403 matches
-
concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale./ Îndeobște fac pași,/ din pămînturi fac morți,/ nu străbat nici o cale.// Eu stau ca un prost/ cu furtuna în brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale./ Îndeobște fac pași,/ din pămînturi fac morți,/ nu străbat nici o cale.// Eu stau ca un prost/ cu furtuna în brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să fiu singurul
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
lui Ianuș, modificări importante la nivelul discursului liric. Din ultimul fragment, se observă cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
modificări importante la nivelul discursului liric. Din ultimul fragment, se observă cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?”), exact ca
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
te rog, răspunde: câți kilometri faci pe oră? Viteze & viteji Animalele viteze n-au nevoie de viteze mari decât ca să le-ajungă (prin savană, stepă, junglă, tundră) mai ușor din urmă pe cele mai neviteze, care pasc, ba chiar și scurmă pajiștile (largi/înguste), în savane,-n stepe,-n puste, singuratice, în turmă sau perechi, - și-au mari viteze tocmai fi’ndcă nu-s viteze, fi’nd mai totdeauna treze și cu frica-n sân, mereu, de ghepard, panteră, leu. Vitejia
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
am întors numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-am surprins privind parcă spre fuga vântului singurătatea ne însoțea ca o armată de teracotă o pasărea care scurmă cu ciocul și labele chiar lângă soare dezgropând un vechi alfabet Dansul plasei despre aproape orice se poate râde la nesfârșit se poate zâmbi sau se poate râde cu ho-ho-te dovadă stau atâtea comedii remarcabile despre fluturele care foarfecă aerul
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
în narcoza lui Shiva? Febra în care am locuit se furișează sub pietre, dar eu o țin strânsă aici, în pumn, în mijlocul verii. Poezia e o gară cu multiple săli de așteptare. Odinioară, în vremea arșiței, alergam prin conducte, muncitorii scurmau în pământ pentru canalizare. Apoi conductele s-au preschimbat într-un tunel pentru poezie. Am călătorit cu Budila-Express, prin dimineața tinerelor doamne, într-o carte de iarnă, zgâindu-mă la faruri, vitrine, fotografii. Ninsoarea era electrică la fanion. La sfârșit
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
crânguri pe albine, Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine: Tu dragoste îmi vei aduce, poate... SONETUL XV Aștept în gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...” Autorul visează Poezia ca pe un ritual complicat și dramatic, ca pe un mod de viață fastuos și fabulos. Theodor Răpan se dovedește poet născut, nu făcut, un talent veritabil care performează o autentică viziune a lumii și un maestru
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
întrebare, ca într-un interviu, pentru a imagina un răspuns în versuri: ,cum te simți atunci cînd știi că ai defecte fizice/ cînd lumea privește spre tine îndelung, mirată, cînd face comparații// cu mîna dreaptă tai pielea pînă la lemn/ scurm ca un animal în lumea oamenilor// asta îmi provoacă plăceri/ pe care le țin ascunse// îmi fac/ autoportretul cu noroi în jurul ochilor/ îi unesc în centrul chipului/ într-o privire de bărbat// sînt ușor de recunoscut/ sînt o frumusețe viu
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
Emil Brumaru Vin' la noapte în rogoz Să te culci cu fața-n jos Prin pămîntul gloduros Să te uiți la rădăcini De ierburi cu ai tăi sîni ?i la rădăcini de crini Să scurmi fă cu ai tăi sini Cu rît mic dar foarte gros Lunganco cu rochia roz Vin' la noapte în rogoz Să te culci cu fața-n sus Ca să-l vezi iar pe Isus Cel frumos și uleios Veșnic tînăr si
Lunganco cu rochia roz by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10882_a_12207]
-
satul meu, Și rând pe rând,pe toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când eram mic, Cu plugul la arat, Și-apoi din poală semănând, Porumb cu bobul lat. În urma lor, un cârd de ciori, Scurmau de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar în cămăși cum
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
jind la Raiul în care vin s-or face;Cocori și alte păsări fac planuri de plecareSpre țări scăldate-n vară, în verde și în pace.Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
cărarea și cuibul de cuc. Iar drumurile, de se fac înguste, Tot vom ieși din scheme și din turmă, Prin pietrele-ascuțite, reci și fruste Și vom ajunge-acolo, pân’ la urmă, Vom depăși obstacole injuste Și răutatea, care-n suflet scurmă. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PIETRE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PIETRE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385014_a_386343]
-
Pustie-i cărarea și cuibul de cuc.Iar drumurile, de se fac înguste,Tot vom ieși din scheme și din turmă,Prin pietrele-ascuțite, reci și frusteși vom ajunge-acolo, pân’ la urmă, Vom depăși obstacole injusteși răutatea, care-n suflet scurmă.- Leonte Petre -Sursa foto: Internet...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
o placă masivă de vreme, cu băi de dragoni descântate a făcut cură, și s-a uns cu ale tinereții veșnice creme. Prin pădure a lăsat rară urmă de disperare neagră, fără de măsură, iar acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
se-odihnească; Inima lui de dor a fost înfrântă Pe această scenă tot mai strâmtă Nici culise pe măsură nu-s, S-a dus și el acum puțin mai sus, Unde gongul i-a sunat din urmă, Lacrima din amintire scurmă Și de-acolo ne va fi jucată Piesa lui în veci neterminată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Necrolog... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia
NECROLOG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382557_a_383886]
-
Nu-i Dragoste de nu-i și suferință Oriunde sub tăriile cerești Și tu mă-ntrebi, ca oricare ființă, Dacă știu de-ajuns cât mă iubești? ........................................... Să stau cu tine pururea mă vrei, Cenușa-n urma focului rămâne Și vântul scurmă-n amintirea ei, Clipa de-acum, oare va fi și mâine?! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cât din dragoste e suferință... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CÂT DIN DRAGOSTE E SUFERINȚĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382545_a_383874]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESFRUNZIRE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt desfrunzită-n mine scurmă corbii după o vulpe albă ce mă latră. Înveșmântați stau șchiopii și cu orbii în mantia luminii egolatră. Sunt dezbrăcată de-orice nălucire ce-mi strepezește-n glumă, trei molari. Din firul ierbii scot o abolire a unor diastolici armăsari
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
simțim din nou cum pleznesc muguri ca-ntr-o primăvară-ntârziată. Am păstrat ce-i bun pentru la urmă, toate-acele tandre sentimente care-au refuzat să meargă-n turmă. Și chiar dacă încă-n noi prezent e răul care-n suflete ne scurmă, toate-or să devină-incandescente, căci nimic de-acum nu se mai curmă. Vom uita că timpu-a curs bezmetic, că ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]