285 matches
-
vieții politice ucrainene. A fost primul lider al organizației politice „Rada Națională” (1885), cofondator și lider al Alianței Național-Democratice Ucrainene. În 1907, el a fost ales ca ambasador al Parlamentului Austriac, președinte al clubului ambasadorilor, iar, în 1908, președinte al Seimului Galiției. Luptător convins pentru împlinirea aspirațiilor naționale, Levițki a fost autorul concepției de dezvoltare a mișcării naționale prin evoluție și muncă politică pe scară largă în rândul maselor. El a fost susținătorul al unei linii politice strategice care urmărea obținerea
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
prin surprindere pe rege în reședința sa din Fitjar. Haakon a fost rănit mortal în bătălia de la Fitjar. Brațele regelui au fost străpunse cu o săgeată și a murit din cauza rănilor. El a fost îngropat într-o movilă din staul Seim, în Lindås. După moartea lui Haakon, Harald al II-lea, al treilea fiu al lui Eric, împreună cu frații săi, au devenit regi ai Norvegiei. Cu toate acestea, ei nu au avut autoritate în afară de vestul Norvegiei. Harald, fiind cel mai mare
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
împărțirea acesteia din 1772. Polonia era secătuită, iar populația țării nu mai dorea prelungirea războiului. Guvernul polonez s-a aflat în tot acest timp sub presiunea Ligii Națiunilor. Negociatorii polonezi erau controlați de democrat-naționalii lui Dmowski. Deși Piłsudski controla armata, Seimul Poloniei era controlat de Dmowski. Piłsudski se bucura de sprijin în teritoriile din răsărit, care fuseseră sub controlul bolșevicilor atunci când fuseseră organizate aleterile parlamentare, în vreme ce bazinul electoral al democraților se afla în centrul și vestul Poloniei. Negocierile de pace au
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Bułak-Bałachowicz ori Vadim Iakovlev. Succesele militare din toamna anului 1920 i-a permis Poloniei să ocupe Vilniusul și regiunea înconjurătoare, unde a creat un Comisiei de Conducere al Lituaniei Centrale ("Komisja Rządząca Litwy Środkowej"). A fost organizat un plebiscit, iar Seimul din Vilnius a votat pe 20 februarie 1922 pentru alipirea la Polonia. Aceasta a dus la înrăutățirea relațiilor polono-lituaniene pentru deceniile care aveau să vină. Pe de altă parte, pierderea Vilniusului se poate spune că a salvat existența statului lituanian
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
începutul „uniunii eterne” cu Rusia — fiecare țar următor al Rusiei avea să fie și rege polonez, conform constituției Regatului din 27 noiembrie 1815. Competențele monarhului includeau: politica externă, conducerea forțelor armate, alegerea persoanelor oficiale principale, dreptul de veto împotriva legilor Seimului ș.a.m.d. Țarul-rege a fost reprezentat în Polonia printr-un guvernator. Primul a fost generalul. Józef Zajączek (1815-1826). După moartea lui, țarul a renunțat la alegerea celui nou și a dat competențele lui Consiliului Administrativ. După revolta din noiembrie
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
nou și a dat competențele lui Consiliului Administrativ. După revolta din noiembrie poziția de guvernator a fost reintrodusă. La data de 29 noiembrie 1830 a început în Varșovia revolta, cauzată de primirea independenței de către Belgia în acel an. În timpul revoltei, Seimul l-a detronat pe regele Nicolae I Romanov la data de 25 ianuarie 1831. S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșalului Ivan Paschevici. La data de 21 octombrie a capitulat
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de 200.000 de locuitori: Cele mai mari zone metropolitane ale Poloniei sunt: Conform Constituției Republicii Poloneze din anul 1997, Polonia este o republică parlamentară bazată pe principiul separării puterilor în stat. Parlamentul, puterea legislativă, este împărțit în două camere - "Seim" (camera inferioară) cu 460 de membri, și "Senatul" (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor și
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de membri, și "Senatul" (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor și ratificarea convențiilor internaționale. Dizolvarea Seimului înainte de terminarea mandatului e posibilă doar în unele cazuri speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului. Seimul și Senatul aleg din cadrul lor
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și ratificarea convențiilor internaționale. Dizolvarea Seimului înainte de terminarea mandatului e posibilă doar în unele cazuri speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului. Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal ("marszałek") și vicepreședinți, numiți vicemareșali ("wicemarszałkowie"), care formează un prezidiu ("prezydium"). Președintele Seimului ("Marszałek Sejmu") este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului. Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal ("marszałek") și vicepreședinți, numiți vicemareșali ("wicemarszałkowie"), care formează un prezidiu ("prezydium"). Președintele Seimului ("Marszałek Sejmu") este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare - permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
