KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nedorind să piardă nici un singur cuvânt. — N-o să fie nici o șosea. Cel puțin atât timp cât trăiesc yubani-i. Încă nu și-au dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José Correcaminos printre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
i-au trebuit aproape cincizeci de ani ca să-și revină - căută, nervos, alt fir de păr din nas. Această febră de a construi șosele și de a încerca să scoți cât mai degrabă tot ce există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni și albi. Dumneavoastră ați putea? — Dacă toți indienii ar fi yubani și dacă toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu o punctualitate de cronometru și ca noaptea să cadă peste selvă și peste râu, căutau o insuliță fără țânțari sau o plajă liniștită și acolo își ridicau tabăra și luau o cină frugală. Ceva mai mult de o sută de kilometri în linie dreaptă despărțeau Santa Marta de Misiune, dar nenumăratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să-i scape pentru o zi tot ce poartă înlăuntru. Apoi, nu își fac nici un reproș unul altuia și își reînnoadă viața în pace. — Dragostea adevărată nu are nevoie de așa ceva. Cum puteți ști, părinte? Sunteți de paisprezece ani în selvele astea, ceea ce înseamnă că ați ajuns aici de-abia fiind bărbat. Ce puteți ști despre dragoste, despre nevoi, despre dorințe reprimate? Aici, acum, și eu văd lumea ca pe ceva simplu, dar anii de selvă, de viață cu Natura, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Sunteți de paisprezece ani în selvele astea, ceea ce înseamnă că ați ajuns aici de-abia fiind bărbat. Ce puteți ști despre dragoste, despre nevoi, despre dorințe reprimate? Aici, acum, și eu văd lumea ca pe ceva simplu, dar anii de selvă, de viață cu Natura, sunt cei care îți dau capacitatea de a simplifica. — Și așa trebuie să fie... — Poate... Dar, cei care trebuie să trăiască în lumea de acolo, de afară, nu văd lucrurile tot așa. „Civilizația“ este complicată, părinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
într-o lume complicată și să rămâi în continuare curat spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe înserat, zăriră orașul Santa Marta, care se înălța - murdar și fierbinte - la un cot al râului, pe un povârniș de unde se putea distinge acum, la Nord-Vest, silueta decupată a primelor culmi andine. Santa Marta - punct al civilizației înaintat în selvă, capitală a „muntelui“ amazonian, sediu al guvernatorului civil, al comandantului militar și al episcopului - figura pe hărți ca oraș de categoria a doua, dar în realitate nu era decât un sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
simplă: o șosea de-a lungul zonei muntoase și pe la poalele Anzilor nu ar afecta echilibrul ecologic al regiunii, nici viața indigenilor. O șosea care ar traversa teritoriul yubani ar atrage după sine, pe termen lung, distrugerea triburilor și a selvelor noastre. — Ce s-a întâmplat cu acest raport? — Ascuns în vreun sertar de la Minister. Mi-au mulțumit pentru servicii, m-au plătit cu bani grei, dar au încercat să-mi treacă părerea sub tăcere. În contractul meu se menționează că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A fost primul care, acum mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A fost primul care, acum mai bine de un secol, a rostit acea frază celebră: „Unde pot merge să vizitez Natura neprihănită?“ Și-a devansat epoca și a prezis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fi texte obligatorii în Universități. — N-o luați în glumă, părinte. N-o luați în glumă, râse Inti. Ne aflăm în selva asta și nu vom pleca de aici până nu vom reuși. Vom lăsa Omenirii un studiu autentic asupra selvelor virgine, înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va fi ceea ce vor putea citi în cărți, la fel cum singurul lucru pe care americanii îl știu azi despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va fi ceea ce vor putea citi în cărți, la fel cum singurul lucru pe care americanii îl știu azi despre marile selve ale bunicilor lor este ceea ce găsesc în scrierile lui Parkman. Dacă Parkman nu s-ar fi dus la douăzeci și trei de ani să trăiască împreună cu indienii sioux ca să scrie Drumul spre Oregon, nu ne-ar mai fi rămas azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
noi, lucrurile ajung cu întârziere, dar ajung... Și, aici, nu avem un Muir sau un Pinchot care să se lupte să conserve Yellowstone, Yosemite sau Canionul din Colorado. Aici, neguțătorii „care se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă amintire și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Kentucky, Wisconsin și Minnesota fără să atingă pământul cu picioarele, doar sărind dintr-un copac într-altul. Și, pe vremea aceea, nu existau tractoare, nici fierăstraie mecanice, nici camioane mari. Imaginați-vă cât timp le va lua să defrișeze aceste selve, atunci când șoseaua le va deschide ușor un drum către mahon, cedru, balsa ori samán... — Ceea ce Naturii i-a luat un milion de ani să creeze va fi distrus în cursul vieții noastre. — Și vom consimți să ni se fure cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se mai joace cu creionul pe care îl avea în mână, arătă imensitatea verde de dincolo de balconul deschis, de piață și de râu și se întoarse spre vizitatorii săi: — Priviți într-acolo, spuse el. Trebuie să guvernez o întindere de selvă aproape tot atât de mare cât Franța și de abia am la dispoziție ceva mai mult decât acest birou care se desface în bucăți și o mână de neputincioși care se află aici pentru că nu există alt loc unde să fie trimiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
stat de vorbă până noaptea foarte târziu, pe când luna, care tocmai începea să descrească, dădea strălucire liniștii și întunericului din orașul Santa Marta, a cărui uzină electrică înceta să funcționeze la unsprezece fix. Au vorbit despre divin și omenesc, despre selve și oameni, despre pământuri și animale. Paula și Ignacio Ávila păreau că împreună știu tot ce putea avea legătură cu Natura, cu trecutul, prezentul și viitorul acesteia, și vorbeau despre ea cu pasiunea unor îndrăgostiți și cu furia unor neputincioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cultivate ale planetei se estimează la o mie cinci sute de milioane. Am distrus mai mult de un sfert din ceea ce aveam. Bieți papagali, biete maimuțe, bieți jaguari, oceloți și nutrii! Vor ajunge în curând să devină o amintire, iar selvele vor trece în categoria pământurilor nimicite, a deșerturilor. Într-o zi, bazinul Amazonului nu va mai fi decât o imensă zonă nisipoasă, așa cum e Sahara, un deșert care, an de an, câștigă teren pe seama pășunilor și a pădurilor din Sud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici, în Santa Marta, i-ar plăcea să poată instala un anunț mare care să spună: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de aceste selve.“ Era singurul mod de a o lua înaintea vremurilor, de a împiedica, precum în Spania, ca marile păduri care s-au întins de la Pirinei la Gibraltar, să fie reduse la acel trist supraviețuitor din piață. Câinele își părăsi adăpostul precar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare Amazonia. Încercă să distingă, în depărtare, cursul inferior al râului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]