96 matches
-
coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească pe iubită o cheamă Ileana, nume cu o mai mare rezonanță atât pentru basm, cât și pentru faptul că era purtat de societatea artiștilor tineri, secesioniști și de revista din care ieșiseră doar șase numere. Fără a fi menționat, devine sesizabil filonul eminescian al poveștii de dragoste din Luceafărul, poezie cunoscută prin intermediul volumului publicat de Titu Maiorescu. În același timp, este posibil ca regina să fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe la răspântii, cu Isuși luminoși prin odăi de nori, cu sfinți Ștefani uciși cu pietre, cu răcnetele de părere de rău târzie ale lui Iuda"237. Iar Constantin Prodan releva același conformism tematic al unei sensibilități simboliste dezvoltate în contextul secesionist Münchenez. "Vermont s-a pus și el în pasul vremei și a pictat și el Salomei și subiecte simbolice ca "Învierea fiicei lui Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curent la sfârșitul secolului XIX îi conferă o scuză "rătăcirilor" tânărului pictor român. "Pictorii münchenezi treceau printr-o perioadă de confuzii și rătăciri, curentul la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transportate reflexiv în cuprinsul propriei interiorități. În Visare, femeia își acoperă fața cu mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după decorativismul secesionist, și ezitant, de o influență münchenează, ceea ce înseamnă din nou Secession, Böcklin și peisajele filozofic-evocatoare din pictura simbolistă germană. Această natură, pentru a-l interesa în mod real, pare că trebuie să se plieze după exigențele decorative mai mult sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în evidență tematica socială în picturile lui Luchian, obnubilând aproape complet cealaltă dimensiune a influenței Jugendstil-ului în opera sa, plasând-o într-un registru minor, sau circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor Enescu configurează acest context secesionist cu care Luchian luase contact prin studiile sale la München, unde pleacă în toamna anului 1889 pentru a se înscrie la Academia de arte frumoase. "Pictură idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale la München, unde pleacă în toamna anului 1889 pentru a se înscrie la Academia de arte frumoase. "Pictură idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care mai târziu se vor grupa sub numele de secesioniști, printre care și Franz von Stück, înrudit ca viziune cu poeticul Arnold Böcklin, dar cu timpul căzând în convenționalism"439. În același timp, Jacques Lassainge descrie această experiență ca excesiv de academică și deceptivă, sugerând faptul că mediul francez a avut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra felului în care opera reprezintă biografia, asupra modului în care ea se constituie în protest social, asupra preluării unor motive rustice sau bucolice. Influența benefică a picturii lui Grigorescu, recunoscută plenar de poet, Grigorescu este ales ca simbol al secesioniștilor români, pentru deschiderea estetică curajoasă operată de pictura sa -, este incorporată creator de pictor. În inventarul artistic aflat la baza acestei recuperări umanist-socialiste a lui Luchian se află lucrări precum: Popas în pădure (1899), Bătrân cerșetor, La împărțitul porumbului (1904
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să se bazeze pe sursele literare ale lucrărilor și s-au străduit să descrie o état d'âme, spre deosebire de o reproducere fidelă a realității"476. Fenomenul secesionist ia naștere în spațiul artistic germanic, pentru prima oară la München, în 1892, când aproape o sută de artiști se reunesc pentru a crea Secesiunea, care se propagă curând și în alte orașe: Berlin, Dresda, Düsseldorf, Weimer, Karlsruhe. Secesionismul berlinez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comun o marcată componentă antinaturalistă. "Alți comentatori au înțeles Secession-ul ca fiind "coordonatorul" unei reacții împotriva naturalismului predominant al picturii academice"478. Peter Vergo refuză însă să reducă mișcarea secesionistă la această dimensiune antinaturalistă, fapt valabil și pentru fenomenul secesionist francez (un alt exemplu fiind Salonul rozacrucianist al lui Péladan). Prima expoziție a secesiunii vieneze are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al artei oficiale, facțiuni care devin extrem de puternice, de influente, mai ales prin deschiderea către noutate și experiment în pictura venită în special dinspre Franța, Germania și Anglia. Dincolo de accepțiile riguros estetice, putem vorbi de un Zeitgeist, reprezentat de spiritul secesionist, caracteristic pentru fin de siècle, nu numai în țări ca Franța, unde exercițiul contestatar în artă era mult mai viu, făcând parte dintr-o tradiție culturală a contestării fertile a vechilor și noilor estetici sau curente, dar și în marile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
