KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
stat de vorbă până noaptea foarte târziu, pe când luna, care tocmai începea să descrească, dădea strălucire liniștii și întunericului din orașul Santa Marta, a cărui uzină electrică înceta să funcționeze la unsprezece fix. Au vorbit despre divin și omenesc, despre selve și oameni, despre pământuri și animale. Paula și Ignacio Ávila păreau că împreună știu tot ce putea avea legătură cu Natura, cu trecutul, prezentul și viitorul acesteia, și vorbeau despre ea cu pasiunea unor îndrăgostiți și cu furia unor neputincioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cultivate ale planetei se estimează la o mie cinci sute de milioane. Am distrus mai mult de un sfert din ceea ce aveam. Bieți papagali, biete maimuțe, bieți jaguari, oceloți și nutrii! Vor ajunge în curând să devină o amintire, iar selvele vor trece în categoria pământurilor nimicite, a deșerturilor. Într-o zi, bazinul Amazonului nu va mai fi decât o imensă zonă nisipoasă, așa cum e Sahara, un deșert care, an de an, câștigă teren pe seama pășunilor și a pădurilor din Sud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici, în Santa Marta, i-ar plăcea să poată instala un anunț mare care să spună: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de aceste selve.“ Era singurul mod de a o lua înaintea vremurilor, de a împiedica, precum în Spania, ca marile păduri care s-au întins de la Pirinei la Gibraltar, să fie reduse la acel trist supraviețuitor din piață. Câinele își părăsi adăpostul precar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare Amazonia. Încercă să distingă, în depărtare, cursul inferior al râului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că sunt nebun dacă am pretenția ca șoseaua să fie deviată prin zona asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
acolo: albastră și liniștită și îl umplea de bucurie să o vadă după atâta vreme. Înțelese că în acei doi ani îi fusese mereu dor de ceva și acum știa de ce anume: De orizonturi! Cu excepția lagunei, în puține locuri din selvă se putea găsi un câmp vizual care să atingă mai mult de două sute de metri. Zidul de vegetație tăia priveliștea și, cu timpul, se pierdea noțiunea de depărtare, se uitau întinsele câmpii, imensitatea oceanului și linia orizontului sub care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fericit pe o insuliță în chip de modern Robinson voluntar. Poate că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui hodorogit velier de cabotaj. Poate, dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui bar și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
că revine la realitate și încercă să se scuze: — Ah! Iertați-mă, îl rugă ea. N-am vrut să fiu indiscretă. Doar că... Știți... Nu e normal ca cineva să cumpere cărți cu lăzile... — Vă înțeleg, zâmbi el. Trăiesc în selvă și, acolo, singura mea companie sunt cărțile. — Lucrați la companiile petroliere? — Nu. Nu lucrez. Doar trăiesc... Luă la întâmplare una din cărțile pe care le cumpărase: Primul volum din Viața animalelor de Brehm, și se îndreptă spre ușă. — Păstrați-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
deranjează? — Câtuși de puțin... Se așeză în fața lui. Avea niște picioare minunate, deși pantofii fără toc nu o avantajau, iar fusta părea prea lungă pentru vremurile actuale. Vreți să beți ceva? — O cafea, mulțumesc... — Chelner... O cafea. — Vorbiți-mi despre selvă. Ce vreți să vă spun? — Vreau să aflu cum trăiți acolo, singur, fără să vedeți pe nimeni zile întregi, departe de trafic, de fum, de problemele economice, de clienții prost dispuși... În ultimul timp, îl invidiam pe Robinson Crusoe. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mi se pare la fel de nedrept. - făcu o pauză. Chiar nu vă copleșește singurătatea acolo, înăuntru? — Absolut deloc. Singurătatea o observ aici, în oraș. Mă simțeam mai singur în noaptea asta decât în toate nopțile pe care le-am petrecut în selvă. Să cinez singur, dar înconjurat de oameni..., să mă plimb singur, în mijlocul traficului... să intru la cinematograf alături de niște străini..., să mă așez singur să beau un whisky la o terasă... Asta este singurătate... O singurătate autentică! — Știu. O încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ieșiți din această fundătură? Plângându-vă singură de milă, nu vă veți îndrepta viața. Și nici ascunzându-vă sub acești ochelari de baga și în