209 matches
-
scoțînd din imunde afunduri la suprafață o pătură care a avut obrăznicia să se priceapă la toate. Nepricepîndu-se la nimic. Decimarea elitelor competente: cu asta s-a ocupat ocupantul de după război, dar și mai abitir acolitul emanat din pegra tuturor scursurilor. E de-ajuns să deschizi televizorul, să frunzărești presa pentru a-ți da seama (dacă ochiul e încă bun) că mai fitecine își livrează cu dezinvoltura amatorului obraznic secrețiile unui surplus care a și căpătat imediat calificativul de analiză politică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grilă de analiză privește violența verbală, după tipuri-forme de etichetare Tabelul 7. Forme de violență verbală Nr. crt. Categorizări Expresii, forme verbale 1 Ridiculizare prin „declasare” Golan, derbedeu, pleavă 2 Ridiculizare prin desconsiderare și umilire fizică „Nimicuri”, handicapat, paralitic, pitic, scursură, retardat, pleavă, șașiu, chior, șchiop 3 Etichetare în registru „bestiariu” Animal, porc, păduche, șobolan, ploșniță 4 Calomnie în registru infracțional Hoț, bandit, corupt, criminal, mafiot, delapidator 5 Atac la persoană în registru licențios, libidinos Curvar, homosexual, violator, sex în grup
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ei, Claudia Pulchra, a avut bunul-simț să nu apară. I-a trimis, bineînțeles, o invitație. Trebuia. De ochii lumii sunt în continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe dacă să o blameze sau să o căi neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ duș man acum... Mă plictisesc, se plânge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aduna câțiva inși care să binevoiască să-l as culte... Gallus e gelos! îi trece prin minte Vipsaniei. Se scutură cu dezgust. Gelos pe un tânăr de vârsta propriului ei fiu. Abject. Dar de ce se mai miră? Nu a găsit scursuri până și printre colegii de clasă ai lui Herius și Marcellus Aeserninus, care vin în casa lor? Nu-i năimește și mânuiește ca pe niște unelte? Nu-i folosește în ițele urzite de el pentru a o provoca cu remarci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
modul (...) cum s-a înstrăinat până acum parte din pământul comunei [Constanța, n.n.], pe care s-au format câteva strade, lasă mult și de dorit și de bănuit"1702. În aceste condiții, "comuna Constanța (...) are porțile larg deschise pentru orice scursură a Orientului, numai să aibă ceva parale ca să plătească un loc de casă"1703. Acest fenomen se petrecea sub ochii autorităților locale din orașul Constanța, fiind "cunoscut de toți că străinii aleargă în toate părțile lumei mai ales prin porturi
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ale voastre, spuse Tom și scuipă pe podea bucata pe care apucase să o bage În gură. Barmanul nu-i răspunse. Tipul care băuse rachiul plăti și plecă fără să se mai uite Înapoi. Și voi sunteți niște Împuțiți. Toate scursurile-s Împuțite. Cică suntem scursuri, Îmi spuse Tom. — Auzi, zisei, hai să mergem. — Plecați dracu’ de-aici, scursurilor, spuse barmanul. — Doar ți-am zis că plecăm, Îi spusei. Nu tu ai fost cu ideea. — Ne-ntoarcem noi, spuse Tom. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scuipă pe podea bucata pe care apucase să o bage În gură. Barmanul nu-i răspunse. Tipul care băuse rachiul plăti și plecă fără să se mai uite Înapoi. Și voi sunteți niște Împuțiți. Toate scursurile-s Împuțite. Cică suntem scursuri, Îmi spuse Tom. — Auzi, zisei, hai să mergem. — Plecați dracu’ de-aici, scursurilor, spuse barmanul. — Doar ți-am zis că plecăm, Îi spusei. Nu tu ai fost cu ideea. — Ne-ntoarcem noi, spuse Tom. — Ba nu vă-ntoarceți. — Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i răspunse. Tipul care băuse rachiul plăti și plecă fără să se mai uite Înapoi. Și voi sunteți niște Împuțiți. Toate scursurile-s Împuțite. Cică suntem scursuri, Îmi spuse Tom. — Auzi, zisei, hai să mergem. — Plecați dracu’ de-aici, scursurilor, spuse barmanul. — Doar ți-am zis că plecăm, Îi spusei. Nu tu ai fost cu ideea. — Ne-ntoarcem noi, spuse Tom. — Ba nu vă-ntoarceți. — Spune-i ce tare se-nșală, spuse Tom Întorcându-se spre mine. — Hai să mergem. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu se iau măsuri Câte vin ca mari scursuri. Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
