324 matches
-
-lea avea să-l facă pe Gaon din Vilna, marele maestru al culturii evreiești din Lituania, să spună că "Tora se dobândește în durere". Trebuie să suferi pentru a fi evreu 31. Eroism sau mesianism, alegerea răului mai mic Iudaismul sefard implantat pe teritoriul islamic nu a rămas departe de liturgizarea suferinței. Și el a zugrăvit nenorocirile pe care le avusese de îndurat. Astfel, elegia lui Abraham Ibn Ezra, care evocă persecuția almohadă din secolul al XII-lea, descrie distrugerea comunităților
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se convertiseră la islam și continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul în secret 32. El se opune ideii de a accepta martiriul pentru a evita convertirea forțată. Desigur, atât în lumea așkenază, cât și în lumea sefardă, martiriul nu era a priori încurajat, dar în cea dintâi era totuși valorizat, în timp ce în cea de-a doua putea fi privit ca o soluție extremă, fără a îndeplini însă același rol simbolic. Maimonide nu contestă nici principiul, nici valoarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
între discurs și act, între ceea ce se face în public și ceea ce se face în privat. Esențială este păstrarea vieții, pentru a împlini Legea, iar din această perspectivă este mai bine să accepți exilul decât sacrificiul de sine. Acest discurs sefard, așa cum este el articulat de savantul de origine andaluză, este unul consolator și deculpabilizant. Este înainte de toate pragmatic și purtător de speranță. Anunță sfârșitul posibil al persecuțiilor, iar Maimonide citează în Epistola sa acest verset din Ieremiaooo: "În zilele acelea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Trei secole mai târziu, alungarea evreilor din Spania, Sicilia și Sardinia, convertirea forțată a tuturor evreilor din Portugalia, expulzarea din Navarra, Provența și regatul Neapolelui creează un uriaș traumatism, comparabil în mod subiectiv cu cel al Holocaustului 36. Iar lumea sefardă, dezrădăcinată, puternic zguduită, încearcă să articuleze un răspuns, foarte impregnat de mesianism, la această nouă provocare. Dacă în aria culturală așkenază s-a elaborat un discurs despre suferință și s-a scris o istorie de suferință, a fost pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei suferința trăită efectiv. Dar nici suferința, nici deznădejdea nu se măsoară. De aceea suntem întotdeauna simpli spectatori la suferința Celuilalt. Generațiile următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o înțeleagă cu instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța mesianică exprimată în discursul despre suferință nu exclude nicidecum un real sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul era, desigur, o condiție existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva cei din urmă vedeau plecarea lor din Peninsula Iberică drept un veritabil și nou exil, în timp ce pentru primii teritoriile locuite erau mai degrabă locuri de persecuție, corespunzând deja exilului așa cum era el
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cruciadele din 1096, anii ciumei din Europa, perioada premergătoare expulzării evreilor din Spania sau masacrele comise asupra evreilor de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648. Aria culturală așkenază nu a rămas, bineînțeles, departe de aceste așteptări mesianice, dar scriitura sefardă a suferinței, în cronici, povestiri și meditații diverse, este în mod deosebit influențată de ele. Conținutul și tonalitatea discursurilor așkenaze și sefarde au coincis, într-adevăr, cu încercări istorice diferite. Exilul sefarzilor a căpătat imaginea rătăcirii. Ei l-au abordat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bineînțeles, departe de aceste așteptări mesianice, dar scriitura sefardă a suferinței, în cronici, povestiri și meditații diverse, este în mod deosebit influențată de ele. Conținutul și tonalitatea discursurilor așkenaze și sefarde au coincis, într-adevăr, cu încercări istorice diferite. Exilul sefarzilor a căpătat imaginea rătăcirii. Ei l-au abordat păstrând în memorie timpul fericit al șederii pe pământ iberic, cu momentele ei de glorie, atât sub musulmani cât și sub creștini, și în ciuda turbulențelor episodice. Iar în noile lor locuri de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creștini, și în ciuda turbulențelor episodice. Iar în noile lor locuri de așezare, mitul măreției trecute din Peninsulă, vestitor al unui viitor mai fericit, i-a ajutat să-și revină după lungi perioade de tristețe. În secolul al XVI-lea, discursul sefard despre suferință o ia, cât se poate de firesc, pe calea speculației istorico-escatologice, cum face Isaac Abravanel în drama sa mesianică în trei acte: răzbunarea lui Dumnezeu asupra creștinilor și musulmanilor, întoarcerea semințiilor pierdute și, în sfârșit, învierea morților 38