acești pantofi fără tocuri. — Fiecare se ascunde cum poate. Eu, în felul ăsta. Dumneavoastră, în selvă. Sau nu-i așa? Întârzie cu răspunsul. Îl chemă pe chelner și ceru alt whisky. Acceptă și ea unul. Timp de câteva clipe, priviră în tăcere o pereche de măturători care împingeau un cărucior și strângeau fără chef hârtii de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Mă luați drept proastă? — Nici gând. Le-am văzut chiar eu. Adesea, din antene le iese vârful unui fir de liană numită Tamishi. Această liană atinge apoi cincisprezece sau douăzeci de metri lungime și asigură cea mai bună apă din selvă. Semințele ei sunt atât de minuscule și de plăcute, încât furnica Isula le mănâncă în mari cantități. Dacă se întâmplă ca una din aceste semințe să se fixeze în organismul ei și începe să germineze, lujerul îi iese prin antene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
construi șoseaua aia? — Amazonia e mare. Va exista întotdeauna o lagună pentru mine, ezită el. Cel puțin, asta sper. Cu mașinile moderne, nu se știe niciodată. — Și nu va exista nici un alt loc pentru tine, care să nu fie neapărat selvă? Un sătuc izolat, o casă la țară? — Nu. Ăla e locul meu. Nu vreau altul. — Și eu? Nu însemn nimic? — Ți-ar plăcea selva. Te-aș învăța să o iubești și să o înțelegi. Îmi ceri să vin cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
m-am lăsat convinsă. Dumnezeule mare! Ce imbecilă am fost! — Oh! hai, gata. Ce rost are? Ce poftești? Să-ți spun că o să mă însor cu tine? Foarte bine. Te-ai mărita cu mine și ai veni să trăiești în selvă? — Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că eu acolo trăiesc. Și-mi place. — Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
imbecilă am fost! — Oh! hai, gata. Ce rost are? Ce poftești? Să-ți spun că o să mă însor cu tine? Foarte bine. Te-ai mărita cu mine și ai veni să trăiești în selvă? — Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că eu acolo trăiesc. Și-mi place. — Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în selvă sau la țară cu mine? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Ce rost are? Ce poftești? Să-ți spun că o să mă însor cu tine? Foarte bine. Te-ai mărita cu mine și ai veni să trăiești în selvă? — Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că eu acolo trăiesc. Și-mi place. — Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în selvă sau la țară cu mine? — Nu știu. Și în plus, la țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că eu acolo trăiesc. Și-mi place. — Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în selvă sau la țară cu mine? — Nu știu. Și în plus, la țară n-am putea trăi. Ce-am mânca? Ogoarele sunt ale oamenilor. Au proprietari, trebuie să le cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cincizeci de ani nu trebuie să fie neapărat responsabilitatea noastră. Poate că până atunci, rușii, chinezii și americanii ne vor fi aruncat în aer. Sau poate că Omenirea se va hrăni cu pilule și nu va mai avea nevoie de selvă, iar triburile indigene... Credeți că în anul 2000, când vom merge și ne vom întoarce de pe Marte, yubani-i vor mai putea micșora capete în continuare? Sunt un anacronism, prietene. Sunt în afara vremii noastre și trebuie să dispară sau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt dați uitării cu desăvârșire, precum niște animale din selvă, ori se tabără asupra lor, încercând să fie asimilați de azi pe mâine... Aceasta este o problemă despre care am putea discuta un an, părinte. Și nu vom fi niciodată de acord. Cred sincer că indianul nu are viitor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de al doilea. Pentru dumneavoastră, selva și yubani-i sunt ceva frumos care trebuie conservat cu orice preț. Pentru mine, sunt o povară pe care nu trebuie să o mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în câmpuri desțelenite. Dar, interveni el, dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca terenuri cultivabile? Ce facem? Le distrugem...? — Selvele pot da lemn mereu... — Și când își vor fi dat tot lemnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o povară pe care nu trebuie să o mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în câmpuri desțelenite. Dar, interveni el, dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca terenuri cultivabile? Ce facem? Le distrugem...? — Selvele pot da lemn mereu... — Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]