157 matches
-
categorizare și actualizare, raporturi care interesează în mod deosebit pe lingvistul cognitivist, ce vrea să afle cum tratează ființa umană informațiile senzoriale care-i vin din realitate, pentru a le folosi în discurs, și dacă limba reflectă în structurile și semantismul ei un anumit raport al omului cu lumea. Aceasta postulează și lingvistica praxematică atunci cînd, pornind de la problemele de limbă, distinge scheme practice care domină categorizarea perceptivă și actualizarea discursivă. Această lingvistică, ce pune accentul, în consens cu concepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și realitate, pentru a reda într-o manieră explicită diferența dintre existența reală în sine și caracterul ei real pentru om, altfel spus, între existență și reprezentările ei intelectuale și lingvistice, care variază după epoci, culturi și grupuri sociale. Totuși, semantismul acestor cuvinte este foarte apropiat, încît, în vorbirea comună și chiar în discursul savant, ele sînt deseori considerate sinonime. V. idealitate, materialitate, real. D. FILOZ. 1978; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO RECEPTOR. În mod obișnuit, termenul receptor se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este segmentul cuprins în structura unui discurs ce nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu semantismul cuvîntului grecesc originar. Admiterea sintagmei terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a realizării în formă pură, fiindcă în interiorul lui sînt integrate întotdeauna și elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiectul despre care se vorbește, și cea de predicat, care arată ce se spune despre subiect. Subiectul este definit în majoritatea gramaticilor românești prin luarea în considerare a actualizării funcției ca parte principală de propoziție (formal) și prin referire la semantismul său. Atunci cînd se privilegiază conținutul semantic în definirea subiectului, se apreciază că acesta este elementul despre care se comunică ceva prin intermediul predicatului, arătînd cine face sau cine suferă acțiunea (exprimată prin verbul predicat la diateza activă, reflexivă sau pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar care este implicat în semantismul sau în cadrul sintactic al frazei respective. Astfel, în cazul limbii române, deseori subiectul de persoana a treia este absent în limitele unei propoziții, dar este recuperabil din contextul anterior (prin urmare, din cadrul sintactic). În cercetarea pragmatică a enunțului, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Limba descântecelor), Tache Papahagi (O problemă de romanitate sud-ilirică, Din epoca de formațiune a limbii române, Cercetări în Munții Apuseni, Creațiunea poetică populară), I.-A. Candrea (Viața păstorească la megleniți, Constatări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Limba descântecelor), Tache Papahagi (O problemă de romanitate sud-ilirică, Din epoca de formațiune a limbii române, Cercetări în Munții Apuseni, Creațiunea poetică populară), I.-A. Candrea (Viața păstorească la megleniți, Constatări în domeniul dialectologiei, Texte meglenite), Al. Rosetti (Catehismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
la megleniți, Constatări în domeniul dialectologiei, Texte meglenite), Al. Rosetti (Catehismul Marțian, „Filioque” din Psaltirea Scheiană, Cercetări asupra graiului românilor din Albania), Constantin Brăiloiu (Bocete din Oaș). La rubrica „Însemnări și rectificări” se dezbat chestiuni controversate privind îndeosebi etimologia și semantismul unor cuvinte românești, iar rubricile intitulate „Dări de seamă” și „Indicații bibliografice” fac dovada autenticei deschideri europene a publicației, în ele fiind recenzate sau cel puțin consemnate lucrările recent apărute ale unor savanți străini de prestigiu (Carlo Tagliavini, Arnold van
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 1 Sînt interesante în acest sens sugestiile care vin din analiza evoluției lat. comunicatio, -onis la rom. cuminecăciune, sau semantismul derivatului comunicant în sintagma vase comunicante, în ambele cazuri fiind implicată ideea de transmitere prin intermediul unui suport care asigură realizarea ei. 2 Nu este mai puțin adevărat însă că tot romanii au fost aceia care au incendiat Biblioteca din Alexandria