un anumit orientalism mai adânc. Chiar și În evreimea germană și olandeză, se gândi el. Cât despre nasturele negru, era oare o imagine pe retină lăsată de luna albă? Pe 15th Street curgea un curent cald de primăvară. Liliac și scursură de canalizare. Încă nu apăruse liliacul, dar un element din gazul feroce era catifelat și dulce, amintind de liliacul În floare. Totul În jur era o moliciune probabil de funingine dizolvată sau de aer trecut prin multe piepturi umane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu pot să-ți spun ce fac. Cum să ai în Parlament pe unul care a condus o astfel de organizație? Îmi vine să intru în pământ de rușine. Kosovarii de calitate au emigrat în Vest. La noi au venit scursurile, cei care nu au avut chef să se supună autorității internaționale. Din nou, începeam să fiu mulțumită de țara mea. Ca atunci când, venită din Priștina astă-toamnă, am zis în aeroport: - Mulțumescu-ți, Doamne, că avem stat, legi, impozite, poliție, cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acasă la o persoană cu totul necunoscută cerându-i să se culce cu tine? —Desigur. Dar, oricum, nu eram o persoană cu totul necunoscută. —Mulțumesc pentru că nu ai... știi tu, profitat de mine. Oh, zău, acum! Aș fi fost o scursură de bărbat dacă aș fi făcut-o. —Mulțumesc pentru că nu mi-ai zis că, dacă situația ar fi fost alta, ai fi... știi... profitat de mine. La naiba. —Ce e? — Pentru că tocmai la asta mă gândeam. La serviciu, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum este gata, identitatea de stradă fiindu-i alcătuită. Tânărul domn pășește sigur pe domeniul său. Pretty Bobby, prințul încoronat al celui mai rău famat dintre toate cartierele, scursura Indiei: Falkland road. Falkland Road este la momentul transformărilor de fiecare seară, al trecerii de la haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În post, trei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei doi pe aleea pustie și nefolosită din spatele corpului de gardă. Zbiera la ei, ochii Îi ieșiseră din orbite, le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât să se apuce, Înarmați și cu muniție de război În Încărcător, să cerșească de mâncare civililor care cine știe ce părere Își făcuseră despre cele două pramatii și rușini ale speciei umane. În condiții normale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străzile unui oraș bine gospodărit. Dar, în partea de miazănoapte a orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar, când acești misionari altruiști se întâlneau pe străzi cu preoți buddhiști, nu-i mai tratau cu aceeași umilință ca pe copii. Ba chiar, îi priveau pe preoți ca și cum ar fi fost dușmani înverșunați. Din acest motiv, ocoleau pe Strada Scursurilor, evitând, cât mai mult posibil, Templul Honno. În ziua aceea și în ajuns, însă, fură nevoiți să facă vizite cotidiene la templul propriu-zis, întrucât acesta devenise cartierul general al Seniorului Nobunaga. Însemna că omul cel mai puternic din Japonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păreau să se afle acum în drum spre a-i oferi daruri Seniorului Nobunaga. — Misionarilor! Hei, misionarilor! — Ce fel de pasăre e aceea? Ce-aveți în cutie? — Dacă-i prăjitură, dați-ne și nouă! — Dați-ne, misionarilor! Copiii de pe Strada Scursurilor se apropiară, tăindu-le drumul. Cei trei misionari nu păreau deloc supărați ci, zâmbind, îi dojeniră din mers, într-o japoneză stricată: — Acestea sunt pentru Seniorul Nobunaga. Nu fiți necuviincioși. Vă vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasal. Apoi, în timp ce se dădea jos din pat alene, îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu dură decât un moment. — Fir-ar să fie! Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu scursura numită limonadă și a sorbit, strâmbându-se. — Cred și eu că o cunoști. Toată țara o cunoaște. — Cum... cum toată țara? — Simplu. Simplu de tot. Ne spunea, cândva, noapte bună. Tuturor. — Cum, cum noapte bună? Nu înțeleg. — Zâna care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]