozionului de pictură, sculptură și ceramică de la Sângiorz Băi și al Muzeului de Artă Comparată din același oraș, aproape finalizat în acest moment Max Dumitraș a traversat toate experiențele artistice și a experimentat toate limbajele, de la cele tradiționale și pînă la cele de ultimă
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
același timp profundă și personală. Acest moment al creației sale, marcat prin ciclul Veriga, expus acum la galeria din Bistrița, reprezintă o purificare formală extremă și o investiție conceptuală de o maximă acuratețe. Cercetarea fundamentală încorporată în vîrsta actuală a sculpturii sale privește, pe de o parte, capacitatea naturii, a materiei stihiale, de a se coagula modular, de a-și crea diversitatea pe suportul unor structuri elementare și, pe de altă parte, capacitatea naturii umane, în speță a gîndirii artistice, de
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple, devine apoi indiferent ca esență sub stratul compact de culoare, pentru ca, finalmente, să se resoarbă în lumea minerală și în strălucirea metalică. Sculptura lui Max Dumitraș se comportă acum asemenea unui hîrtii de turnesol: ea deconspiră calitatea existenței și devine barometru al unei procesualități ample în care intră nenumărate trepte ale vieții. Privită în ansamblul ei, dar și din perspectiva fiecărui artist în
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
pentru o ameliorare materială și spirituală a semenilor ei. La Gauguin, lupta e mai individualistă; pentru desăvârșirea lui ca artist își neglijează familia și responsabilitățile sociale, chiar dacă la nivel de generații se vor produce schimbări, dar de altă natură: tablourile, sculpturile și desenele lui vor modifica ulterior percepția oamenilor asupra realității înconjurătoare. În cazul amândurora, fizic se produc transformări. Flora nu poate pătrunde în Parlamentul britanic, nu poate vedea străzile cu copile prostituate din Waterloo Road și nu poate asista la
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
ale acestor apariții care, oriunde în altă parte, ar fi provocat un uriaș scandal. La noi ripostele se pot număra pe degetele de la mîini. Au fost cîteva, de exemplu, între care și un editorial al meu, cînd cu zecile de sculpturi "inedite" ale lui Brâncuși � despre care n-a mai auzit nimeni nimic mai apoi). Dar nici simpozionul organizat anual la București de un medic româno-american îndrăgostit pînă la pierderea uzului rațiunii de geto-daci, nici antologia de literatură daco-romană �
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
Ar fi stat bine la Ipotești îl întreb? Desigur că nu! Eminescu este prea mare ca să nu poată sta oriunde pe acest pământ. Nu asta este problema, nu așa se privesc lucrurile în artă. Problema esențială și unică este că sculptura de la Vevey, denumită Eminescu nu este o operă de artă și nefiind operă de artă, firește nu are nimic comun cu titlul pe care îl poartă. O operă de artă valoroasă stă bine și cu cinste oriunde am pune-o
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul, nuielele și bronzul, singure sau asociate, brute ori prelucrate pînă la iluzia transparenței, comentează modele deja stocate în inventarul etnografic sau construiesc forme cu o preexistență doar în lumea imaginară
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în voia gravitației sau lansate în spațiu, gracile ca niște săgeți, modelate subtil sau proiectate într-un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează neantul, face vizibil golul, conturează absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen.
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]