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ieși... Am zis!") asociază două funcții textuale "intrinseci": [Injoncțiunea] (datorată caracterului imperativ al textemului) și [Nonsensul] (generat de contradicția termenilor care îl compun). Acestora li se adaugă încă una, [Ironia], explicabilă prin chiar utilizarea paragrafului citat ca textem ce exploatează semantismul injonctiv-contradictoriu al componentelor sale. 3.4.1. În discursul public românesc actual, textemul lui Farfuridi a cunoscut o popularitate considerabilă, confirmată de o serie de "repetări" care atestă o evidentă diversitate funcțională. Astfel, pe lângă numeroasele topicalizări, reîncadrări (inclusiv reîncadrări absolute
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu o prefață de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Dacia, Cluj, 1971, pp. 293-296. Sextil Pușcariu, "Biata cumătră e departe" [1943], în Cercetări și studii, pp. 477-487. 172 Vasile Bogrea, "Semantism românesc și semantism balcanic" [1927], în Pagini istorico-filologice, pp. 139-152. 173 Lucian Blaga, "Geneza metaforei și sensul culturii" [1937], în Trilogia culturii, cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 261-397. Parțial, aici se încadrează și Sextil Pușcariu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Dacia, Cluj, 1971, pp. 293-296. Sextil Pușcariu, "Biata cumătră e departe" [1943], în Cercetări și studii, pp. 477-487. 172 Vasile Bogrea, "Semantism românesc și semantism balcanic" [1927], în Pagini istorico-filologice, pp. 139-152. 173 Lucian Blaga, "Geneza metaforei și sensul culturii" [1937], în Trilogia culturii, cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 261-397. Parțial, aici se încadrează și Sextil Pușcariu, Limba română, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestei zile, nu lipsește nici această idee ș...ț: „Sărbătoarea cați s-o ții; așa o fost rânduit de la Început, să fie zile lucrătoare și altele de sărbătoare: șase zile să lucrezi, iar a șaptea s-o serbezi”. Datorită acestui semantism dual al sărbătorii, ea poate fi privită, În ultimă instanță, și ca o practică destul de profană pe care o Întâlnim atât de frecvent În viața comunităților premoderne, Încărcată Însă cu semnificațiile spirituale profunde pe care omul tradițional le atribuia oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un spațiu de alteritate foarte pronunțat, pe baza unor elemente de recunoaștere exterioare, semnificând apartenența nu doar la o etnie străină, ci la un tip de civilizație complet diferit. În fine, o ultimă accepțiune care merită a fi reținută din semantismul complex al lui „frânc” este cea de „rău” (méchant). În dialectul aromân (pentru care avem definiții mai numeroase ale termenului urmărit) există expresia „se făcu frânc” - „se făcu foc, se Înfurie” -, care prezintă aceeași conotație negativă. Chiar dacă răspândirea acestui sens
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ideea unei imagini destul de nefavorabile a frâncului În mentalitatea tradițională sau cel puțin a unei rezerve semnificative față de acesta. În concluzie, se poate afirma că o imagine a francezului În mentalitatea țărănească tradițională se poate contura pornind chiar de la nivelul semantismului etnonimului care Îl desemnează. Acesta conține o serie de trăsături de bază, care alimentează de fapt stereotipiile și clișeele unei imagini elementare și furnizează o informație primară, dar esențială, cu privire la realitatea etnică vizată. Alteritatea este puternic conștientizată prin mărcile distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care justifică În bună măsură prezența și circulația termenului - nu pot explica Însă, În exclusivitate, formarea unei atitudini și a unei imagini valorizante, deoarece contactul este sporadic, pe o scară foarte redusă. Nici măcar În cazul aromânilor nu putem pune Întregul semantism complex al etnonimului pe seama amintirii prezenței frâncilor În lumea bizantină și balcanică. În aceste condiții, se impune constatarea că rezerva față de frânc și chiar caracterul negativ al imaginii sale emblematizate În etnonim se datorează În primul rând alterității pronunțate care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Napoleon) și să recupereze trecutul și sacrul (prin romantism). Autorul observă chiar că "moartea tatălui se opune permanenței mamei. Moartea tatălui dă frâu liber imaginarului mamei care se regăsește, în special, în straniul cuvânt patrie, substantiv feminin care recuperează totuși semantismul tatălui și definește, alături de acțiune, locul de naștere."314 Shoah, tragedia evreilor, este un alt mit zguduitor, care neagă mitul Luminilor și pe cel al progresului, precum și pe cele fundamentale ale umanismului, prin "negarea totală a Celuilalt și anihilarea umanității