restabilit temporar cu concursul sculptorului Ion Georgescu, însă conflictul izbucnește violent în 1896 și scindează Societatea în două tabere, pro și contra Stăncescu. Adversarii lui Constantin I. Stăncescu refuză să participe la Salonul Oficial și deschid "Expoziția Independenților", un preambul secesionist. Secesiunea, sau, în termenii lui Theodor Enescu, "sciziunea" românească, are loc în 1896, cu ocazia alegerii juriului pentru Salonul Oficial. Nemulțumiți de decizia luată cu privire la membrii juriului, desemnați dintre artiștii mai în etate, Ionescu-Valbudea, Eug. Voinescu și Titus Alexandrescu, în detrimentul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai diverse. Aceast fapt va conferi de la început mișcării o libertate maximă, din necesitatea ca pictura să se acordeze la diapazonul și anvergura artei occidentale. Nu suntem nici campionii unei arte nouă sau unei școale nouă" se afirmă în manifestul secesionist. În opinia lui Theodor Enescu, acest eclectism nu este în măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminității, dar și a unui revival al inspirației folclorice în raport cu mitologismul convențional, secătuit, al artei academice, după ce mișcarea romantică 488 indicase imperios utilizarea surselor populare pentru edificarea unei literaturi naționale. Cum se poate vedea, tradiția nu este alungată din spațiul secesionist, numai că ea se cere prelucrată cu mijloacele unei noi sensibilități, decelabile în expresia pe care Luchian o împrumută de la alte secesiuni. Expresie a frumuseții prin excelență, celebrul personaj de basm, Ileana Cosânzeana, joacă probabil rolul unei muze a artelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pascaly, alături de Bogdan-Pitești și arhitectul Ștefan Ciocârlan, încearcă realizarea unei fuziuni cu "Cercul Artistic", acțiune eșuată în ciuda tratativelor din 17 noiembrie 1897. Unul dintre punctele esențiale ale noii societăți artistice îl constituie organizarea unei expoziții internaționale, așa cum își propun și secesioniștii vienezi și organizarea unui ciclu de conferințe despre artă în stilul care a impus Junimea cu invitați prestigioși din afară. Membrii marcanți ai societății "Ileana", dintre care un rol determinant îl are Bogdan-Pitești, vizau câteva personalității culturale franceze, printre propuneri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
franceze, printre propuneri aflându-se Ferdinand Brunetière, George Clemenceau, Laurent Tailhade, Malchior de Vogüe, Joséphin Péladan. Prima acțiune a noii societăți artistice o reprezintă o conferință care are loc pe 16 ianuarie 1898, în locul devenit simbolic pentru legitimarea culturală a secesioniștilor, sala Ateneului, conferință intitulată " Despre dezvoltarea artelor în România", ținută de Ștefan Ciocârlan. Înainte de a i se da cuvântul arhitectului Ciocârlan, un cuvânt de deschidere este rostit de Cons. Lahovary, președinte al Societății "Ileana", discurs publicat la rubrica "Lettres, sciences
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Frederic Storck. Ideea, consideră Constantin Prodan, ar fi luat naștere la München, unde studiau Kimon Loghi și Ipolit Strâmbu, care o diseminează grupului parizian de pictori români, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu, pentru a-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă "tinerimea" prin referirea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă modeste ale unor pictori străini, în vogă. Se poate vedea și aici selecția de gust, ilustrativi sunt simboliștii, secesioniștii, cei cu o marcată sensibilitate decadentă. Românii sunt Ștefan Luchian ortografiat adesea Lukian -, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Constantin Artachino, Ludovic Bassarab, Ștefan Popescu etc., dar și sculptorii Frederic Storck și Oscar Spaethe. Avem în principal pictorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nouveau-ului. Sunt enumerate și revistele care au făcut reclamă Ilenei, preluând o parte din desene în paginile lor, printre acestea Noua revistă română, Albina, Gazeta Săteanului, Literatură și artă română. În fulguranta ei apariție, revista Ileana configurează mai clar fenomenul secesionist în artele plastice, încadrat de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept precursor al lui Blaga. Ovdiu S. Crohmălniceanu semnalează filonul expresionist atât în proza, cât și în poezia acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el "estetizează" culorile, dispunându-le pe suprafețe bine delimitate și după legi ale contrastului savant gândite. [...] Stilul "bizantinizant" el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]