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoriei. Limba iudeospaniolă, limba exilaților din Peninsulă, păstrează, de altfel, urma acestei viziuni în proverbul Tanto eskurese es para amaneser: Noaptea nu-i nicicând mai neagră ca înainte de ivirea zorilor". Nu este de mirare, în aceste condiții, că în lumea sefardă continuă în deceniile de după expulzare o înflăcărare mesianică, cu apariția unor figuri de izbăvitori ca David Reuveni și Solomon Molko în secolul al XVI-lea. Primul, mort în 1535, personaj ciudat care pretindea că reprezintă cele zece seminții pierdute, ajunge
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
căror efecte continuau să se facă simțite generație după generație. Potrivit acestei explicații, șocul expulzării ar fi condus la o reînnoire a misticismului și a mesianismului evreiești, care ar fi culminat cu explozia sabatianistă care a inflamat nu numai iudaismul sefard, ci și pe cel din estul Europei în secolul al XVII-lea42. Alții pun accentul mai degrabă pe dezvoltările interne ale Cabalei și minimalizează impactul expulzării în apariția unor noi tendințe ezoterice 43. Totuși șocul psihic și spiritual al expulzării și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Otoman s-au adăugat profundei fragilități existențiale a unei pături de învățați care asimilaseră traumatismul expulzării. Masacrele lui Bogdan Hmelnițki în Polonia și Ucraina, unde mii de evrei și-au pierdut viața între 1648 și 1649, lasă urme adânci asupra sefarzilor din Levant. Odată cu afluxul de refugiați care ajung în Imperiu, ororile acestor masacre trebuie să fi impresionat puternic un grup care cunoscuse el însuși propria dramă fondatoare. Nu încape îndoială că anumiți germeni mesianici europeni, rusești și musulmani concură la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la islam sub persecuțiile almohade din secolul al XII-lea. Într-adevăr, se întâlnesc puține martirologii evreiești în lumea musulmană 44. Specificitatea contextelor istorice și a experiențelor traversate nu este suficientă pentru a explica, de una singură, cvasi-absența, în lumea sefardă, a discursului despre martiriu sau a scrierilor despre martiriu. Pentru a înțelege mai bine această variabilitate a răspunsurilor evreiești la suferință, trebuie să luăm în considerare și diversitatea percepțiilor despre creștinism și islam în lumea evreiască. Și sefarzii au compus
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în lumea sefardă, a discursului despre martiriu sau a scrierilor despre martiriu. Pentru a înțelege mai bine această variabilitate a răspunsurilor evreiești la suferință, trebuie să luăm în considerare și diversitatea percepțiilor despre creștinism și islam în lumea evreiască. Și sefarzii au compus elegii și rugăciuni de penitență legate de episoade dureroase trăite în momente precise ale istoriei. Aceste scrieri sunt parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de cataclismul expulzării. Dacă unele dintre aceste opere conțin accente mesianice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de fapt ca frații lor așkenazi, preferând sfințirea Numelui lui Dumnezeu în locul consolării lumești a botezului 56. Or, s-a întâmplat tocmai contrariul! Discursul suferinței și virtuțile lui terapeutice nu țin așadar de același registru în cele două universuri. Alegerea sefardă a vieții în locul morții a influențat, probabil, și comportamentele pe termen lung. În același timp, maranii victime ale Inchiziției erau totuși venerați ca martiri. De aceea sacrificiul lui Isaac ocupa un loc important în imaginarul maran, în paralel cu ideile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Inchiziției erau totuși venerați ca martiri. De aceea sacrificiul lui Isaac ocupa un loc important în imaginarul maran, în paralel cu ideile mistice 57. Aceste nuanțe nu au fost străine de diferența de receptare a istoriei de suferință în lumea sefardă și în lumea așkenază mai târziu, în modernitate și până în zilele noastre. Scrierea istoriografică a fost deci unul dintre răspunsurile interne date de lumea iudeo-iberică vicisitudinilor traversate atât în Peninsulă, cât și în exil. Iar aceste cronici au circulat de la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exil. Iar aceste