220 matches
-
Scaun esc al Arieșului) și din județele Sibiu și Brașov. Secuii vorbesc un grai maghiar cu numeroase arhaisme și regionalisme. Nucleul ariei lor de locuire este regiunea din sud-estul Transilvaniei cunoscută îndeobște ca Ținutul Secuiesc (în , în , în , în ) sau "Secuime". La recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar 532 de persoane s-au declarat că aparțin minorității secuilor din România. Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost îndemnați să se declare secui și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
România. Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost îndemnați să se declare secui și nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care este numărul declarat al secuilor ci doar al maghiarilor. Proporția numerică a secuimii în cadrul maghiarimii din perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Ținutului Secuiesc cu 120 mii de locuitori. Primul recensământ desfășurat în Transilvania a fost cel din anii 1784-1787. După datele conscripției fiscale din 1808, și cele ale evidențelor militare din 1810 se poate presupune numărul familiilor secuiești la nivelul întregii "Secuimi" din secolul XIX: Recensămăntul din 1850, a fost cel în care este menționată pentru prima dată "apartenența etnică". La acest recensământ disputat, au fost înregistrate 180.850 persoane de „etnie secuiască”. Statisticianul Varga E. Árpád arată că: În 1935 academicianul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Bobâlna) să-și dea ajutor militar mutual împotriva unor posibile răscoale viitoare ale iobagilor și împotriva pericolului extern, turcii ( Imperiului Otoman). În 1506 la Lutița, la "Adunarea Națională Secuiască" prima dată s-au luat principalele hotărâri privind autonomia și autoguvernarea secuimii. Cu 40 de ani înainte de acest eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare generală la Odorheiu Secuiesc. Aici s-a dorit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii au utilizat cel mai frecvent acest sistem de scriere, iar textele cele mai numeroase și ample au fost descoperite în secuime; de exemplu la Dârjiu (Székelyderzs), Crăciunel (Homoródkarácsonyfalva), Sânmartin (Csikszentmárton), Daia, (Székelydálya), Corund (Korond), Vârghiș (Vargyas), Bâra (Berekeresztúr), Inlăceni (Énlaka), Chibed (Kibéd), Cotuș (Csejd), Ghindari (Makfalva), Solocma (Szolokma), Racu (Csikrákos). Cea mai caracteristică și cea mai ornamentală piesă din toată arta
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
carnea afumată la borcan etc., sunt deosebit de populare. Înainte de introducerea cartofului în Evul Mediu târziu, alimente de bază erau meiul ("köles"; compară cu "coleașă" și cuvintele similare din bulgară și sârbo-croată) și secara. Una dintre plantele cele mai populare în secuime este chimionul ("Carum carvi"), care crește spontan în abundență în depresiunile intramontane. Semințele chimionului se prăjesc în unsoare încinsă pentru supe ("köménymagleves" „supă de semințe de chimion”). Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu semințe de chimion. Tipic
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
La conducerea cetății Ștefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său. În contextul unor tulburări interne provocate de marea nobilime din Transilvania, nemulțumită de mărirea fiscalității, Ștefan cel Mare a organizat în vara lui 1467 o acțiune militară în Secuime, acțiune menită să-i atragă pe secui de partea sa. Concomitent, tot la incitarea lui Ștefan, orașele săsești s-au ridicat împotriva regelui Matia, ceea ce l-a silit pe acesta să vină personal pentru a potoli răscoala. În septembrie 1467
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
suzeranitatea asupra Moldovei. În anul 1468 Ștefan a încercat fără succes să aplaneze conflictul cu regele Ungariei, prin intermediul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. În 1469 o armată moldoveană condusă de spătarul Filip Pop a pătruns și prădat în Secuime, drept represalii pentru găzduirea lui Petru Aron, rivalul lui Ștefan. Cu acea ocazie Petru Aron a fost prins și executat. Frontul comun antiotoman, precum și privilegiul comercial acordat de Ștefan negustorilor brașoveni la 3 ianuarie 1472 a destins relațiile cu Regatul
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
A2 și La 5 din Paris, ca traducător-interpret. Onorariile substanțiale obținute astfel în cîteva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărâmă, fixate într-un reportaj, "Periplu pentru descoperirea țării mele" (publicat în franceză de revista anarhista "Iztok", ci și nouă ore de imagini video HI
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
faliment. Românii care i-au adus la puterea de două treimi pe Victor Ponta și pe tovarășii lui nu asta vor. Sunt convins că nu doar noi, dar nici ei nu își doresc un nou <Martie Negru>. Foștii prefecți din Secuime Mircea Dușa și Codrin Munteanu - potrivit vocației lor - să apere patria de străini, de adevărații inamici, nu de noi, și să înceteze cu instigarea iresponsabilă. Îl somez pe prim-ministrul Victor Ponta, fiind conștient de responsabilitatea pe care o are
Tokes: Ponta să pună capăt campaniei xenofobe și antimaghiare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39473_a_40798]
-
M-am născut la Miercurea-Ciuc județul Harghita, în secuime, în anul 1933 la 20-noiembrie, zodiaa scorpion. Copilăria am petrecut-o la Ploiești, unde am inceput clasa întâia din școala primară. În anul 1942, am venit cu părinții în Bucovina, deoarece mama era din Cernăuți și tata din Rădăuți. Am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
