1,145 matches
-
serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele.Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... VII. STRĂIN ÎN VISE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. De e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând veseli înspre lumina aprinsă, Roind în juru-i și dansând în pragul porții, Știu că
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
douăzeci și opt de ani, frumos la chip, cu ochii albaștri ca zorile înseninate de vară, cu o mustăcioară neagră ca pana corbului și niște zulufi ondulați de ziceai că este vreun arhanghel coborât pe pământ, nicidecum fierarul satului. În ținuta sa semeață, deținea trăsăturile dârze ale ardeleanului, care nu se lasă învins în fața greutăților, chiar dacă era născut între munții Neamțului, la poalele muntelui Ursoaica. Era priceput la multe îndeletniciri, săritor și oricând gata să-l ajute pe cel aflat în nevoi, poate
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
de pe parcursul tarkovskian spre Cetatea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș găsești probabil ultime ținte desenate de militari ruși înainte de retragerea aparentă dintre zidurile străvechi. După un colț, între o hala și un zid de cazarma, se ițește, iată, semeața că odinioară, Cetatea Tighina, pe care autoritățile transnistrene încearcă acum să o introducă într-un circuit turistic, după modelul ucrainean aplicat la Cetatea Albă și Cetatea Hotin, prezentate lumii cu istorii falsificate din care lipsește cu desăvârșire orice urmă de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pustă și în orice loc Aceeași limbă
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
aflate. Am privit chipul unei batrâne de 96 de ani fără nici un rid și credeți-mă și fără nici un artificiu modern și la fel mi se confirma că doar atitutudine în fata vieții a făcut-o să-și poarte pașii semeț. Deci dragele mele, înălțați-vă voi, credeți voi în voi, doar v-au fost dedicate cele mai frumoase versuri și susțineți viitorul lumii pe umerii voștri firavi! Niciodată nu vă subapreciați în gândul sau în singuratea unei dureri! Noi știm
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ți- aduc prinos trupul de sub haină, Să -l atingi cu mâna ta fierbinte Dar cum te știu semeață și vicleană Îmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, binevoitoare, Să unești în suflet tot ce-i voluptos, Ce dacă -mi ești culcată-n uitare IUBIRE....tot ce am,ți-aduc prinos. Referință Bibliografică: Iubire, eu îți aduc prinos
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
prea distante Și eu nu pot decât să presupun că Ascultă vreun îndemn sau vreo poruncă, De a ne face clipe deprimante. Din brațele cu mâinile-ncleștate Și din sudoarea limpede a frunții, Un monument începe să se-arate, Mult mai semeț și mai înalt ca munții, Pentru acei cu suflete curate, Chiar dacă sunt prea mult bătrâni, cărunții. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARCAȘ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de
ARCAŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382164_a_383493]
-
pustiu mongol! Dimineața, Makhan, fata lui Batukhan, răscolită de-un vis, se hotărî. Va lua locul tatălui său la-ntrecere, purtând pe braț pe Akhnu, acvila crescută și-nvățată-n taină de șase ani, la fereală de toți. O-ndeamnă la fapta semeață și grija pentru părintele căzut la boală! Un Lord al vânătorii să lipsească de la marea Sărbătoare?! Iată gândul ce-i sfârtecă fetei sălbatic mintea. Din toamnă tatăl zăcea-n dureri sleitoare... Și vraciul adus i-a menit: „Numai căldura îl
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Se lasă-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Să fiu mamă pe Pământ,/ Să-mi scriu versul,/ Doar eu să mi-l cânt!...”. Dincolo de aceste mărturisiri, aproape că orice alt comentariu este de prisos. Și totuși... Conferind dimensiuni cvasi-fabuloase ,,Înțelepciunii Primarului” (titlul însemnării de la pag. 62), autoarea glosează: ,,Semeț ca roua, blând precum un miel,/ Viteaz ca fulgul alb de porumbel,/ Înconjurat de fluturi,/ Iubit de oameni, pe rânduri (n.n. deci, nu în neorânduială),/ Ascultă tot ce ei îi spun,/ Le pune cap la cap, se-așează lângă un
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Remember. Iar "mult poesc", să zicem, e nu doar Pașadia; e astfel și Mateiu I. Caragiale (frate și fiu al unor "poescofili" notorii); și, ca în Prăbușirea Casei Usher, un "lac comentator"4 va să-i răsfrângă, și lui, "ruinele semețe", "vestigiile sublime" (ce pot să dea vertigii!), întreg alaiu-i de "palate părăsite" și de bătrâne "capiști în ruină"... E vorba de acele "lacuri triste..." (și, fie zis în treacăt, secvența ce urmează reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
i se recunoască poziția de inferioritate, cea a ucenicului, dispus să ia în primire porunci. Surescitarea în fața calmului zeflemitor al lui Jiquidi e sugerată cu finețe de autor, tulburarea se materializează epidermic, simte furnicături sub tegumente, "sub pielea gândurilor". Nici semeața distanță a bătrânului nu rămâne nefisurată deoarece și pentru el ivirea supusului predestinat satisface o așteptare. Aflăm că duce lipsă de elevi dotați, se sufocă în carapacea izolării, simte nevoia să încheie o treabă apăsătoare, predarea ștafetei. Reapare astfel releul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