cronici au circulat de la o comunitate la alta. S-au scris și altele, parțiale sau punctuale, despre evenimente contemporane, însă acestea nu aveau vocația de a deveni opere veritabile. Acest tip de producție, mai curent în lumea sefardă decât în cea așkenază, cel puțin după expulzare, plasa oare discursul suferinței într-un registru într-adevăr mai distanțat, mai puțin emoțional, mai ales că fusese rareori liturgizat, în contrast cu uzul care prevalase în sfera așkenază? Fapt este că, atunci când, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai distanțat, mai puțin emoțional, mai ales că fusese rareori liturgizat, în contrast cu uzul care prevalase în sfera așkenază? Fapt este că, atunci când, în secolul al XIX-lea, începe să se elaboreze istoria modernă a evreilor, această scriitură nouă incorporează istoriografia sefardă produsă în secolul al XVI-lea. Traducerile acestor surse în germană le face și mai accesibile și accentuează schița istoriei de suferință și a memoriei ei, remodelând totodată conștiința istorică a evreilor contemporani. Paradoxal, totuși, în versiunea ei actualizată și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
accentuează schița istoriei de suferință și a memoriei ei, remodelând totodată conștiința istorică a evreilor contemporani. Paradoxal, totuși, în versiunea ei actualizată și oficializată de etichetarea istorică, această istorie de suferință nu i-a influențat direct, în schimb, pe evreii sefarzi. Autorii sefarzi din aria balcanică și otomană, care scriu și ei istorie începând din secolul al XIX-lea, sunt preocupați mai mult de istoria lor locală, mai puțin agitată decât a omologilor europeni. Cât despre evreii din Africa de Nord, ancorați încă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoriei de suferință și a memoriei ei, remodelând totodată conștiința istorică a evreilor contemporani. Paradoxal, totuși, în versiunea ei actualizată și oficializată de etichetarea istorică, această istorie de suferință nu i-a influențat direct, în schimb, pe evreii sefarzi. Autorii sefarzi din aria balcanică și otomană, care scriu și ei istorie începând din secolul al XIX-lea, sunt preocupați mai mult de istoria lor locală, mai puțin agitată decât a omologilor europeni. Cât despre evreii din Africa de Nord, ancorați încă în tradiție
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoria lor locală, mai puțin agitată decât a omologilor europeni. Cât despre evreii din Africa de Nord, ancorați încă în tradiție, scrierea istoriei pentru a fixa ceea ce rămăsese din iudaismul lor nu a fost pentru ei o preocupare esențială. În perioada contemporană, sefarzii și-au învățat istoria prin intermediul istoriografiei în curs de elaborare în Occidentul creștin, adică prin versiunea lacrimală a istoriei evreilor. Misticismul ca antidot al suferinței Dacă istoriografia produsă în lumea sefardă în secolul al XVI-lea și-a pus într-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost pentru ei o preocupare esențială. În perioada contemporană, sefarzii și-au învățat istoria prin intermediul istoriografiei în curs de elaborare în Occidentul creștin, adică prin versiunea lacrimală a istoriei evreilor. Misticismul ca antidot al suferinței Dacă istoriografia produsă în lumea sefardă în secolul al XVI-lea și-a pus într-adevăr amprenta pe scriitura istorică așkenază din modernitate, inspirația mesianică de care era, în parte, animată a influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
animată a influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în zona așkenază în secolul al XIII-lea, amintește de curentele apărute în lumea sefardă după expulzare, care mizau pe speranță. Legendele apocrife care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie acestuia știința și puterea unui Isaac Luria Ashkenazi, maestrul misticismului evreiesc care trăise și își transmisese învățătura în Țara Sfântă. De asemenea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie acestuia știința și puterea unui Isaac Luria Ashkenazi, maestrul misticismului evreiesc care trăise și își transmisese învățătura în Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice adoptă o versiune modificată a liturghiei sefarde, bazată pe ritualul aceluiași cabalist. Mai general, hasidismul popularizează într-un fel învățăturile Cabalei luriene, pentru care exilul și dispersarea lui Israel coincideau cu exilul și dispersarea divinului. Astfel, poporul evreu avea misiunea de a aduna părțile de sfințenie, diseminate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]