91 matches
-
nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29. Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărîți în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfîntului lui Israel. 30. "De aceea, tinerii lui vor cădea pe ulițe și toți oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul." 31. "Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua de azi. Nu mai avem în față trecutul închipuit de Stein, un trecut de mucava, micșorat de locomotiva și de electricitatea prezentului. Trecutul pe care Burkeviț ni-l evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul negru al Harlemului trecu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
respectul, firește? Problema feminină? Chiar și băiețandrul ăsta (arătă spre Kolea) mai adineaori se contrazicea cu cineva, spunând că tocmai asta-i „problema femeii“. Chiar dacă maică-ta a fost o proastă, fii om cu ea!... Voi de ce-ați intrat semețindu-vă aici, mai adineaori? „Să nu-ndrăzniți să ne stați în cale“ - venim noi. „Nouă dă-ne toate drepturile, iar tu să nu-ndrăznești să spui nici măcar pâs în fața noastră. Nouă dă-ne toate onorurile, chiar și pe cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt câțiva plopi. Cred că ei sunt singurii copaci drepți din această pădure. Măcar privindu-i, nu te mai dor ochii. Se înalță semeți, ca niște coloane infinite. Printre ei se aude muzica ușoară a vântului, care se joacă printre podoabele lor de frunze. Sunt așezați în așa fel încât parcă ar fi o poartă uriașă prin care Ileana Cosânzeana și Feți-Frumoși ar trece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe tărâm necunoscut. La mijlocul lui aprilie a sosit doctorul Micu, să-l vadă pe paznic în ce stare se găsește. Paznicul se găsea în destul de bună stare și-i dădea vești plăcute despre cucoșii de munte. Iar doctorul Micu se semețea a fi cel mai mare domn al acestui vânat. Am șaptesprezece trofee și-mi trebuie al optsprezecelea, declara el. „Acest domn doctor cu poreclă potrivită, cugeta Culi zâmbind, nu se poate să nu se socoată cel mai mare dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu era după voia mea. — Am avut chiar și clipe când L-am tăgăduit pe Dumnezeu. Pentru că Domnul nu ținea seama de voința mea. — N-am luat seama la dorința mea de cucerire și la trufia mea, ci m-am semețit zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare cu glas răgușit, iar la sfârșit făcu semnul crucii. — Fii liniștit. Mergi în pace! Auzind cuvintele acestea, Velasco își aduse aminte de chipul omului căruia îi ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă în manuale, severea, acestea, cu decadentismul avangardelor literare. A-i ceti din cărți împrumutate și ediții antebelice, era o mare ispravă. Și mi-o îngăduiam. La facultate, semețindu-mă și luând drept pierdere de timp lectura autohtonilor ori învățarea limbii ruse, neplăcându-mi nici mărginirea, strigătoare la cer, a profilor ieșeni de istoria literaturii (cu excepția lui Ioan Constantinescu), mărunți, grobieni, ventilatori de clișee realist-socializde, nu mai lecturam decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Partea de sus, cu clubul și terasele, a fost aproape demolată, șoproanele în care erau ținute bărcile încă există. Nu trebuie nici să închid ochii, nici să privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că sunteți la mare primejdie și voi sări
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la mine aș vrea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce apuci, se sparge. Orice om ai iubi, se sufocă de dragostea ta. Orice om ai urî se purifică prin scârba ta. Chiar pe zeul Axona, chiar pe ea o cauți ca s-o distrugi? Atât de mult s-a semețit viermele din tine? Atinsese rădăcinile îndoielii de sine a lui Vultur-în-Zbor. Acesta de-abia mai putea să vorbească. Totuși s-a silit să dea drumul cuvintelor de pe buzele-i uscate. Ele au foșnit slab în lumina palidă. — Dacă o să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă, de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa ta de interes pentru un angajament de durată, sugeră Janey. Băi, nu-mi vine să cred - tu ești tot timpul la psihanalist, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus, ascultător, robit vieții, să nu mă semețesc cu nici o izbândă. Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de a îndura mizeriile de peste zi. Mi-a dat tăria de a trăi din lefuri de nimic, de a mă hrăni cu fărâmituri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]