În jurul meu au fost... așa ne-am grupat: părinții mei erau În spatele meu și eu stăteam cu Încă un prieten și două fete, una era din Gheorghieni, pentru că În ghetoul din Reghin au fost aduși toți de pe Valea Mureșului până În secuime - deci toți evreii, Începând din Sfântu Gheorghe, Gheorghieni, Miercurea-Ciuc, au venit În ghetoul din Reghin. În ghetoul din Târgu-Mureș au venit oameni din alte orașe din Ardeal, din apropierea orașului Târgu-Mureș. Deci ce-am vorbit noi, copiii, nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
protagonistului care din dorința de a sta în rând cu fruntașii satului recurge la furt de cai după ce încercase, fără izbândă, mai multe îndeletniciri cinstite, se deteriorează și ansamblul de valori morale ale comunității rurale. Volumul de nuvele Români din secuime (1942) ilustrează doar un proces de selectare, de rescriere a câtorva nuvele publicate anterior. Romanul Pe urmele destinului (I-II, 1943) conferă o nouă deschidere prozei autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei familii din Ardeal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
-ne!, București, 1907; Lacrimi călătoare, Iași, 1920; Cutreierând Spania, București, [1927]; ed. îngr. și pref. N. Jula, București, 1988; Pe urmele Basarabiei..., București, 1928; Sub soarele polar, București, [1929]; Vârtejul, București, 1937; ed. pref. Mircea Braga, Cluj-Napoca, 1979; Români din secuime, București, 1942; Pe urmele destinului, I-II, București, 1943; ed. îngr. și pref. Mircea Braga, Cluj-Napoca, 1985; Boierul, București, 1957; ed. îngr. și pref. Mircea Braga, Cluj-Napoca, 1988; Trei aldămașe, București, 1970. Traduceri: Erich Maria Remarque, Camarazii, București, 1946. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450. József Teleki a menționat în jurnalul său de călătorie faptul că în Miercurea Ciuc erau 83 de case în anul 1799. Józef Bem, generalul revoluției pașoptiste, numește în fruntea trupelor din Secuime pe Sándor Gál, cu reședința în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluționară mai multe batalioane formate la Miercurea Ciuc. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse orașului următoarele suburbii: "Mártonfalva", "Csütörtökfalva" (1891), iar în 1930 Jigodin, în
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
1907), Lacrimi călătoare (1920), Pe urmele Basarabiei. Note și impresii din revoluția rusească (1927), Cutreierând Spania. Impresii de călătorie (1928), Sub soarele polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin (1930), Vârtejul (1937), Românii din secuime (1942), Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuși. Volumul 1-2 (1943) și Boierul (1957), se impun a fi recitite, reinterpretate și restituite integral spre a observa, cu luciditate, valențele unui excepțional narator pe nedrept, azi, uitat. O
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]
-
Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult mai aprig decât Matei. Vlad, fiul lui Dracula! Un murmur se răspândi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
caz, nemulțumirea domnului Moldovei față de regele polon. Teama secuilor și a brașovenilor s-a dovedit a fi întemeiată. Fiind convins că regele Matei nu poate riposta prompt, Ștefan cel Mare a trecut munții în 5 iulie și a prădat în secuime. Grigore Ureche credea „că fiindu Ștefan Vodă om războinic și de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, se sculă den domniia sa, în anii 6969, rădicându-să cu toată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, se sculă den domniia sa, în anii 6969, rădicându-să cu toată putérea sa și s-au dus la Ardeal” unde pradă nestingherit în secuime căci „Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu înapoi, fără de nici o zminteală”. Dar, cum scrie Vasile Pârvan, nu pentru că-l trăgea inima spre vărsare de sânge pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prezența lui Petru Aron în Transilvania. Ștefan cel Mare a urmărit, probabil și prinderea fugarului, dar a ținut și să-i avertizeze pe cei care-l sprijineau că vor păgubi mult din această cauză. Consolidarea relațiilor moldo-polone După incursiunea din secuime, Petru Aron s-a refugiat la curtea lui Matei Corvin. Putea avea loc oricând un atac venit de peste munți cu scopul de a-l repune în scaun pe Petru Aron. Încrezându-se în alianța cu regele Matei, Vlad Țepeș trece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putința să abordeze evenimentele anului 1462 cu siguranța că la hotarul său avea, în persoana regelui Cazimir, un prieten și aliat. Încercarea de cucerire a Chiliei: 1462 Așa cum prevăzuse Ștefan, ungurii n-au răspuns la incursiunea făcută de moldoveni în secuime. Petru Aron reușise să se refugieze la curtea voievodului Transilvaniei, Sebastian de Rozgony, iar în 1462, el era chemat la curtea regelui din Buda. În felul acesta, se adâncea starea de ostilitate dintre Moldova și Ungaria. Regele nu avea, deocamdată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajungeau la Caffa zvonuri în legătură cu un atac turcesc împotriva Moldovei. Incursiunea în Transilvania. Uciderea lui Petru Aron. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționează că în același an, când a avut loc lupta de la Baia, a prădat Ștefan în secuime „și a fost a doua prădare a lor”. (p. 45) Asta nu înseamnă că incursiunea a avut loc în 1467, ci în 1468, deoarece anul începea la 1 septembrie, când era scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trăi cu el”. Totodată, amintea brașovenilor că „destul am cheltuit deunăzi cu Ali-Beg și i-am întors (pe turci) asupra Moldovei, cum știți înșivă”. La 9 iulie 1480, Ștefan îi înștiința pe brașoveni că turcii și muntenii au prădat în secuime. „Totuși iscoadele noastre care ajung la ei, așa ne spun, că turcii au și alte oști gata și pândesc undeva, să ne ia înainte sau nouă sau vouă”. El cerea ca brașovenii să afle ce fac turcii „și să ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]