susține și dezvolta specificul nostru estetic, într-un mod care să ne individualizeze în Europa. I. Negoițescu își încheie astfel acest bilanț: "literatura română e capabilă să-și croiască limite proprii, în cadrul cărora va avea de cucerit biruințele cele mai semețe" (op. cit., p. 519). Înnoirea posibilă a literaturii române s-ar produce deci, în estimarea lui I. Negoițescu, nu prin lovinesciana sincronizare, ci prin valorificarea unor tradiții ignorate sau subestimate, nu mai puțin specifice decât altele, uzate și perimate. Să recunoaștem
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
te vei afla în toți Ce vor trăi atunci, grăbind spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind încet, cetățile semețe Cum lutului nimicitor se-nchină, și bronzul scrijelit de bătrânețe; Când am văzut oceanul cum inundă Regatul țărmului învins, și lasă Un alt pământ, în urmă, să-l pătrundă Învingător, din furia retrasă; Când am văzut că lumea e mișcare
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Constantin Țoiu Vocea de la miazănoapte Așezați într-un colț în odaia miresei, cu ștergare și blide agățate pe pereți, privim jocul din Oaș, - cel mai frumos joc pe care l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul unor păpuși automate, încordând mișcarea cu o mecanică fascinantă. E o prefăcătorie, un artificiu, o aparență înșelătoare, mască încremenită, pusă dinadins peste fața vie, peste
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
scărpina în modul acela dizgrațios, pe care l-am arătat mai sus -, niciodată nu-l mai văzusem făcând așa ceva... Vasăzică știe, și se face că nu știe -, repetai sufocat. "Compară, - mă dăscălea Mesagerul -, o caravană de cămile străbătând răbdătoare deșertul, semețe, cu un raliu automobilistic și chiar cu o cursă de formula unu..." - Compar -, am răspuns ascultător, deși nedumerit. Nu știam unde bate... " Cine va câștiga?" - Păi ce concurează,... cum să concureze?... Când mi se pune o întrebare, vreau să fie
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
repere istorice patru autori bănățeni. În plin centrul localității Ciacova, în imediata apropiere a Pieței Unirii - de altfel o copie la scară redusă a unei piețe vieneze, copie la scară metropolitană însă și la Timișoara - se înalță și astăzi încă semeață, ca și cu două veacuri și ceva în urmă, casa cu etaj și antresol (mezanin) care adăpostește pentru vecie, parcă, farmacia „La Sfânta Treime”. Clădirea poartă cu demnitate patina veacurilor, dar se-ndârjește să-și semneze actul de nemurire... Autorii
Agenda2006-02-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284624_a_285953]
-
aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă rătăcesc. José Hierro Viață La urma urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a ales de tot, Am înțeles că totu-a fost
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
urieșesc -, în perimetrul îndrăgit unde te îndeamnă să-l acompaniezi Moineștii, pătrunși în istoria artistică modernă, de la Luchian la Tzara, Berzunți, chinovie căzută în ruină, căreia i s-a devotat cu vrednicie de gospodar, Taslău, zidirea prob restaurată, din lanțul semeț al relictelor pomenindu-l pe Ștefan cel Sfînt, ori, mai departe, către Bistrița și Piatra Neamț, alte ctitorii, firesc vitale, apte să legitimeze viteaz durata românească, dăinuirea ei prin secole. Nu ne era totdeauna ușor să-i ținem hangul prietenului nostru
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
și dușmăniile. Am dat din mână și-am răsturnat bolul, zicându-le dracilor: - Nu, nu, vreau să țin bine minte toate durerile și toate supărările și toate dușmăniile, altminteri înapoierea mea pe lumea omenească își pierde tot rostul. Am coborât semeț de pe terasă, treptele din scânduri de lemn tresăltând sub pașii mei. I-am auzit pe draci strigându- mi numele și apoi dându-se și ei în fugă jos de pe terasă. În continuare, am început să mergem pe pământurile ținutului Gaomi
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de căruțe pe care ne alergam noi, cu praful lui gălbui spre roșiatic, ca un bunic de nepotul cel tânăr și puternic. Iar podul cel nou, trainic pe stâlpii lui de beton, cu balustra dele de fier, părea că sfidează semeț râul cu apă sărată ce cobora dinspre munții Slănicului. La ora aceea, sub soarele arzător, apariția camionului gâfâind sub povara de saci ne-a mai domolit elanul de combatanți și ne-am oprit cuminți, aliniați, așteptându-l să treacă de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Muntele Ghilcoș și Muntele Suhardul Mic. Carpații Meridionali cuprind un carst mult mai extins, atât la suprafață cât și în subteran, cu numeroase elemente spectaculoase: Munții Bucegi prezintă abrupturi impresionante, cum este cel dinspre Valea Prahovei (cca. 1000 m), vârfuri semețe, accesibile în sezonul cald (ex. Coștila, Caraiman, Piatra Arsă, Vârful cu Dor), la care se adaugă sectoarele de chei de pe Ialomița Vârful Parângul Mare (Munții Parâng) Defileul Dunării (M-ții Banatului) Stalactite și stalagmite (Peștera Urșilor) Pietrele Doamnei (Masivul Rarău
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
era teama de a-i pierde. Pe ei, miezul ființei lui. Oaza lui de liniște. Știa, însă, că nu fusese așa. Nu întru totul. Simțise sângele scurgându-i-se din obraji, până când rămăsese palid ca o frunză scofâlcită, ea singură semeață sub o pală de vânt. Simțise încăperea răcindu-se brusc, ca și când s-ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai gustase nici unul dintre ei vreodată. I se dusese vestea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]