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i (sau, pentru neutre, -uri) și realizarea, sub efectul atașării lui i, a unei alternanțe consonantice (bluejeans - bluejeanși 14) indică pierderea semantismului originar al desinenței și atragerea, în final, a cuvintelor în tiparele flexionare autohtone. Multe substantive cu finala "-s" degramaticalizată sunt neacceptate de norma literară. Fenomenul este semnalat de Avram (1997: 17); vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 2006, 2008 - sub tipar) (de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Participiul trecut. Considerăm că "este înarmat" descrie o acțiune și că întreaga propoziție corespunde unei fraze active în prezent: "Învățarea anumitor lucruri cît mai curînd posibil înarmează mai bine copilul pentru a înfrunta viața". Aici, indicatorul temporal "mai repede" și semantismul substantivului "învățare" (care implică o anumită durată) au o dimensiune temporală și cauzală care permite apariția concluziei [P4']. De fapt, elementele plasate în poziție rematică ("anumite lucruri", "viața") au o capacitate și o densitate informativă superioară. Reunirea lor construiește macrostructura
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a modalității/ posibilității. În acest sens, [P8'] definește, explică segmentul introdus în [P8]; Este că devine o marcă privilegiată a acestei activități de parafrazare; ne trimite la dimensiunea metalingvistică a operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sau nu are de-a face cu obiectele exterioare; cu toate acestea ea este foarte asemănătoare cu el, putând fi numită suficient de corect simț intern"31. Acesta din urmă a pornit, deci, ca o aproximație terminologică deținătoare a unui semantism amfibologic și a continuat prin a reda cu clamată fidelitate o întreagă fenomenologie introspectivă ce păstrează nuanța unei "accesibilități" interioare abstracte dar directe, nesenzoriale dar precis-consemnatoare. De aici pornind, Immanuel Kant, arbitrul sintetizator al disputei empirist-raționaliste, a elaborat o teorie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acumulare imaginală, de exersare extensivă a focalizării pe parcele subiective semnificative. Se poate practica instantaneul intuitiv și în condițiile răgazului reflexiv care ar presupune tenace insistențe discursive sau lungi desfășurări ale sintezei supraîncărcate. Intuiția este bine-venită în condițiile în care semantisme ale practicii relaționale pot fi rezumate în deplină siguranță cognitivă, fapt atestat de universalitatea experienței sociale (cea care include "contribuția" unor membri comunitari care nu posedă un riguros exercițiu al cunoașterii). Vom întâlni și aici, în câmpul unei similarități incitatoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se autopro-pune ființării. Cum se reflectă această ontologie a posibilului în lumea poemului, în spațiul de cumpănă al trecerii prin densitatea realului? Mai întâi ca abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis devine strada Pacienței nr. 11 bis etc. Și numele de familie ne situează în aceeași familiaritate, dincolo de terminația „-escu” proprie numelor de familie românești. Înrudirea are loc și pe linia unui semantism cuprins în sfera reli- gioasă, la care putem adăuga pe terțul Protopopescu care intervine mai târziu în discuție. Preotul și diaconul, ădar și protopopulă cuvintele de la care are loc derivarea cu sufix, fac parte din marea familie clericală ortodoxă. Ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pleci acasă? B: Nu n-o să plec. Nu, nu. Adică...o să plec. Nu știu, în zece minute (IVLRA: 181). Frecventa elipsă a verbelor de mișcare citate și suplinirea acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a spune"). În acest caz, elipsa imperativului asociat nu este posibilă 33. A: Zice:"hai, ridicați-vă! Aveți ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]