135 matches
-
și, descriind... Nu! N-o să vă permit să descrieți, într-o ședință publică și în fața atâtor oameni decenți, un viol! Mă scuzați! Aș vrea totuși să subliniez ce a spus marele Borak cel Bătrân despre viol. Treceți la subiect! Mă scuzați! dar eu mă pregătesc foarte conștiincios pentru fiecare înfățișare. (Și pe un alt ton) Ce a cerut poporul francez în 1789? Și întorcându-se spre asistență, cu o voce tunătoare: Egalitate, Libertate, Fraternitate! (Aplauze puternice din sală.) Ce legătură are
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
o făcea pe dactilografa, dacă a primit chestionarul și am aflat că tocmai îl bătea la mașină. M-am uitat pe hârtie și am constatat cu surprindere că era mult diferit de ceea ce concepusem eu. La nedumerirea mea, asistenta sa scuzat că așa a primit instrucțiuni din partea șefei. Destul de iritat, am solicitat explicații „doamnei”, care m-a informat: - Am văzut chestionarul, este bun dar era nevoie de unele mici modificări pe care le-am hotărât împreună cu doctorul Moreanu. După ce îl bate
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe care mi-ați dat-o prin doamna Pavel - e vorba de Paul et Virginie, am citit-o încă în penultima clasă de liceu, făcea parte din lecturile obligatorii la „franceză”. - N-am știut, zâmbi. Apoi, glumind o reverență, adăugă: „ Scuzați vă rog” și zâmbi în continuare. Dar atunci de ce ați mai ținut-o? - Am considerat că ar fi fost o grosolănie să v-o restitui chiar atunci, prin mătușa dumneavoastră, ați fi putut interpreta greșit. Gândeam să v-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați, ascultați, serviți, dându-li-se băuturile și restul - fără ca hârtia mea de cinci lire făcută sul să fie luată în seamă, ca, de altfel, nici stridentele mele scuzați-mă. Mă rog, nu sunt unul dintre cei care să înghită un asemenea tratament. — Ce părere ai? am zis eu tare. Am vreo șansă dacă mai stau aici vreo două luni? Lumea s-a întors, dar barmanița nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămăsese neschimbat. Personajele nu erau cu nimic mai puțin meschine și venale, acțiunea rămăsese la fel de sordidă și compromițătoare. Martin reușise însă să întrețeasă prin intermediul rotației lungi monologuri, în care fiecare din cele patru stele era lăudată după toate rigorile artei, scuzată și explicată ca atare de celelalte trei. Astfel, după ce batjocoritul Lorne a fost alungat din dormitorul conjugal, fecunda Caduta, obosită de atâtea nașteri, monologhează plină de prefăcătorie despre eșecul ei în a satisface un asemenea spadasin cum e soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vă voi reaminti Însă că tocmai de la dumneavoastră dețin informația că tracii aveau veșminte negre și scuturi albe, strălucitoare și săbii cu două tăișuri (deci arme albe) lungi și grele. Pentru că mă grăbesc să mă duc la culcare (vă scriu - scuzați - dintr-un WC pentru că stingerea s-a sunat de mai bine de o jumătate de oră, iar plantonul a trecut de vreo două ori pe aici și m-a rugat să sting lumina) voi reveni În câteva rânduri asupra Întrebării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prinzi unde bat, dacă ți se pare interesantă o asemenea temă de scurt metraj. Vreau să zic, de fapt, că era păcat că 200 de oameni veniseră până acolo și se aleseseră doar cu atât. Noi eram, Într-un fel, scuzați. Oficiul de turism anunțase firma „Star“ că nu are prea mulți ghizi de limbă greacă și că În perioada Paștilor sunt mulți greci care vin În România. Firma „Star“ se mulțumise și cu ghizi de limbă franceză sau engleză. Profitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curățenie mare, poate că de la lăptar... scuzați, s-a-ntîmplat. ― Ce să se-ntîmple, dom'le, ce să se-ntîmple? Se poate una ca asta? Să mă-mbolnăvesc de stomac? Vine omul să ia un lapte și... ― Nu vă supărați, coane, vă aducem altul, scuzați, că altă dată nu se mai întîmplă! Și chelnerul, serviabil, puse mâna pe paharul cu muscă, să-l ia; dar Chiorul sări în sus ca ars: ― Nu, lasă-l aici și adu-mi altul! Mi-e frică, din greșeală, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm noi altădată, acum să mergem, dom’ locotinent, ne-au venit săniile... și scuzați deranju’, coniță... - se Înclină În direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cam fără tragere de inimă. Ne-am gândit și la posibilitatea asta. — Tu n-ai auzit nimic de genul ăsta, nu, Lou? am Întrebat eu. Ea scutură din cap. — Cu toate astea, nu e exclus. Știm cu toții ce jigodie era, scuzată fie-mi sinceritatea. Ce zi superbă, nu? Își lăsă puloverul să cadă de pe umeri, pentru ca soarele să-i Încălzească În voie. Îmi dați o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place să fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eu, Mai probabil e că n-a fost nici unul dintre noi, spuse șeful de cabinet zâmbind, Dacă ați putea vedea ce am În acest buzunar ați Înțelege starea mea de spirit, Nu vă faceți griji, În ce mă privește sunteți scuzat, Vă mulțumesc, oricum nu mai sunt decât câteva ore până ce bomba va exploda și va deveni publică, Să sperăm că nu va bubui prea tare când va exploda, Bubuitura va fi mai puternică decât cel mai asurzitor tunet auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asta, gândi el. Ridică receptorul și timp de câteva secunde rămase În așteptare. Era absurd, bineînțeles, el era cel care trebuia să vorbească, să-și spună numele sau numărul de telefon, probabil i s-ar răspunde de cealaltă parte Greșeală, scuzați, dar vocea care vorbi preferă să Întrebe, Câinele e cel care răspunde la telefon, dacă e el, Îl rog măcar să latre. Violoncelistul răspunse, Da, sunt câinele, dar nu mai latru de mult timp, m-am lăsat și de obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Într-un muzeu al tehnicii? La editura dumneavoastră vă ocupați de lucruri ceva mai spirituale, mi se pare”. „De unde știți?” „Ei”, făcu el un gest vag, „lumea vorbește, eu primesc multe vizite...” „Ce fel de lume vine la un Împăietor, scuzați, la un taxidermist?” „Mulți. O să spuneți și dumneavoastră, ca și ceilalți, că nu-i o meserie obișnuită. Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate felurile. Muzee, colecționari privați”. „Nu mi se Întâmplă prea des să văd animale Împăiate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am simțit bine alături de voi, deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem ocazii de a mai fi împreună. Ciau! Ciau! Cezar își îmbracă paltonul ca să meargă s-o conducă. — Mă scuzați! Dane, fă tu pe amfitrionul. Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unei separații tot mai mari între el și lume. Ii era tot mai rușine de trupul lui- slăbănog și de respirația lui primejdioasă. Simțirea asta îi stânjenea toate apucăturile. Tăcerea lui penibilă, lipsa de cordialitate erau puse pe seama boalei și scuzate. Era mulțumit când se putea sustrage de lume, ceea ce nu-i era posibil decât cu voia Adei. Izolat de toți, aveau totuși o mare ocupație: revolta împotriva Adei, care refuza să-1 trimită la Leysins, care, deci, îl asasina. Avea acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spus. Sper că, nu peste mult timp, să mă pot muta la trei camere, că, deh!, o să mi se mărească și mie familia și am nevoie de mai mult spațiu” “Felicitări și să-ți trăiască urmașii!” “Mulțumesc, și-ai tăi, scuzați, ai voștri, pardon, ai dumneavoastră. Și pe urmă, dacă m-o ajuta cine știu eu, sper să ajung șef de serviciu, pe urmă, chiar contabil-șef, ori director comercial, că directoru’ nostru, băiat doxă, s-a orientat și-a văzut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
obstacole: povestea asta, cu Țara lui Verde Împărat invadată de zmei trebuie să se termine bine. PAM are dreptate. Eu mă tot gândesc cum am putea face, oare, să se termine bine. Voi vă gândiți? Putem sări împreună peste obstacole? ...Scuzați, acum mă duc în baie. Am transpirat la fitness și trebuie să mă spăl. În cadă mă spăl, dar nu cu apă. Știți doar cum se spală pisicile și cât de econoame sunt ele nu numai cu apa. Dar ...apropo
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cele așa-zise importante de celelalte, ba chiar să le despart, după criterii conștiente, dar, firește, renunț. „Gândesc, deci nu exist“, îmi spun și râd, pe bune. Aș râde de oricare altă tâmpenie similară. De pildă, dacă m-aș gândi (scuzați) pe mine ca umbră a unui gând străin, realizată în afara oricărei existențe fenomenale, dar intrată până în gât în tradiția conflictelor mentale... Sunt cel ce gândește sau cel ce a gândit ? Sau : cine mă gândește ? și așa mai departe... Apoi mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o altă grădină închisă. Aerul era rece aici, iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mesteca zgomotos lângă ea și adăugă: — E foarte important să ajungem repede acolo! — Nici o grijă, doamnă. — Sunteți sigur? — Îmi cunosc orașul. Pe bluza lui Desert Rose ateriză dintr-odată o picătură de ketchup. — Hei, ai grijă! Îl repezi ea. — Mă scuzați! zise el, ștergându-se la gură. Kitty stătea Încordată În față. Coborî oglinda și, prefăcându-se că-și verifică machiajul, se uită la prietena ei și la bărbatul din spate. Apoi aruncă o privire la aparatul de taxat. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Din 143 de întrebări puse lui P., 101 aparțin Femeii! Ce-a făcut reporterul tot timpul? Interviul ăsta îmi dă impresia că reporterul, dar mai ales femeia sunt plătiți în funcție de cantitatea de bandă înregistrată. Altfel, nu se explică abundența întrebărilor - scuzați - stupide, inutile, cum ar fi gradul de pupăciozitate al părinților lui P. Interviurile cu Bazan, Gavrilov, Callo - imposibil de transcris. Constantin câștiga 500.000 pe noapte și când te gândești că un cercetător științific ca mine îl transcrie pe nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea într-un caiețel. — Mersi foarte mult. Dau să-mi iau hainele de la curățătorie, dar spre groaza mea, doamna Farley trece pe lângă mine și intră în casă, exclamând : — Ți le duc eu ! — Îhm... scuzați vă rog... ăă... dezordinea, spun în clipa în care trece pe lângă mai multe rame cu fotografii rezemate de perete. Am tot vrut să le atârn... și să arunc cutiile... O conduc repede în bucătărie, departe de grămada de cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e ok. Ne-am distrat pe cinste când a citit în locul lui Violet. Dar, știi cum e, așa merg lucrurile, nu? Ne-am pricopsit cu ea. Zic de Vi. Aoleu. Își ciuli urechile ca să audă ce se spunea în difuzoare. — Scuzați. Își stinse țigara în găleata cu nisip, se repezi la loc pe scenă, urlând: „Where art thou, proud Demetrius? Speak thou now.“1 Nu mă mira faptul că Paul fusese atât de sincer cu mine. Hazel, cea care nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o sfătui el. Se întâmplă și la profesioniști uneori. Tratați totul ca fiind o joacă... Îmi permiteți, vă rog, să mă retrag! Distracție plăcută! - Da... este o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]