lor un președinte al camerei, numit mareșal ("marszałek") și vicepreședinți, numiți vicemareșali ("wicemarszałkowie"), care formează un prezidiu ("prezydium"). Președintele Seimului ("Marszałek Sejmu") este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare - permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și controlului - în prezent funcționează 41 de comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare - permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și controlului - în prezent funcționează 41 de comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate în urma realizării activității. Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece membri. Membrii Seimului pot, de asemenea
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate în urma realizării activității. Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece membri. Membrii Seimului pot, de asemenea, forma grupuri parlamentare, care necesită cel puțin 3 membri. Parlamentarii se bucură de imunitate pe perioada legislativă. Puterea executivă este reprezentată în Polonia prin Președinte ("Prezydent Rzeczypospolitej Polskiej") și Consiliul Miniștrilor ("Rada Ministrów"). Președintele este ales prin
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor. Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze, conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare ("exposé") prin care cere un vot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Republicii Poloneze, conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare ("exposé") prin care cere un vot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănatoare. Organele puterii
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare ("exposé") prin care cere un vot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănatoare. Organele puterii judecătorești în Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție ("Sąd Najwyższy"), judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
oficială. De asemenea, și limba ucraineană a început să fie folosită într-o mai mare măsură în administrație. Procesul de germanizare a fost oprit, iar cenzura a fost ridicată. Galiția era subiect al părții austriece a monarhie dualiste, dar Dieta (Seimul) Galiției și administrația provincială s-au bucurat de drepturi vaste, în special în domeniul învățământului, culturii și afacerilor locale. Aceste schimbări s-au bucurat de sprijinul a numeroși intelectuali polonezi. În 1869, un grup de intelectuali conservatori din Cracovia, (Józef
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
de erezie și îi sunt luate titlurile ecleziastice. Însă, luând în considerare meritele și cunoștințele sale excepționale, în anul 1555 regele îi ridică răsplata anuală la 200 de zloți. Un an mai târziu, pe 6 decembrie 1556, devine membru al Seimului, primind imunitate din partea regelui. În ciuda faptului că era duhovnic, în anul 1560 se căsătorește cu Jadwiga Kamieńska. A avut trei copii - Andrzej, Elżbieta și Łucja. A murit din cauza ciumei în toamna anului 1572, în Wolbórz. Cel mai probabil, a fost
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
republica, în traducere) avea o serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau egale din punct de vedere legal, deși în realitate Polonia era membrul dominant al Rzeczpospolitei
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
dintre cei mai puternici inamici ai săi. Condițiile impuse Poloniei au favorizat în cele din urmă dezmembrarea uniunii statale polono-lituaniene. Constituția poloneză din 1791 a recunoscut puterea crescută a burgheziei, a stabilit separarea puterii în stat și a eliminat abuzurile Seimului. Reformele inițiate la Varșovia au provocat reacția vecinilor Poloniei, care se temeau de renașterii puterii Rzeczpospolitei. Ca urmare a celei de-a doua împărțiri, Rusia și Prusia au ocupat teritorii uriașe, puternic populate. Polonia a mai rămas cu doar o
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
prin hotărârea Congresului de la Viena în 1815. După Revolta din Noiembrie, Polonia Congresului ș-a pierdut statutul de stat suveran în 1831, iar statul a fost reorganizat. Rusia a emis un Regulament Organic prin care păstra drepturile cetățenilor, dar desființa Seimul. Prin aceasta, Polonia a trecut sub administrația militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Sigismund s-a confruntat cu provocarea de a consolida puterea internă, în scopul de a face față amenințărilor externe ale țării. În timpul domniei lui Alexandru, fusese instituită legea "Nihil novi", care le interzicea regilor Poloniei să adopte legi, fără acordul Seimului. Acest lucru a stricat relațiile lui Sigismund cu szlachta (nobili polonezi) și magnații. În ciuda acestui lucru, el a stabilit o armată de recruți și birocrația necesară pentru a-l finanța. El a înființat codurile juridice care formalizau iobăgia în Polonia
Sigismund I al Poloniei () [Corola-website/Science/300219_a_301548]
-
cu cea mai mica prezență la vot a populației din istoria alegerilor din Polonia ( Alegerile legislative din Polonia din anul 1935, fiind cea mai mică). Blocul guvernamental BBWR a câștigat cel mai mare număr de locuri (125 din 444 în Seimul (Parlamentul polonez) - 28.12% din total, și 48 din 111 în Senatul Poloniei - 43.24% din în total); partidele de opoziție, cu toate acestea, au câștigat majoritatea locurilor rămase, Stânga - incluzând Comuniștii polonezi - câștigând un numai mai mare de locuri
Alegeri legislative în Polonia, 1928 () [Corola-website/Science/323072_a_324401]
-
ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din rândurile forțelor beligerante ale primei conflagrații mondiale. În perioada martie - aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]