KorAP: Find »[drukola/base=selva & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în deșert. Cel mai desăvârșit îngrășământ creat de chimie nu va fi în stare să fertilizeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
care nu schimbase nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se va culca cu ea, chiar dacă l-ar arde pe dinăuntru toate focurile iadului. Nu ajunsese atât de departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
că și „xavantes“ se află într-o răzvrătire deschisă. Triburile aucas din Ecuador continuă să ucidă pe oricine le iese în cale și același lucru se întâmplă cu anumite familii jíbara de pe râul Santiago, în Perú. Dacă lucrurile se extind, selva asta va arde de la un capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
autoritate în materie de faună tropicală, zâmbi el. Într-o zi, cărțile Paulei și ale lui Ignacio Ávila-Gorsky vor fi texte obligatorii în Universități. — N-o luați în glumă, părinte. N-o luați în glumă, râse Inti. Ne aflăm în selva asta și nu vom pleca de aici până nu vom reuși. Vom lăsa Omenirii un studiu autentic asupra selvelor virgine, înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă amintire și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și știu că se va apăra cu vitejie. Omenirii îi va fi foarte greu să dea gata Amazonia. Omenirea dă gata orice, declară sentențios Inti Ávila. De când bântuie pe fața pământului, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la singurul copac scheletic, ca și cum ar fi vrut să-l batjocorească pe supraviețuitorul solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită de agențiile internaționale. Într-o piață din Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pistilelor unei euforbii... Rezemați-vă apoi de copac și ascultați. Vântul, frunzele care foșnesc, păsările care se cheamă unele pe altele, lătratul îndepărtat al unui câine... E ca o orchestră. Și există ceva magic în starea bună care ne invadează. Selva mea, asta este, dar nu o orchestră, ci o întreagă Filarmonică din Londra... Și scena se compune din milioane de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
minim. În alte regiuni, mai aproape de șoseaua Transamazoniană, în Statul Pará, au urcat prețul la 53 de cenți pe un sfert de hectar. Se gândesc să vândă milioane. Primul lot se compune din peste 12.000 de kilometri pătrați din selva amazoniană, inclusiv indieni, copaci, râuri, minerale, țiței și tot ce poate exista. În 1860, Guvernul Statelor Unite își vindea pământurile cu 31 de cenți pe hectar. În anii următori, tăietorii de lemne au distrus câte zece milioane de hectare de pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
știe niciodată. — Și nu va exista nici un alt loc pentru tine, care să nu fie neapărat selvă? Un sătuc izolat, o casă la țară? — Nu. Ăla e locul meu. Nu vreau altul. — Și eu? Nu însemn nimic? — Ți-ar plăcea selva. Te-aș învăța să o iubești și să o înțelegi. Îmi ceri să vin cu tine? — Mai mult sau mai puțin. — Te-ai însura cu mine? — Sunt însurat. — Poți să divorțezi... Nu cred. Sunt dezertor. Dacă încep demersurile pentru divorț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări din pat, căută o țigară și o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lumii, dacă vrei tu așa, dar nu-l voi părăsi pentru nici o femeie. — Nu e nevoie să fii grosolan. — Nu. Ai dreptate. Se îndreptă spre ușă. Se opri în prag și se întoarse o clipă: Cu alte cuvinte, nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
un om al secolului douăzeci. Vă rog, să nu mă interpretați greșit... Nu sunt rasist. Doar un om practic... Omenirea se împarte în indivizi romantici și în indivizi practici. Dumneavoastră aparțineți primului grup, eu, celui de al doilea. Pentru dumneavoastră, selva și yubani-i sunt ceva frumos care trebuie conservat cu orice preț. Pentru mine, sunt o povară pe care nu trebuie să o mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
din umeri și continuă să privească mișcările unei turme de oi care traversa Trecătoarea, exact în spatele refugiului în care a dormit o noapte, cu ani în urmă. Dacă nu s-ar fi grăbit să se întoarcă la coliba și la selva lui, i-ar fi plăcut să meargă din nou pe drumul acela, să se cațere de pe coastă până pe culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-i îmbogățească pe câțiva puțini la număr; bizonii lor au fost stârpiți; pășunile lor au devenit deșert. Nu mai există țara tribului crow. Făcu o pauză: Nici tribul crow... Probabil că peste câțiva ani, se va spune. „Nu mai există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
oferit deliciul unor omlete gigantice. Dormi în hamacul atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să-i scape șuierătura în depărtare. Selva se pregătea să-și petreacă noaptea. Se întoarse către Correcaminos: — Mai era și un al treilea garimpeiro. Unde este? — A scăpat în barca cu motor. A intrat în largul apelor adânci ale râului Napuari și războinicii noștri n-au putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Orientul Mijlociu, din anii treizeci, se va repeta în emisfera sudică. Dar ce îi interesa pe ei ce se va întâmpla peste zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]